3,274 matches
-
parcă 7.000 de kilometri prin Europa, după care am fost și în Statele Unite, pentru alte câteva interviuri. Sunt în film: cei de la radio (Monica Lovinescu, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură Bernard, Nestor Ratesh și altiiă, ascultători (un cioban, o doamnă profesoară de la Cluj cu clasa ei de nevăzătoriă, directori americani ai postului, dar și ofițeri de securitate, disidenți (Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Radu Filipescuă, avocați și procurori, în fine, Carlos Șacalul însuși. M-am întors cu 100 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Interesant ar fi fost s-o smotocesc puțin în poarta castelului, după ora 12 noaptea fix, pe o stâncă neagră, așa, de-a futu-i... însă patriotic, galeș, cu zimțul istoriei în limfă... *** Teme pentru acasă: 1. De ce se sfiesc ciobanii să dezvirgineze kaștoacele care au căzut la capacitate? Cum se rezolvă totuși problema? Riscă ei sau riscă ele!? Se schimbă datele situației când e vorba de gagicile căzute la bac sau de cele cu bacul amânat în toamnă? 2. De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
clipe din viață - să nu ne mai fie familiar. Îl privim ca pe o hieroglifă și pur și simplu nu-l recunoaștem: „Vru lână-n scut / cât să acopere getarea să. / Virulent corp. / Stă sânul cub scutirea. / Pieptind până-n lord ciobanul uns, / săgeata cununând-o cu Idealul.“ Parcă vrând să vină în ajutorul nostru, autoarea ne pune la dispoziție și versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic: „Tantal morf în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
național-comunistă, și nu de aceea din timpul lui Gheorghiu-Dej, proletcultistă. ‹ Principala caracteristică a acestui mod de a scrie o constituie fericirea obligatorie. Un poet trebuie nu să comunice cu cititorii săi, ci să cânte: „Eu cânt așa cum știu să cânte / Ciobanii-n doinele străvechi, / Cum cântă limpezimea-n munte,/ Cum apele în albii vechi. Eu cânt cum ciocârlia-n zare, / De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să accepți că, așa cum poți lua punctele, le poți și pierde. Nu prin subterfugii, nu prin mituirea unor echipe ca să-ți „încurce“ adversarii direcți, nu prin shopping-ul de arbitri. Nu prin scandal perpetuu, prin calomnii porcești, prin tupeu de cioban urcat pe divan sau de utecist cu chipul mereu trist. Ne agățăm încă de performanțele unei generații de aur și de munca unui profesionist ca Pițurcă. O sclipire a lui Mutu și un os pierdut și pus la loc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
voce. Trebuie scoasă din munții Neamțului și dusă la adăpost, În Transilvania. - Exact. Aceiași spahii, fie că l-au găsit fie că nu l-au găsit pe Oană, o scot pe doamna Maria din Moldova, pe cărări știute numai de ciobani. Bogdan, tu ai ascuns-o, tu știi unde s-o găsești! - Așa e. Din noaptea asta, suntem spahii. - Simioane! - Aici, căpitane! - Iei și tu cincizeci de oameni și prinzi urma voievodului. Nu te apropii. Nu sunteți văzuți, nu sunteți auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt numai brazi! Voievodul ieși din pădure, zâmbind. Hotărât lucru, apariția fiului lui Oană era o rază de bucurie pe un cer plin de nori Întunecați. Dar În clipa următoare toate laturile poienii fură Înconjurate de sute de oameni. Erau ciobani și cioplitori În lemn. Oameni care știau pe unde să meargă și cum să se ascundă În codrii Țării de Sus. Oameni În hainele lor de duminică, cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi? - De la Direptate. Și de la Baia. Și de la Lipnic. Și de la mănăstirea Putna, când Maria Ta a ctitorit-o cu hramul Adormirii Maicii Domnului! - Cine sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri În lemn. Oameni de-ai pădurii. Ridicați-vă, oameni buni, că vă cunoscu măria sa! Și aveți grijă ce vorbiți, să nu vă scurteze de-un cap! Plăieșii se ridicară, cu sfială. - Apăi... mormăi unul, mai tânăr. - Ce-i, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să bată fierul cât era cald. Și toate lucrurile le făceau la marele fix și fără grabă. Adică, langsam aber siher! Erau neîntrecuți la prepararea șuncii, slăninii și cârnaților. Dar la oi nu se pricepeau prea bine și-și angajau ciobani băștinași. Dădeau cu plăcere tot felul de rețete pentru oricine era interesat! Cei mai mulți dintre ei și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii tot i-au ajuns din urmă!.. Au rămas prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc de noi ca de scabie... Și când nu reușesc să ne răpună alții, ne răpunem noi unii pe alții... ca niște ciobani proști, c-aista-i blestemul nostru de când ne știm... Amintiți-vă numai ce-au făcut minerii, că i-au ciomăgit pe bucureșteni de parcă erau huni, nu români... Dar țara asta oare cine a distrus-o? Nu cumva tot unii dintre ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu lapte, pontat la maxim. Ca îngrijitor mai poți să fii și supraveghetor de noapte cu niște puncte în plus. Cred că și pentru nevastă-ta s-ar găsi o trebușoară la saivanul de oi, că au început fătările, iar ciobanul a refuzat să le supravegheze pe timp de noapte și să aplece mieii nou-fătați... El zice că asta nu intră în norma lui, că are nevastă tânără și n-o lasă noaptea de una singură acasă. Cât despre lichidare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca pe urmă oriunde voiau să se aciueze!? Dacă se căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai multe gâște, că un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani, că o babă aschidă ajunsese până la primărie cu o jalbă în proțap că i se luase chiar o cloșcă, de i-au rămas puii de izbeliște, de parcă ar fi pierdut un colț de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
chiar o cloșcă, de i-au rămas puii de izbeliște, de parcă ar fi pierdut un colț de țară, și câte altele. Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și lupul mănâncă din oile pe care ciobanii le numără în fiecare dimineață. Poate aveau și ei, țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cum se face în momentul de față campania electorală: („Cum am devenit multipartidist”Ă, nici starea socială precară a românului care trebuie să meargă în străinătate pentru a se înstări: (Capitolul „Tălângă”Ă. Tălângă era porecla unui elev, fiu de cioban, care a salvat clasa, aducând la școală o talangă, după ce clopoțelul a dispărut fără să i se dea de urmă. Același „Tălângă” a plecat prin lume, unde, după ani de zile, a trăit o tregedie: soția, împreună cu copiii lorau ars
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Ceva, ceva parcă îmi spunea, dar mai bine aștept să aflu de la interlocutorul meu amănunte. - Domnule profesor, numele meu de familie este Ciobanu. Pe tatăl meu îl chema Ion Ciobanu. La propriu și din nou la propriu, fiindcă el era ciobanul satului, o îndeletnicire pe care o moștenise din moși strămoși. Aveam și o turmă proprie de vreo 50 de oi, la care primăvara, când se forma turma satului, se adunau cam 250 de capete. Deci, am fost crescut de mic
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
clasei a doua. La sfârșitul clasei a șasea citeam destul de bine și îmi modelasem scrisul. Puteam să termin treapta întâi de liceu ca un analfabet. Cu o încăpăținare, iertați-mi cuvântul, vați ținut de capul meu să învăț, pentru că și ciobanii trebuie să știe carte. - Chiar așa a fost, domnule Ionuț Ciobanu?...Întocmai, domnule profesor!... Dar nu numai pe mine mă îndemnați să învăț, ci pe toți elevii, spunându-ne mereu că nu știm ce ne așteaptă în viitor. Șimi mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Totuși, care îți este viața, ce ți-a oferit destinul, zodia de care vorbești? - Domnule profesor, tatăl meu a vrut să mă țină lângă el, chiar după terminarea celor zece clase. Dar a dat în patima beției. Eu eram adevăratul cioban al turmei de oi. În sat nu aveam prieteni, fetele mă ocoleau, fiindcă nu eram „ciobanul mioritic”, din contra, aveam o față plină de coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani, nu știam să dansez, să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tatăl meu a vrut să mă țină lângă el, chiar după terminarea celor zece clase. Dar a dat în patima beției. Eu eram adevăratul cioban al turmei de oi. În sat nu aveam prieteni, fetele mă ocoleau, fiindcă nu eram „ciobanul mioritic”, din contra, aveam o față plină de coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani, nu știam să dansez, să petrec la fel ca acei de vârsta mea. Nu mergeam la distracții, la discotecă sau la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că de mic am crescut între oi și am ciobănia în sânge. El s-a uitat la mine, mi-a pus tot felul de întrebări de unde vin, dacă am părinți, etc. M-a angajat imediat, mai ales că unul dintre ciobanii lui se îmbolnăvise și plecase, spunându-i că nu se mai întoarce. La acest proprietar de oi, n-aș spune că n-am muncit bine. Ci, din contra, m-am silit să fiu cel mai bun cioban din cei încă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că unul dintre ciobanii lui se îmbolnăvise și plecase, spunându-i că nu se mai întoarce. La acest proprietar de oi, n-aș spune că n-am muncit bine. Ci, din contra, m-am silit să fiu cel mai bun cioban din cei încă vreo șase care-i avea. Mă plătea la timp și corect. Șia dat seama că în mine poate avea încredere deplină, dar nici eu nu l-am dezamăgit. La douăzeci de ani eram șeful oierilor lui. Proprietarul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
berbeci. Eu îi jupeam de blană și carnea o dădeam la câinii de pază ai turmei. Planul pe care mi-l făcusem în cap, l-am aplicat la ultimul transport în port, la Constanța. Orice TIR era însoțit de doi ciobani. Cel cu care am plecat eu îmi era foarte bun prieten și coleg la turmă. Nu i-am mărturisit planul meu, decât atunci când am dat berbecii jos din TIR. Strânsesem o sumă bună de bani pe care-i aveam la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu deghizarea mea în berbec. Și cât de ușor am trecut deghizat în berbec. - Dragul meu Ionuț, mă adresez în felul acesta familiar. Povestindu-mi despre tine ca elev, în căpușorul meu de bătrân, te-am descoperit. Pe tine, fiul ciobanului, care prin absentarea ta de la școală, ne-ai dat mare bătaie de cap. Că te-am învățat, așa cum ai spus, este o satisfacție profesională și sufletească foarte mare pentru mine. Dar nu ai fost singurul elev care a trecut dintr-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care-și leapădă pielea bătrână ca pe o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici și mai mari, mai tineri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în rest, se culca și se scula o dată cu soarele, mânca după fazele Lunii, îngrijea de bisericuță, ținea slujbe de câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]