KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

zice că vrea să le pregătesc o cină ca lumea și o să bea și vreo două sticle de vin, c-o să-și aducă și prietenele și după aia se duc la dans. Bine, Îi zic. Așa că le-am făcut o cină ca lumea și când au venit se vedea că băuseră deja zdravăn. Și pe urmă Încep să-și toarne whisky În vin. Da, Doamne. „On va être malade!“, Îi zic lu’ Fontan și el zice: „Oui“. Și pe urmă li

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
telegrame, să dăm mașina la reparat (i se tăiase cauciucul Într-o piatră și trebuia vulcanizat) și m-am dus pe jos În oraș ca să mă ocup de lucrurile care mai trebuiau făcute Înainte de plecare. Când s-a făcut ora cinei eram deja prea obosit ca să mai ies. N-aveam chef să vorbim În altă limbă. Nu voiam decât să ne culcăm devreme. Cum stăteam Întins În pat, Înainte să adorm, cu toate lucrurile strânse În jur și gata să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mergem cu mașina, spusei. — Da. Așa ajungem mai repede. Am mers pe șosea și după vreun kilometru am cotit-o pe un drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și pe urmă mă doare capul și mi se face rău de la stomac. La revedere, domnilor. — La revedere și mulțumim. Plecară și după aia se făcu ora cinei și apoi radioul, dat cât se poate de Încet ca să se audă totuși ceva și apoi diferitele stații Își Încheiau programul În această ordine: Denver, Salt Lake City, Los Angeles și Seattle. Domnul Frazer nu reușea să-și facă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cealaltă ținea de lăbuțe o veveriță. — Ia uite. Mai mare ca o pisică. Gata, ați terminat? — Unde-ai prins-o? — Acolo. Întâi am văzut unde-a sărit. — Tre’ să merg acasă, spuse Nick. Nu, spuse Trudy. — Tre’ s-ajung la cină. — Bine. Vreți să vânăm mâine? — Sigur. — Păstrați voi veverița. — Bine. — Mai ieși după cină? — Nu. — Cum te simți? — Bine. — Bine. Dă-mi sărut pe față, spuse Trudy. Acum, În timp ce se Întuneca și el conducea pe autostradă, nu se mai gândea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ați terminat? — Unde-ai prins-o? — Acolo. Întâi am văzut unde-a sărit. — Tre’ să merg acasă, spuse Nick. Nu, spuse Trudy. — Tre’ s-ajung la cină. — Bine. Vreți să vânăm mâine? — Sigur. — Păstrați voi veverița. — Bine. — Mai ieși după cină? — Nu. — Cum te simți? — Bine. — Bine. Dă-mi sărut pe față, spuse Trudy. Acum, În timp ce se Întuneca și el conducea pe autostradă, nu se mai gândea la taică-su. Seara nu-l ducea niciodată cu gândurile acolo. Sfârșitul zilei fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

ani, celebru dresor de câini, născut În Marea Britanie, vedetă a emisiunii TV Dosarele Fido. Bailley nu a plecat În expediția din zori din cauza unei toxiinfecții alimentare. Când a văzut că prietenii lui nu se Întorc nici la prânz, nici la cină, acesta l-a anunțat pe directorul complexului turistic care, s-a plâns Bailley, nu a contactat imediat autoritățile locale. Pe 26 decembrie, ghidul birmanez de 26 de ani al grupului, Maung Wa Sao, zis „Walter“, din Rangoon (Yangon), a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
adăpostește Muzeul de Artă Asiatică. Citindu-mi pomelnicul de realizări personale, ar fi trebuit să plesnesc de mândrie. În loc de asta, mi s-a părut lipsit de sens. Brusc, m-a asaltat un vuiet de voci angajate În discuții de la toate cinele, prânzurile și galele la care am participat vreodată. În fața ochilor aveam un amalgam de nume imprimate pe broșuri groase și lucioase, numele meu fiind plasat În categoria „Arhangheli“, sub numele celor mai norocoși cu acces la „Sfânta Sfintelor“, categorie mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
nenumărate nopți sălbatice care s-ar fi ridicat la standarde dionisiace. Dar nu puteam să renunț la munca mea pentru a fi o anexă la munca lui. Iar cum el era mereu plecat ca să țină conferințe plătite, să participe la cina anuală a curatorilor Met-ului1 la New York sau ca să-și arate fața pe la tot felul de petreceri șic În scopuri caritabile, câteva pe seară, pentru asta fiind nevoit să sară dintr-o mașină cu geamuri fumurii, să-și facă apariția oprind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
activități care ar putea pune În pericol siguranța celorlalți. Dacă Îți faci griji, aș putea să-mi reorganizez programul și să vin cu tine. Ai spus că ai două bilete, nu?“. Conversația lor a trecut pe nesimțite de la prânz la cină. Phil tot făcea remarci sugestive, legându-se de micul flirt de pe vremea când erau colegi de apartament, flirt pe care Wendy nu-l concretizase niciodată. I se părea că are un corp buretos, ca o figurină din plastilină cu membre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
printre localnici, pe bănci lungi, Înghițind cu o poftă proletară castron după castron de tăiței groși și condimentați cu ceapă verde, un mic dejun care venea la fix, din moment ce stomacurile lor confuze le dădeau semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9, aerul nu mai era Înțepător, iar odată Întorși la hotel, grupul de atleți era gata pentru noi aventuri. I-au trezit și pe ceilalți, sporovăind de zor despre minunățiile pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
bine să știți asta. În acel moment, toți cei doisprezece prieteni ai mei și-au imaginat bivolul de apă, Îngropat În noroi până la genunchi. 4tc "4" Cum a dat fericirea peste eitc " Cum a dat fericirea peste ei" L a cină, cei doisprezece prieteni ai mei au mers pe jos câteva străzi În partea istorică a orașului, până la restaurantul Valea Abundenței pe care Îl refuzaseră de dimineață. Acum se resemnaseră cu meniul pe care eu Îl numisem „o degustare de delicatese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
sunt Încă perfect vizibile urmele tenacității triburilor, tendințele contradictorii de obediență și rebeliune, ca să nu mai vorbim de blesteme și farmece. Dar decizia fusese luată. —Nouă voturi pentru, trei Împotrivă, anunță Dwight. Să ținem atunci Încă un toast: pentru Birmania! Cina fu servită, „o degustare de delicatese iernatice“, conținând feluri pe care le Încercasem cu ocazia unei excursii precedente și le alesesem deoarece constituiau o experiență senzuală pentru papilele gustative. Din păcate, proprietarul restaurantului a făcut câteva modificări cu care eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Roxanne, Wyatt și Wendy Îi urmară. Adrenalina le ascuțea văzul și auzul. Porniseră În misiune. Întoarceți-vă! strigă Heidi. În zadar, desigur. Fără griji, spuse Lulu. Sunetul, e doar un porc, nu om. — Dumnezeule, de ce face așa? Se pregătește de cină, răspunse Lulu. Și făcu un gest cu degetul de-a curmezișul gâtului. —HÎrșt. —Bleah. Cât de răi pot să fie oamenii fără să-și dea seama, spuse Esmé mângâind cățelușa pe care o ținea În suportul improvizat. Grupul continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Împinse din calea lui și căzu la pământ. La capătul a treizeci și șapte de secunde, Dwight reuși să-și golească stomacul de Întregul conținut. Mai exact trei mese Întregi care nu fuseseră digerate din cauza bobițelor de Zanthoxylum ingerate În timpul cinei de cu o seară Înainte, bobițe care-i anesteziaseră stomacul atât de bine Încât acesta nu mai funcționase. Nu vă voi descrie În ce a constat conținutul stomacului său, e de-ajuns să spun că erau multe lucruri colorate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
bagi În hoteluri Însă e altă poveste. Harry stătea lângă Marlena ținând-o de mâna stângă cu mâna lui dreaptă. Era un mic gest de afecțiune, un simbol al legăturii Înfiripate Între ei. Câștigase privilegiul de a o atinge după cina de cu o seară Înainte. —Marlena dragă, vrei o bomboană mentolată? Întrebă Harry În timp ce toți trei stăteau ca niște maimuțe pe o buturugă În spatele autocarului. Când era tânăr, să oferi o bomboană mentolată era semnalul codificat cum că ești gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
prietenii mei se Întoarseră la doc unde cei trei barcagii stăteau strânși laolaltă prinși Într-o discuție Înflăcărată. Când și-au văzut pasagerii, au sărit imediat În bărci ca să-i ajute să se urce. Heinrich le făcu cu mâna oaspeților. — Cina e pe la șapte. Tai-tai! —Mă enervează că folosește atât de mult expresia asta britanică afectată, spuse Bennie. Tai-tai! Tai-tai! Sună atât de colonial. De fapt, este o expresie birmaneză, spuse Walter. Britanicii și-au asumat-o și pe aceasta alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
mici se spală dezbrăcați. Îmbăiatul este o necesitate plăcută, un moment de liniște, de curățare spirituală și trupească. După aceea, cel care s-a Îmbăiat se simte răcorit În ciuda arșiței din timpul zilei, iar până se aprind focurile pentru pregătirea cinei, s-a și uscat. Comparați-i cu tibetanii care se spală o dată pe an și organizează o mare ceremonie În jurul evenimentului. Pe de altă parte, vremea din Tibet nu te Îndeamnă să faci duș toată ziua bună ziua. Recunosc că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o mare de pesto vărsat din neatenție?“. Mare greșeală din partea lui să spună asta. De altfel, totul era o mare greșeală din partea lui pe vremea aceea. Cu banii pe care i-au cheltuit pe bucătărie, ar fi putut să ia cina la Chez Panisse, În fiecare seară, ani de-a rândul. Ceea ce aproape au și făcut din moment ce soțioara gătea din an În Paști. Și-o imagină pe Marlena pentru prima dată În bucătăria lui. „Ce minunată e“, ar spune ea fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
piardă o zi Întreagă (fără Marlena, În plus!) În cazul În care alegea să nu se trezească odată cu ei la ora aceea imposibilă ca să vadă răsăritul. Se uită la ceas. Ar trebui să se Întoarcă din moment În moment pentru cină. —V-ați Întors așa de repede? le va spune el pe tonul cel mai nonșalant, prefăcându-se că nu era deloc supărat. De-abia la ora cinei Își făcu apariția și Heinrich. Harry se grăbi să-l Întrebe pe directorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
uită la ceas. Ar trebui să se Întoarcă din moment În moment pentru cină. —V-ați Întors așa de repede? le va spune el pe tonul cel mai nonșalant, prefăcându-se că nu era deloc supărat. De-abia la ora cinei Își făcu apariția și Heinrich. Harry se grăbi să-l Întrebe pe directorul complexului care era planul concret al grupului pentru ziua respectivă. Harry se uită la ceas și apoi la sala de mese ca și cum doar atunci realiza că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
directorul complexului care era planul concret al grupului pentru ziua respectivă. Harry se uită la ceas și apoi la sala de mese ca și cum doar atunci realiza că e goală. —Țțț, făcu el. Ghidul a zis că vor fi Înapoi la cină. Și atunci unde sunt? — A, da, oare unde or fi? Știi, oamenii aflați În vacanță au obiceiul de a Întârzia, spuse Heinrich pe un ton nepăsător. Dar vedeam că avea o privire evazivă, spatele țeapăn și umerii Încordați. După părerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult, luați cina. În seara asta avem un fel special cu creveți. Ar fi păcat să nu-l guste nimeni. Harry sări peste cină și bău patru sticle de bere birmaneză În timp ce se plimba În sus și-n jos pe doc, scrutând peisajul din ce În ce mai estompat, lacul din ce În ce mai Întunecat. Băieții care cărau bagajele, acum Îmbrăcați În chelneri, stăteau gata să servească la bar, cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de bețiv nebun se pricopsiseră În ceea ce ar fi trebuit să fie o stațiune turistică de patru stele? Heinrich se scuză și plecă să rezolve cu pașapoartele și să aranjeze totul pentru cină. Harry se apropie de bărbatul care tradusese pentru ceilalți cel mai mult. De unde veniți din Birmania, dacă nu vă supărați? —Din Mandalay, spuse bărbatul pe un ton sec. Oraș foarte interesant. Frumos și multă istorie. —Ai văzut cumva un grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Acesta dădu din cap. Era În drum spre oraș, să cumpere provizii, peștele marinat și mirodeniile pe care le ceruseră bunicile, frunze de betel și țigări de foi. O să găsească și tăiței. — Ce ciudat, spuse Rupert În seara aceea la cină. Tocmai mă gândeam la tăiței și iată-i. Era probabil unul din alimentele de bază ale tribului, bănuiau ceilalți, Însă era de mirare de ce nu-l serviseră mai devreme. Tăițeii erau delicioși. În seara asta legumele erau mai bune, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]