7,296 matches
-
a găsit băieții mâncând, m-a luat la bătaie. Dimineața următoare am plecat la piață, eram hotărâtă să rup orice legătură cu el, nu aveam destulă voință, eram dezorientată, simțeam, că sunt legată cu lanțurile sclaviei, de omul care mă chinuia. Nu se mai culcase cu mine de luni de zile, de fiecare dată, beat fiind, îl lua somnul, înainte de a se dezbrăca. Eram foarte vulnerabilă, când am ajuns între tarabele țăranilor, am observat un bărbat, care mă privea cu atenție
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
și-l scoate din ale lui. Asta, fără a mai vorbi că bani Sorinei ar trebui să-i dea tot el, tot timpul cere. - Ați plecat două vagaboande, de-acasă! Una nu aveți grijă și de mine, după ce m-am chinuit și v-am crescut, numai eu știu cum. Dă-mi bani pentru medicamente, Ana! Și nici mașina de spălat nu mai merge, trebuie să cumpăr alta. Când îmi dai bani? Până săptămâna viitoare îmi trebuie, altfel nu am cu ce
V de LIA BEJAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374121_a_375450]
-
se pregăti să-l dea jos de pe perete. Dar apoi ezită. Își aminti de interogatoriul la care îl supuseseră doi funcționari zeloși, care îl vizitaseră cu o săptămână înainte. Încuiați cu el în propriul său birou său de director, îl chinuiseră timp de două ore cu o singură întrebare obsedantă: de unde știuse despre tragedia de pe terenul de fotbal din Occident, atunci când pomenise de ea în fața cadrelor didactice? Era evident pentru toată lumea că imediat după meci numai Europa Liberă dăduse pe post
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
de-ochelari - dar nu și ochi un strai fără de trup - cu gaica ruptă: îți sunt în plus - un dop grotesc de plută pe apele-adormirii-n dedeochi... ...nici foaie - nici condei n-am să Te scriu și mă tot mir: de ce mă chinui viu? MĂ CAUT mă caut - mă caut - mă caut - necăjit că nu mai exist pe undeva - e drept - țepoși fumegoși - se mai înalță Vulcanii din dușmănia cea veche a Văii - pe altundeva trăsnesc Valuri de-Ocean - zilnic repetând Stâncilor toată
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
dezmeticit Și vulpii astfel i-a grăit: „O, vulpe dragă, tu să știi, Acasă eu mai am doi fii Și-o iepuroaică durdulie, Ce bune ți-ar fi toate ție! Nu are rost să mai trăiască Și singuri să se chinuiască, Mai bine hai în urma mea, Așa pe toți ne poți mânca!“. Vulpița, foarte îngâmfată, Își face planuri de îndată, Cum se va ospăta de tare Cu delicioasa ei mâncare. Iar urecheatul cel fricos Mergea-nainte, bucuros, Dar deodată se oprește
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
cu el. De atunci se-mbată foarte des și, când vine acasă, din curvă nu mă scoate. Că, cine e tatăl? Când i-am spus prima dată: tu, mă, tu! m-a pocnit. Începe să plângă încet: - Uite-așa mă chinuiește! Îmi cere mâncare și când mănâncă, mă întreabă: cu cine zici că l-ai făcut? Eu tac. Și dacă-i răspund și dacă tac, el tot mă pocnește. Crede că mă țin cu nașu’, că mi-a luat apărarea și
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
cu speranța că voi afla ce l-a determinat să se comporte astfel. Nu puteam ignora nici faptul că suferea, îi observasem frământările, neputința și angoasa încă de miercuri seară. Îl trădase vocea, mimica, privirea și gesturile, văzusem un Ovidiu chinuit de îndoieli care cerșea disperat aprobare și ajutor. Tânjea după consimțământul meu precum dorea să fiu mai puternică decât el și să-i accept doleanțele. Din acest motiv îl compătimeam, îmi stârnea compasiunea și eram îndurerată pentru că mă simțeam incapabilă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
să-l strâng în brațe, sărutându-l pe frunte ca pe un copil, fără să realizez însă, că devenisem propria mea victimă, nemaigândindu-mă la suferința ce mi-o provocase, orbită de iubire, mă perpeleam doar imaginându-mi cum se chinuie, solitar și neînțeles de nimeni. “Vreau să vorbim, dar să nu ne pripim astă seară, poate mâine ar fi mai bine” am răspuns, convinsă fiind că nu trebuie să iau o decizie sub presiunea momentului, copleșită de sentimente și emoții
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
deveni tătic? - Nu de asta. - Chiar! Ce vom face dacă se dovedește că am rămas însărcinată? Ce ghinion! - Nu știu ce răspuns să-ți dau. De ce este ghinion? - Pentru că s-a întâmplat chiar din prima mea relație cu un bărbat. Altele se chinuiesc ani de zile să rămână însărcinate și nu reușesc. Și eu... - Stai, poate este așa cum ai presupus tu, alarmă falsă. - Și dacă nu este? Cum pot să merg la părinți și să le zic: Știți, eu sunt un pic însărcinată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
Acasa > Poezie > Familie > NU VREAU SĂ TE AMĂGESC ! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă întrebi de eu am suflet, Că prea mult eu te-am chinuit, Și-ți răspund trist,fără zâmbet: Nicicând răul,nu ți l-am dorit. Am visat și eu iubirea... Ce în suflet îți aduce. Liniștea și fericirea, Cu prezența lor cel dulce. Au rămas vise de noapte Ce mi-au bântuit
NU VREAU SĂ TE AMĂGESC ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371943_a_373272]
-
a lui căutare.” „Tihâi Dunai” (Dunărea liniștită) este o doină de cătănie, de dragoste și de dor: „Dunăre liniștită, Dunăre liniștită,/ Ce malurile tu le speli,/Eu, tânărul cazac, învoire cer./ Lasă-mă, lasă-mă, căpitane,/Lasă-mă acasă,/O chinuie dorul/ Pe a mea frumoasă./ Nu te las, cazace,/Nu te las acasă/Tu bea apă rece/ Și uită de casă./ Beau eu apă rece,/Dar nu sting dorul./ Cât am să trăiesc/ Eu am s-o iubesc.” Corul mixt
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
transmită porunca primită și atunci se răstea la ea : -Băi, asta mică! Tu nu ai de gând să te îmbraci și...să le faci pe toate singură? Până când să am grija ta? Și ea, asta mică, se străduia și se chinuia sărăcuța „să le facă pe toate singură”. Spre hazul fraților săi, foarte grijulii : -Băi, asta mică! Ai să rămâi proastă toată viața! Mică și proastă! De aceea era ea convinsă că așa va fi toată viața și așa o cheamă
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile și vântul îi udau și îi chinuiau. De ani și ani de zile se chinuiau să spargă lacătele de Sărbători, cu intenția de a-i face zile fripte Moșului și de a nu-l lăsa să-și ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile și vântul îi udau și îi chinuiau. De ani și ani de zile se chinuiau să spargă lacătele de Sărbători, cu intenția de a-i face zile fripte Moșului și de a nu-l lăsa să-și ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor și de-a aduce bucurie și fericire în
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
face zile fripte Moșului și de a nu-l lăsa să-și ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor și de-a aduce bucurie și fericire în inimile oamenilor de Sărbători, prin Voia Fiului Domnului. În timp ce se chinuiau să spargă cele trei lacăte, dar zadarnic ca în fiecare an, de undeva din înaltul cerului apărură niște cotane. Acestea erau niște păsări mari și colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi, că ele imediat imitau cu ușurință. Tot așa și acum, în zborul lor și printre cotănelile lor zgomotoase, observară colivia imensă în care erau închiși moșii cei negri, în timp ce aceștea se chinuiau pe rând să desfacă cele trei lacăte mari. Se apropiară și începură să zboare în jur. - Cotaaan! Cotaaan! Moșii se speriară, crezând că sfârșitul le este aproape. Dar unul din moșii cei negri prinse curaj și le vorbi cotanelor: - Ei
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau plini de speranță că se va naște un copil sănătos primul lor moștenitor. Poate că acel copil dacă va fi băiat, nu va avea aceeași viață chinuită de țăran ca toți cei de aici din comună. Va putea să învețe o meserie ca și el, să plece la oraș unde să-și facă un rost, să câștige pâinea mai ușor. La oraș duci altă viață, chiar dacă la
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
părinții și bunicii lor. Instrumentele se moșteneau din tată-n fiu, iar meseria cântatului se fura. De fapt, meseria asta era în gena lor. Harul lor, dat de Dumnezeu, le dirija mâinile pe clapele sau coardele instrumentelor. Ei nu se chinuiau când trebuia să învețe un cântec nou. De auzeau o melodie nouă, o redau imediat la instrument fără mare efort. De aceea li se spunea că sunt „urechiști”. Dacă nu le plăcea cum „sună”, atunci improvizau, trecând melodia prin filtrul
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
bucur! Și...plec. Da’...peste fo zece zile o gonește și aia pleacă. Cu ochii plânși și botu’ umflat. Iar eu? Ce să fac, țațoo? Iar mi-e milă și mă duc din nou la el. Păcătosu’!.. Că...uite-așa chinuiește el bietele femei...Ticălosu’!.. D’aia mi-e milă! Acu’, văz că vin la el una după alta. -Și tu nu mai ai loc! a întrerupt-o maică-mea. -Cum nu mai am loc? a sărit atinsă femeia. Pe mine
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ILUZIA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se chinuia sa intre în pantalonii prea strâmți pentru pulpele ei cărnoase, pline. Trăgea de ei cu optimism. Se blocaseră în punctul nepotriviriii, mai sus de genunchi, cu vedere la capătul puterilor. Și totuși, sărind, schimbându-și locul, continua să tragă. I
ILUZIA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372324_a_373653]
-
de genunchi, cu vedere la capătul puterilor. Și totuși, sărind, schimbându-și locul, continua să tragă. I se chircise pielea prinsă în presiunea voinței, i se slăbise țesătura. In curând, de la atâta întindere, i s-ar fi zdrelit încheieturile. Se chinuia să intre în ce nu o cuprindea pe deplin între coapsele vieții, până la mijlocul sufletului, cu tăria iluziei.( 14 ian 2016) Referință Bibliografică: Iluzia / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de
ILUZIA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372324_a_373653]
-
nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu mai vine dorul Printre șoapte și suspine La marginea drumului Dorul strigă:nu mai vine, Stă de strajă timpului. Stă să vadă drumul meu Printre gropi și bucurii, Să mă chinuiesc mereu Cât pe lume voi mai fi, Dorul nu mă lasă-n pace, Nici la margine de timp Știe că nu am ce-i face, Se ascunde prin Olimp, Se ascunde-n primăvară Izbucnește-n verde viu, Chiar mă răstignește
NU MAI VINE DORUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372404_a_373733]
-
departe cei mai buni manageri, cei mai abili negociatori și cei mai norocoși investitori, asta și pentru că alte nații care deținuseră odată monopolul acestor calități erau de multă vreme sub ape. Dar, nici acestea nu erau acum, gândurile ce-l chinuiau pe domnul Swordfisch care, chiar așa îngrijorat cum era, s-a oprit totuși o clipă, ca de obicei, pentru a admira impunătorul sediu al companiei, propria sa creație, realizată conform viziunii sale universaliste. Clădirea era cea mai înaltă de pe continent
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
1846 din 20 ianuarie 2016. Tu ai băut un ceai cu aromă de vis? L-ai savurat pe genunchi ce se creionau în nopți? Ai simțit cum aroma lui îți invada buzele ? Ai râs cu poftă de speranță care se chinuia să-ți bată la ușă? Eu,da. Într-o oră a destinului am băut ceaiul parfumat. Mi-a încălzit toate gândurile. Mâinile miroseau a mentă. Și sufletul mirosea. Tu ți-ai pregătit un ceai între o secundă ce înmugurea, Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
destinul meu. Citește mai mult Tu ai băut un ceai cu aromă de vis?L-ai savurat pe genunchi ce se creionau în nopți?Ai simțit cum aroma lui îți invada buzele ? Ai râs cu poftă de speranță care se chinuia să-ți bată la ușă?Eu,da.Într-o oră a destinului am băut ceaiul parfumat.Mi-a încălzit toate gândurile.Mâinile miroseau a mentă.Și sufletul mirosea.Tu ți-ai pregătit un ceai între o secundă ce înmugurea,Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]