7,569 matches
-
religieux. Leș traducteurs adaptent le rituel orthodoxe à l'usage catholique, de manière que l'image soit transférée dans un plan plus abstrait en français : " sunetul de toaca " devient " l'angélus " (V. Paianjenul/L'araignée) (Miclău, 1978 : 247) ; le syntagme " clopot de vecerne " est traduit par " le tintement de l'angélus " (III. Umbră/III. L'ombre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 113) ou, à l'aide d'une explicitation, par " [le] tintement grêle qui annonce leș vêpres " (III. L'ombre) (Poncet, 1996 : 84). Par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155). Le fragment fait allusion aux paroles de Jésus : îl dit aux Apôtres que, si leur foi était aussi grande qu'une graine de moutarde, ils pourraient déplacer leș montagnes. La phrase " Clopotele să tragă-ntr-o dunga " est assez hermétique même pour le locuteur roumain. Philippe Loubière observe que, dans le rituel orthodoxe, cette expression fait référence à la façon dont on sonne leș cloches au moment de l'enterrement d'un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau o mireasă, / mamă, vestește ceasul la unchi. // În pivniți vinul albit pe frunte / leagănă lumea pentru-un argint, / îmi caut trupul de peste munte - / voalul miresei l-
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice că „misia poetică” s-a încheiat: volumul O beție cu Marx, ca și Pamfletele vesele și triste din „Academia Cațavencu”, apărute
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, G. Bacovia ș.a. Versurile publicate aici sau în alte periodice („Cronica” lui T. Arghezi, „Flacăra”, „Capitala”, „Cugetul liber”, „Literatorul”, „Salonul literar”, „Puntea de fildeș”, „Sburătorul” ș.a.) vor fi adunate, parțial, în cartea de poeme Clopote peste adâncuri (1927). Cu articole este prezent în „Lumea evree”, „Ora” lui Pamfil Șeicaru, „Gândirea”, „Umanitatea”. În diferite ocazii a afirmat că ar avea terminate dramele Golgotha și Iuda Iscarioteanul și romanul Oameni de azi și de totdeauna, dar după
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
text. Dar și aici s-ar fi simțit nevoia unei surdine puse demonstrației exagerate și unui maniheism care îngrădește vizibil posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E.
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, București, 1981, 146-148; Perpessicius, Opere, III, 1971, 40-42; Pompiliu Constantinescu, „Clopote peste adâncuri”, VL, 1927, 65; O.B. [Octav Botez], „Clopote peste adâncuri”, VR, 1928, februarie; Nichifor Crainic, A. Dominic, G, 1928, 8-9; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 286-287; Podoleanu, 60 scriitori, 93-98; Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, București, 1981, 146-148; Perpessicius, Opere, III, 1971, 40-42; Pompiliu Constantinescu, „Clopote peste adâncuri”, VL, 1927, 65; O.B. [Octav Botez], „Clopote peste adâncuri”, VR, 1928, februarie; Nichifor Crainic, A. Dominic, G, 1928, 8-9; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 286-287; Podoleanu, 60 scriitori, 93-98; Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946, 47-55; Isaiia Răcăciuni, Amintiri, București, 1967, 34-35; Ciopraga, Lit. rom
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar colindele sunt latine, de la calendar, îngerii (angelus)-latin, dascăl și călugăr (grecesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoria agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică majorității populației și care depindea în mare măsură de cultivarea cerealelor și furajelor. În urma cercetărilor arheologice, s-au descoperit oase dar și obiecte și instrumente din practica creșterii animalelor: clopote (tălăngi) de oi, țesale pentru vite, construcții anexe, adăposturi, saivane, grajduri, staule pentru animale din gospodărie. Oasele numeroase descoperite pun în lumină numărul mare de bovine din gospodărie-în așezarea de la Dridu (câmpia munteană), materialul osteologic cuprinde: oase de bovine-40%, oi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
uz didactic, ediții din operele lui George Coșbuc, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Camil Petrescu, Panait Istrati, Ion Agârbiceanu, Zaharia Stancu, Emil Gârleanu, Victor Papilian ș.a. SCRIERI: Nepăsătoarele stele, București, 1968; Miniaturi critice, București, 1969; Clopotele de apă, București, 1970; Aproape de curcubeu, București, 1972; Licheni, Cluj-Napoca, 1974; Iarba cerului, București, 1974; Un gotic târziu, Timișoara, 1975; Umbra ulmilor tineri, Cluj-Napoca, 1976; Paradoxala întoarcere, București, 1978; Provincialii, Cluj-Napoca, 1978; Teatrul. Istorie și actualitate, Cluj-Napoca, 1979; Recurs la
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001; Absent din agora, Deva, 2001; Romancierul Rebreanu, București, 2001. Antologii: Antologia basmului cult românesc, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Călin, Constantin Cubleșan, „Nepăsătoarele stele”, ATN, 1968, 9; Al. Căprariu, „Miniaturi critice”, TR, 1969, 43; Petru Popescu, „Clopotele de apă”, VR, 1970, 8; Nicolae Baltag, Etica vieții, etica muncii, LCF, 1974, 5; Al. Covaci, „Licheni”, F, 1974, 10; Ion Vlad, Trei prozatori, TR, 1975, 4; Valentin Tașcu, „Un gotic târziu”, ST, 1976, 2; Dumitru Micu, „Umbra ulmilor tineri
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
în 1917 la Petrograd, ca redactor al foii „L’Entente”. Martor al revoluției bolșevice, convins de justețea ei, va reveni în țară, unde este reținut câteva luni în lagărul de la Negrești. După eliberare, scoate periodicele „Omul liber”, „Chemarea”, „Chemarea roșie”, „Clopotul”, iar din 1923, din nou, „Facla”. Fiind deputat din 1920, nu are de suferit în urma afilierii Partidului Comunist la Internaționala a III-a, dar în 1923 este condamnat la 18 luni închisoare pentru lezmajestate. Pedeapsa, redusă la jumătate, și-o
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul Sovietic”, în versuri așezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează totuși, ca notă dominantă, nu festivismul, ci vehemența mesajului vindicativ. Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta față de împilarea și umilințele țăranului, se nutrește acum un activism
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
de țăran, pref. Demostene Botez, Iași, 1936; Acuz..., București, 1937; Război, pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1937; Nu sunt cântăreț de stele, București, 1940; 16 milioane, București, 1945; Scrisori de pe front (în colaborare), București, 1945; Torentele, București, 1945; Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, București, 1945; Balade, București, 1945; Singura cale, București, 1946; Hrisovul meu, București, 1947; Bălceștii, București, 1948; Doftana, București, 1949; Balada celor patru mineri, București, 1949; Anii tineri, București, 1951; Versuri alese, București, 1954; Barbu Lăutaru, București, 1954
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
semnează sub inițiala Victor sau I. B. Victor o serie de poezii (Prigorii și Cârpaciul) sau texte umoristico-satirice, precum acela intitulat Magnum moftologicum, apărut sub semnătura B.P. Hasmodeu. Tânărul debutant excelează în parodii de romane de senzație, cum ar fi: Clopotele blestemate sau cadavru-mblănit. Roman original de mare senzație destinat a face marț pe dnii Xavier de Montepin, Ponson du Terrail et Co. și Dona Manda sau Cavalerii sângerânzi. Roman stupid de actualitate, semnat Niță Balamuceanu. M.Pp.
BELGIA ORIENTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
lui I. G. Duca, este scrisă aproape în întregime de A. El rămăsese adeptul modelului cultural german și biciuia haosul social de după război. Apar aici Belșug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în rândurile boemei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
memorialistic, evocând cu predilecție vremea și mediul copilăriei. Amintiri din timpul stagiului militar sunt străbătute de sentimentul aproape euforic al noutății, de bucuria de a vedea și a trăi frumusețile Italiei. Două teatre bucureștene au folosit tălmăcirile lui B. după Clopotul scufundat de G. Hauptmann și după Oricine de Hugo von Hofmannsthal. Ca activ om politic și specialist în drept, B. este autorul unor lucrări precum Tricolorul românesc (1901) și Noua Constituție a României (1922). SCRIERI: Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
în drept, B. este autorul unor lucrări precum Tricolorul românesc (1901) și Noua Constituție a României (1922). SCRIERI: Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri, Suceava, 1903; Cheleș-Împărat, Cernăuți, 1923. Traduceri: Fr. Grillparzer, Ale mării și iubirii valuri, Cernăuți, 1904; Gerhard Hauptmann, Clopotul scufundat, Cernăuți, 1930; Hugo von Hofmannsthal, Oricine. Spectacolul morții omului bogat, Cernăuți, 1930. Repere bibliografice: Victor Morariu, „Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri”, „Junimea literară”, 1904, 1-6; Tiberiu Crudu, „Cheleș-Împărat” de Constantin Berariu, „Revista Moldovei”, 1923, 6-7; Perpessicius, Opere, XII, 542-543
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
Adrian, Copilul nimănui). Câteva scrieri se inspiră din poznele și isprăvile unor personaje ce își vor avea celebritatea lor: Haplea și Frosa, Lir și Tibișir, Timofte și Porumbița, Uitucilă. Alte culegeri includ adaptări iscusite ale unor legende din toate zările (Clopotul fermecat, Comoara cu povești, Povești de aur), povestiri istorice, basme compuse de el sau prelucrate. SCRIERI: Părăvulii, București, 1901; ed. București, 1904; ed. București, 1923; ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923; Clopotul fermecat, București, 1925; Of și Țepeluș, București, 1925; Suflete de viteji, București, 1925; Haplea, cu desene de Mihai Iordache, București, 1926; Minuni din jurul nostru (în colaborare cu Dumitru Stoica și Petre Puchianu), Craiova, 1927; Comoara cu povești, cu ilustrații de
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
general) în perioada 1948-1965, a trăit o lentă îndepărtare din câmpul cultural până prin 1978, după care și-a văzut declinul literar și prăbușirea gloriei în fața altor principii decât cele pe care le promovase o viață. B. debutează cu o traducere, Clopote de aramă, din Thomas Moore în revista liceului arădean, „Laboremus” (1926). Ulterior e prezent cu versuri în „Falanga” lui Mihail Dragomirescu (1927, sub semnătura Tudor Arsenie), „Bilete de papagal”, „Abecedar” (unde e redactor), „Gând românesc”, „Pagini literare” (din 1936 figurează
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi cronici turcești, alte documente medievale, Cronica Banatului scrisă de Nicolae Stoica de Hațeg ș.a.). Literaturitatea ansamblului e asigurată de selecția, contextualitatea și „montajul” textelor. Clopotul scufundat (1988) e tot un roman, neconvențional, în parte eseu și în parte jurnal comentat, cu substrat autobiografic, foarte diferit însă, prin structurare și scriitură, de „memoriile” ori „autobiografiile literare” canonice. În anii ’90, C. publică o serie de volume
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București, 1981; Eseuri critice, Timișoara, 1983; Un Burgtheater provincial, București, 1984; Clopotul scufundat, București, 1988; Fragmente despre vid, București, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferență, București, 1993; Viața în paranteză (Jurnal. 1965-1977), Timișoara, 1995; Cap și pajură, București, 1997; Trei într-o galeră, Cluj-Napoca, 1998; Caietele lui Cioran, Craiova, 1999; De la Sancho
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
de citit, RL, 1985, 3; Monica Spiridon, Figura criticului creator, VR, 1985, 12; Șerban Foarță, Livius Ciocârlie, VR, 1986, 3-4; Călinescu, Biblioteci, 227-234; Mircea Mihăieș, Utopia sincerității, VR, 1987, 7; Ion Pop, Un visător definitiv, ST, 1988, 9; Cristian Moraru, Clopotul și oglinda, VR, 1988, 9; Dan C. Mihăilescu, Manuscris în derivă, T, 1988, 10; Mircea Mihăieș, Un Bildungsroman mascat, VR, 1988, 12; Holban, Literatura, 304-312; Papahagi, Cumpănă, 155-164; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 162-167; Fevronia Novac, Experiența vidului, RL
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]