26,437 matches
-
vin oaspeților și gustă o supă din ierburi proaspete. Dinaintea lui, se aflau patru suporturi din aloe, ce sprijineau cele mai fine tacâmuri, după ultima modă. [...] Cântăreții, adunați în dreptul scării de la miazăzi, aveau voci minunate. Curând, aceștia trecură la o cheie minoră, spre a face cunoscut că se făcuse târziu și că muzica ar trebui să devină mai familiară, mai intimă". O sindrofie la cel mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
funcționării optime a diferitelor compartimente în care, ca membru al comunității respective, se găsește angrenat. Cu alte cuvinte, cel dedat somnului interzis eșuează să răspundă așteptărilor pe care societatea le are cu privire la el. Probabil îmi spun tot aici trebuie căutată cheia care să-mi permită să luminez cât de cât misterul somnului japonez. Ce așteptări, altele decât în cazul nostru, are societatea japoneză de la membrii săi, dacă dormitul în asemenea situații nu este condamnat? Nu știu dacă aș fi avut mijloacele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nipon, într-adevăr, cu grația de lebădă rănită a lui Audrey, aveai să-ți dai în curând seama că, pe acest arhipelag, a fi străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a lui Audrey, aveai să-ți dai în curând seama că, pe acest arhipelag, a fi străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o pot avea. Umilul, imperfectul, suferindul înveliș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de paralizie, am încercat să gândesc. Am încercat să găsesc o cale de a reacționa, de a nu mă mai simți, eu de data asta, primejdios și iremediabil în afară, exclusă de la o împlinire misterioasă a firii. Acest ca și cum era cheia, simțeam asta. Femeia instituise o nouă ordine a lucrurilor, în care scaune reale, de lemn și nu numai, stăteau alături, într-o perfectă coerență, de scaune posibile, de scaune imaginare și imaginate. Insă această coerență era o insultă la adresa mea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
găsit de cuviință să plece în cumplita perioadă comunistă? Ni se pare mult mai nimerit să ne considerăm, în maniera sugerată de Voltaire, "cetățeni ai universului". În chip similar, este hilar ca un mahomedan să susțină că doar Coranul este cheia adevărului suprem, după cum este ridicol ca un evreu să proclame Tora drept unicul cod etico-ritual în stare să normeze complicatele raporturi ontologice dintre planul transcendent și cel imanent. Așadar, ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un loc nespus de frumos, o pajiște plină cu iarbă și copaci, cu multe păsări și iarba plină cu flori într-o gamă variată de culori. După ce umblă într-o scorbură a unui copac, omul lepros scoase de acolo o cheie mare pe care i-o dădu lui Norocel, zicându-i: -Ai grijă de această cheie, să n-o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva peste picior. Deschide poarta aceea și vei scăpa de nevoia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și iarba plină cu flori într-o gamă variată de culori. După ce umblă într-o scorbură a unui copac, omul lepros scoase de acolo o cheie mare pe care i-o dădu lui Norocel, zicându-i: -Ai grijă de această cheie, să n-o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva peste picior. Deschide poarta aceea și vei scăpa de nevoia în care te zbați de atâta vreme împreună cu mama ta. Îndreptându-se către poarta către
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
picior. Deschide poarta aceea și vei scăpa de nevoia în care te zbați de atâta vreme împreună cu mama ta. Îndreptându-se către poarta către care arăta leprosul, Norocel se gândea; „oare ce o fi vrând să spună să nu pierd cheia și să n-o scap peste picior? Poate știe mama”... A ajuns la poarta cu pricina, a deschis-o și s-a întors să-l întrebe pe omul lepros, ce să facă în continuare. Dar nu mai era; leprosul dispăruse
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
chinui atât de mult cu tot felul de gânduri Dardailă, pentru că va dura puțin și vei muri, i-a zis Stup ceea ce îi transmisese Căiță. -Da, așa crezi tu? a întrebat Dardailă. -Și pentru că îți va veni sfârșitul, dă-mi cheile de la poarta pustiului. -Nu vei vedea nicio cheie, javră nenorocită, a răspuns jignitor Dardailă. Stup s-a supărat și i-a zis lui Căiță: -Stăpâne, nu sunt obișnuit să fiu atât de aspru jignit , motiv pentru care renunț. -Tocmai a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gânduri Dardailă, pentru că va dura puțin și vei muri, i-a zis Stup ceea ce îi transmisese Căiță. -Da, așa crezi tu? a întrebat Dardailă. -Și pentru că îți va veni sfârșitul, dă-mi cheile de la poarta pustiului. -Nu vei vedea nicio cheie, javră nenorocită, a răspuns jignitor Dardailă. Stup s-a supărat și i-a zis lui Căiță: -Stăpâne, nu sunt obișnuit să fiu atât de aspru jignit , motiv pentru care renunț. -Tocmai a sosit momentul să-l luăm iarăși într-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu cele două piciorușe, extrem de mici în comparație cu mărimea corpului. Atât de puternic îl gâdilau cele trei ființe mici încât nu a mai putu rezista și a făcut semn lui Stup: -Te rog, prietene, să mă lași în pace, îți dau cheia de la Poarta pustiului; numai să nu mă mai gâdili, că am ajuns la capătul puterilor. Drept să-ți spun, nu știu cum faci de mă lovești puternic, în același timp mă gâdili, lucru care îmi face extrem de rău. Cred că din această
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la capătul puterilor. Drept să-ți spun, nu știu cum faci de mă lovești puternic, în același timp mă gâdili, lucru care îmi face extrem de rău. Cred că din această cauză inima mea n-o să mai reziste și o să mor. Îți dau cheia de la Poarta pustiului de unde o să iei fata, cu o condiție: să-mi spui cum faci, de mă dovedești? -Stup, nu mai sta de vorbă cu el! a strigat Căiță. Hai, fetelor, să-l terminăm acum! Haideți mai repede! a strigat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au gâdilat până când Dardailă n-a mai putu suporta. -Te rog mult, lasă-mă în pace, că nu mai pot suporta atâta râs. Mă gândesc că o să mor de atâta râs. -Tocmai, nu vreau să mori, vreau să-mi dai cheia, iau fata ca apoi să merg acasă la Regele Căiță. -Primești cheia atunci când îmi spui cum faci, repet: mă lovești puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lasă-mă în pace, că nu mai pot suporta atâta râs. Mă gândesc că o să mor de atâta râs. -Tocmai, nu vreau să mori, vreau să-mi dai cheia, iau fata ca apoi să merg acasă la Regele Căiță. -Primești cheia atunci când îmi spui cum faci, repet: mă lovești puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Căiță: M-am plictisit de atâta bătaie cât i-am dat namilei. -Și eu m-am plictisit de bătaie, prietenele au obosit gâdilându-l și namila nu moare. Va trebui să aplicăm o altă metodă. -Ce facem? Nu obținem cheia care ne interesează ... -Să mai încerc încă o dată; poate cedează, a fost de părere Stup. -De acord, încearcă, a zis cu hotărâre Căiță. -Dacă îmi dai cheia, îți promit că n-o să te mai doară capul din cauza loviturilor. -Nu cred
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu moare. Va trebui să aplicăm o altă metodă. -Ce facem? Nu obținem cheia care ne interesează ... -Să mai încerc încă o dată; poate cedează, a fost de părere Stup. -De acord, încearcă, a zis cu hotărâre Căiță. -Dacă îmi dai cheia, îți promit că n-o să te mai doară capul din cauza loviturilor. -Nu cred că ești cu adevărat câine. Dar dacă așa este, nu înțeleg ... Toți câinii pe care i-am întâlnit erau slabi din fire, în schimb tu ești cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de-ți oprea respirația, pe care a început s-o înșire mai întâi în jurul perimetrului unde se aflau ei, apoi a reluat atacul asupra lui Dardailă, nu înainte de a-i șopti la ureche lui Stup ce să-i zică: -Scoate cheia, Dardailă, altfel vei pierde și celălalt cap cum l-ai pierdut și pe primul. După aceea s-a întors cu spatele și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care nu le mai întâlnise până atunci. -Spune, Dardailă, care-ți este hotărârea? a revenit cu întrebarea Stup. -Recunosc că ești mai viteaz decât mine și sunt nevoit să cedez, a zis Dardailă. -Nu-i de-ajuns, trebuie să-mi dai cheia locului în care ții sechestrată Fata pustiului și să promiți că mă lași în pace să-mi văd de drum după ce o găsesc. -De acord și a băgat un picior în apa izvorului de lângă el de unde a scos un fir
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
credință filozofică", nefăcând o distincție clară între credință și încredere de fond. Alții, dimpotrivă, s-au pripit să interpreteze încrederea de fond ca "încredere originară", dându-i o semnificație teologico-mistică (ca de exemplu psihiatrul elvețian Balthasar Staehlin), uneori chiar în cheie polemică antiliberală. Din dorința de a fi cât mai clar, încă din timpul studiilor am considerat importantă distincția între încrederea de fond și credință în sensul credinței religioase sau a celei în Dumnezeu. Nu voiam să interpretez oamenii dintr-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să înlocuiască încrederea; competența profesională și eficiența nu pot lua locul puterii de caracter și al caracterului însuși. Se caută directori capabili să creeze încredere, doar aceștia sunt în măsură în perioadele dificile, să țină motivate persoanele ce dețin roluri cheie în firme, să întărească încrederea colaboratorilor în afaceri și să comunice orientarea administrației pentru prezent și viitor. Având în vedere răspândirea carenței încrederii în sectorul financiar, și consilierii, reprezentanții, vânzătorii și analiștii trebuie să-și dea tot interesul pentru a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și bună a omului, astfel că imaginea sa nu doar că nu are nimic înspăimântător pentru mine, dimpotrivă mă liniștește și mă consolează! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit șansa și ocazia dumneavoastră mă înțelegeți să recunosc în moarte cheia fericirii noastre autentice". Este posibil, așadar, să simțim bucuria de a trăi până la sfârșitul vieții noastre. Va trebui, însă, să reflectăm asupra condițiilor necesare pentru ca acest fapt să se realizeze. Cam în același timp cu Mozart, tânărul geniu al romantismului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a scurs lin și fără conflicte. Nici un parcurs existențial nu este lipsit de crize. Termenul "criză" derivă de la verbul grec krinein, adică "a separa, a distinge", și desemnează momentul culminant al unei dezvoltări dificile. Cum este cazul și altor cuvinte cheie care pentru mine sunt foarte importante (încredere, curaj civil), și cuvântul "criză" a fost mult timp neglijat de dicționarele și manualele de teologie. În situația noastră, în care se poate vorbi despre o acumulare de crize sau chiar de o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prinși în activitățile cotidiene în majoritatea cazurilor le evităm le și îndepărtăm de noi. Nimic și nimeni nu poate să constrângă o persoană să-și pună întrebarea despre sensul vieții. Este o întrebare care se poate ține foarte ușor sub cheie. Hartmut von Hentig (n.1925), un profesor de pedagogie pe care îl apreciez mult, afirmă că nu știe care este scopul vieții sale și că nu simte deloc lipsa acestuia. "Viața mea însăși este un scop al ei", a scris
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]