3,053 matches
-
-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi fierbinți ce cad despletite pe umerii bătrânei Geea la care cu uimire privești ! Uluită privești în oglindă Timpul... încerci iarăși să descifrezi Răspunsuri cernute prin sita vieții, înălțate pe pedestalul sorții! Un gând s-a născut sub munții de vise Din rotundul Științei, în zori, se ivise. în trupurile fierbinți ce se scurg prin Jgheabul unei inimi lichefiate! în seiful vieții găsești Marea Carte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aibă putere să împiedice dezastrul. Începu s-o suspecteze și pe Delfina că se implicase și ea prea mult în jocul ăsta periculos, că prea era sigură pe ea că pînă la urmă totul o să iasă bine, că se va cerne nisipul, și în final cenaclul va ajunge să fie frecventat doar de cei interesați de menirea sa adevărată. O să se sature ei, o să se ducă dracului, încerca să-l calmeze Delfinaș, dar dădu greș, pentru că Roja reacționă exact pe dos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se izoleze în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întâmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri din azil care arsese totul în jurul lui, ca un acid, și-l lăsase singur. Odată scăpasem fără voie, înfierbântat, această comparație: „e ca un călău bătrân” și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
personajului principal i se păruse nenatural și nesănătos, ceva de care nu fusese pe deplin conștient atunci când o scrisese. Morții trebuiau păstrați În amintire, da, dar trebuia, În același timp, să te desparți Încet, Încet de ei. Avea să Își cearnă și să păstreze amintirile, prietenia și dragostea pe care i le purta lui George Du Maurier Într-un eseu memorial, cât mai frumos și mai elocvent, după care avea să Își Încheie și să Își rafineze propria oeuvre, În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cale Cum nu stai în loc? {EminescuOpIV 81} CÎND CRIVĂȚUL CU IARNA Când crivățul cu iarna din Nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tacă. Soarele să pîlpîiască, Să se stingă... Stele-n ceruri tremurând să cadă jos; Rîur-le să se-nfioare și-n pământ să se ascunză Și să sece-a lumei față, să se facă neagră. Frunze Galbene, uscate, cerul lumile să-și cearnă jos. Moartea-ntindă peste lume uriașele-i aripe: Întunericul e haina îngropatelor risipe. Cîte-o stea întîrziată stinge isvorul ei mic. Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie. Când nimic se întîmpla-va pe întinderea pustie Am să-ntreb: Ce-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mînjite cu spumă, ca niște vizitatori Într-o peșteră submarină. Casa scării Începea cu o duzină de trepte, apoi se diviza sub un mare șemineu nobiliar, care domina sala. Pe grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută și studiată cu atenție de criminaliști. Urmărindu-mă Îndeaproape, Cabrera continuă: — Totul e pregătit. Oaspeții sînt ocupați cu petrecerea lor de afară, nerăbdători să bea ultima șampanie. Soții Hollinger, nepoata lor, Anne, camerista suedeză și secretarul, domnul Sansom, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o zi ca asta să umblu așa, de capu meu... că mi s-a urât... Și se sculă de la locul lui, se încinse cu șortul și intră în hala de piatră a reprizelor. ■> Prin geamurile nespălate de multă vreme se cernea de deasupra o lumină ștearsă și grea. Își făcură loc printre despărțiturile de ciment înalte cât omul. Aici erau ucise animalele. Duhoarea de sânge apăsa. Un miros de murdărie deșertată, de sânge încleiat pe lucruri și de sudoare plutea între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne „țesută cu apă din văzduhul Încruntat”. Bibliografietc "Bibliografie" A. Opere dandy* (În ordine cronologică)tc "A. Opere dandy* (În ordine cronologică)" Lady Morgan, France in 1816, Londra, 1817. George Gordon Byron, Don Juan, Londra, 1819. Lieut. Francis Hall, Travels in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când în când mai scuipă câte o bucată mai dificilă; masa dispare încet în mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos, în mijlocul lor; după ce termină fiecare de mâncat, se întind pe rogojini; INAMICUL suflă în lumânare; semiântuneric; lumina se cerne prin tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-a aprins o țigară; PARASCHIV își lustruiește trompeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nici săpai, nici secerai, Nici torsei, nici pusei pânză, Ci numai zisei în frunză; Dar dacă mă-nstrăinai Și săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până fusei la maica Mâncai pîne de secară, Cernută prin sită rară Și-o mâncai râzând pe-afară; Dar dacă mă măritai Mâncai pîne de grâu mândru, Cernută prin sită deasă Și-o mâncai plângând la masă. 128 Cine n-are maică dulce Pre lume se poate duce, Cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până fusei la maica Mâncai pîne de secară, Cernută prin sită rară Și-o mâncai râzând pe-afară; Dar dacă mă măritai Mâncai pîne de grâu mândru, Cernută prin sită deasă Și-o mâncai plângând la masă. 128 Cine n-are maică dulce Pre lume se poate duce, Cine n-are maică dragă Pe lume poate să meargă. 129 Rău mă doare limba-n gură C-a rămas
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt prieten cu familia lui. — Mi-a povestit chiar el, deunăzi, când am fost invitat la Livezeni. Se abținu să ofteze și povesti cu ton alb, mai departe. — Rareș Ochiu-Zănoagă și Alexandru au avut un prieten comun, un anume Grigore Cernea - ieri m-am dus numai pentru confirmarea asta, la Giurgiu -, un om de 35 de ani, dubios, o vreme a fost monah, apoi a renunțat la sutană și s-a apucat de negustorie cu obiecte de cult. În cele mai multe cazuri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dărâmarea, toată averea, aflată în păstrare la mai multe fețe bisericești, trebuia ținută pentru o nouă biserică, mai frumoasă decât Sărindarul, dar al cărei loc nu a putut fi încă ales. După cum știți, intenția aceasta se amână sine die. Grigore Cernea l-a rugat pe Livezeanu să se întâlnească cu un tânăr, era vorba de Rareș, lângă moșia Băneasa, vineri, 19 decembrie, la ora 10 dimineața, să ia un pachet de la el și să i-l încredințeze unui alt om, al
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi trebuit să-i spună lui Alexandru. Deci Lumină trebuia scris cu literă mare. Am fost chiar eu și-am vorbit cu el, fiindcă-i știu bine pe superiorii lui: pare inocent, dar nu se știe niciodată. Același Grigore Cernea îi transmisese să-l aștepte pe Alexandru Livezeanu - îl cunoștea din vedere - la ora douăsprezece, la Gara de Nord, la primul stâlp de la coloane. Zice c-a stat douăsprezece ore prin gară, până la miezul nopții, închipuindu-și că poate n-a înțeles
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stat douăsprezece ore prin gară, până la miezul nopții, închipuindu-și că poate n-a înțeles bine, dar că n-a venit nimeni la el. Koneț! — Sunteți redutabil, izbucni Costache, m-ați făcut șah mat. Acum se leagă totul. Acest Grigore Cernea nu mai e în țară și ceva mă face să cred că nici nu se mai întoarce. Am aflat de la un hamal din Gara de Nord că a plecat chiar de-acolo, către Viena. Dar nu sunt deloc sigur că el e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bilete se deschideau la patru dimineața. Până atunci, va avea posibilitatea să se și odihnească puțin în sala de așteptare sau să servească o cafea în liniște, în vreun bar din apropierea gării. În tot acest interval de timp, își va cerne și își va limpezi ideile înghesuite de-a valma sub scoarța-i cerebrală, va expulza din sufletul său gândurile negre și elementele nocive contaminate de filoxeră pentru-ca în ziua următoare să ajungă în sânul familiei limpede și transparent ca un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cuțit, și aș vrea să nu mai fiu... Oh, cât mai repede să nu mai fiu, și întristarea mea după ce am râvnit totul, refuză scrâșnind toate darurile lumii. Nu-mi rămâne decât mirarea care a început odată cu trezirile adolescenței, și cerne... și cerne și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre din ochiul bolnav și mintea lui smintită. Și, câtă dreptate avea!... O mulțime de ani au trecut de atunci... din pragul adolescenței lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aș vrea să nu mai fiu... Oh, cât mai repede să nu mai fiu, și întristarea mea după ce am râvnit totul, refuză scrâșnind toate darurile lumii. Nu-mi rămâne decât mirarea care a început odată cu trezirile adolescenței, și cerne... și cerne și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre din ochiul bolnav și mintea lui smintită. Și, câtă dreptate avea!... O mulțime de ani au trecut de atunci... din pragul adolescenței lui, și o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o formă de exprimare subiectivă a felului scriitorului de pătrundere a lucrurilor și de viziune asupra lumii. Atât, și nimic mai mult. Multă lume citește și adoptă textele scrise, mai ales atunci când ele sunt de valoare, fără a le mai cerne prin sita fină a rațiunii lor, și încep să le propovăduiască pretutindeni și oricui. Fac lucrul acesta numai pentru a lăsa impresia că trăiesc în conformitate cu regulile unei conștiințe alese. Însă aceste obiceiuri greșite nu fac decât să murdărească individualitatea în numele căreia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
brodite sporadic după ambițiile bogătașilor, negustori din alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un colț de scaun, fără să am vreun gând anume. În cele din urmă, cu prosopul pe umăr, am pornit spre prietenul meu statornic - izvorul - ca “să urmez cele rânduite”, după spusa bătrânului. În timp ce mă întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi, văzând că prin văzduh se cerne atâta pulbere de argint, am ieșit să culeg și eu oarece din ea... Măcar cât să am ce lăsa moștenire... “Asta-i taman ca în zicala ceea: Bate șaua, să priceapă iapa” - m-a luat în primire gândul de veghe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Parcă îmi era frică să nu-i răvășesc firul gândurilor... Înainte de a păși pragul, am îndrăznit să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule - mi-a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]