5,610 matches
-
prevedea că o substanță are o capacitate de a emite lumină egală cu capacitată ei de a absorbi lumină la aceeasi temperatura. Una dintre consecințele legii radiației a lui Kirchhoff a reprezentat-o „problemă corpului negru”, care avea să fie coșmarul fizicienilor timp de patruzeci de ani. Acest impas ciudat, dar fundamental, a apărut o dată cu constatarea că dacă se încălzește un corp negru, de pildă o bară de fier, acesta emite lumină și căldura. Radiația lui este la început invizibilă sau
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
evreice la toate posturile de jandarmi, moartea prin îngheț a „strămutaților”, evadările repetate ale unui prizonier, sfârșitul copiilor înecați în Bug, groaza stârnită de groapa uriașă pregătită de germani pentru a-i cuprinde pe deportați se adună în pagini de coșmar halucinant, scrise cu forță epică. Elementul vizual domină evocarea, macabrul instituindu-se ca singură realitate. Altă carte, Și astăzi, și mâine, mereu... (1998), înscrisă în același orizont al holocaustului, nu se mai articulează în jurul unui narator și personaj epic unic
PALTY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
detașarea și pigmenții de umor cu care sunt evocate episoade dramatice, se deschide șirul romanelor lui P. Hoții de pădure (1982) unește epicul, pe alocuri palpitant, cu lirismul generat de priveliști silvestre. Să îngropăm trecutul (1992) reconstituie, cu documente vii, coșmarul demolării satelor din jurul capitalei, iar Bătrânii nu mai sunt utili (1998) e o utopie înfățișând o așezare de bătrâni pe un munte. Deciși să își învingă condiția, întemeietorii ciudatei colonii își mențin „adolescența” sufletească făcând tot felul de proiecte temerare
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
acum, când arată ca o „iazmă hidoasă”, înțelege ea prețul dragostei. O operație de chirurgie plastică îi redă splendoarea și, deci, speranța, însă excesele unei nopți de amor provoacă iarăși un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
de doi bani n-ar fi acceptabilă? O fi pentru unii, dar paralela lor aduce în prim-plan, pe de o parte, o universitate acreditată, frecventată de mulți, chiar dacă nici unul dintre universitarii vreunei universități consacrate de istorie nu ar accepta coșmarul gândului de a o include în rândurile instituțiilor academice, iar pe de alta, o universitate clasică, renumită pentru realizările ei mai vechi sau mai noi, dar din păcate aflată astăzi în luptă cu amenințarea unei decăderi financiare. Acest gen de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
epoca de aur” - „Biserica Ortodoxă în lupta pentru pace și dezarmare”, „Credința strămoșească pe calea progresului,” „Ortodoxia și propășirea patriei” - și-au pierdut subit popularitatea. Asta nu înseamnă că veți pomeni vreodată o discuție serioasă despre originea și terapia acestui coșmar est-european numit colaboraționism. N-o fac rușii, n-o facem nici noi. Procesul comunismului a rămas în seama eshatonului. În loc să recunoască imediat mucenicia unor mari cărturari din închisorile comuniste - cum ar fi exemplul lui Mircea Vulcănescu -, ierharhii pravoslavnici s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cât și savoarea inoxidabilă a poantei. A fi neserios nu este pentru nici unul dintre ei o insultă. De multe ori, o dezordine supravegheată traduce în ambele tabere același instinct de supraviețuire în fața nenorocirii. Lunga experiență a robiei pentru țigani și coșmarul iobăgiei pentru români le-au deschis acestora câteva porți către rare libertăți spirituale. Între ele, muzica în care revine mereu puterea de a surâde în fața zgârceniei sorții. „În partea noastră de lume lucrurile n-au mers prea bine niciodată”, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încălcat prin această decizie, nu este o valoare ce poate fi pusă în cumpănă cu alte valori juridice. În sfârșit, alți experți au fost mai rezervați apreciind că acest caz reprezintă o dilemă de nesoluționat și, în acest sens, un coșmar pentru polițiști și juriști.37 Facând abstracție de controversa juridică este vorba aici de un caz dilematic în primul rând din punct de vedere moral. Într-adevăr, interzicerea torturii și amenințării cu tortura, ca normă juridică, are o întemeiere morală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oamenii se cunosc între ei, probabil că literatura polițistă ar fi fost un gen exotic. E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război mondial. Făcând elogiul povestirilor cu detectivi, Gilbert Keith Chesterton remarca un lucru esențial despre această varietate a literaturii de divertisment: „Este cea mai timpurie și singura formă de literatură populară în care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
după o iubită. Când o va găsi își va da seama că abandonase o eroare în favoarea alteia. Trăind la marginea societății, Marlowe rămâne, totuși, un avocat al valorilor ei centrale. El nu se exclude nici o clipă din scenariul care domină coșmarul urban, dar încearcă să-i limiteze efectele: Eroul existențial e definit de menținerea speranței în pofida certitudinii apropiatei înfrângeri. El se pune adesea în solda sfidării simțului comun. A-și risipi eforturile pe fleacuri îl irită pe Marlowe tot atât de mult pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e greu de demonstrat că Chandler a ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare să-i plasăm cărțile în descendența coșmarurilor dantești (așa cum au făcut-o unii apologeți), dar e inevitabil să constatăm încordarea din scrierile sale, efortul de a oferi un context plin de semnificație asasinatelor misterioase și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de sens în ordine existențială, absurditatea oricărui act
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
p. 75). Deși romanele lui Raymond Chandler îți lasă, la lectură, impresia cursivității dezinhibate, a lejerității voioase și a transparenței, percepția nu e motivată de felul în care scrie: căznit, cu mari întreruperi, cu un consum nervos disproporționat, chinuit de coșmaruri, de sărăcie, de nefericire. Faptul că, în decursul anilor, a locuit în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o vreme nemișcat, lipit de ușă, înainte de a aprinde lumina. Un miros cunoscut, un miros de praf și tutun, mirosul lumii în care trăiesc și continuă să trăiască oamenii. M-am dezbrăcat și m-am dus la culcare. Am avut coșmaruri și m-am trezit din ele transpirând. Dar dimineața eram din nou un om sănătos. Starea de bine indusă de somnul în propriul pat e unul dintre puținele tablouri reconfortante ale cărții. „Graalul” căutat de Marlowe este liniștea unui paradis
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu-i provoacă nici oroare, nici spaimă, nici teamă, ci o stranie indiferență. Substanțial diferit de ipostazele sale de până acum, Marlowe arborează drapelul neimplicării, al indiferenței și lipsei de entuziasm. Trist, având o proastă relație cu sine, bântuit de coșmaruri, îmbătrânind sub privirile cititorului, Marlowe și-a pierdut nu doar cheful de viață, ci și minima motivație profesională. Ar merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului învins, a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o dată și un braț flutură deasupra apei, iar brațul se continuă cu o mână umflată, mâna unui monstru. Apoi a apărut fața. O masă alb-cenușie de materie umflată fără trăsături, fără ochi, fără gură. O gaură de aluat cenușiu, un coșmar cu păr uman în el. Un colier greu, verde, pe jumătate încopciat, făcut din pietre mari neșlefuite, ținute laolaltă de un material sclipitor, atârna de ceea ce fusese gâtul. Din acest moment, aventura o ia pe o pistă primejdioasă. Dispariția simultană
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anglais en Provence - este centrul grupului de femei care l-au preluat, pline de energie, pe Chandler în intervalul sejurului englez. În această calitate, ea a reușit să pătrundă în universul obsesiilor și fantasmelor scriitorului, urmărindu-l în intervalul „lungului coșmar” și emițând ipoteza că The Long Goodbye a fost și un fel de jurnal indirect al relațiilor secrete stabilite între el și personajele sale. Oricât de superficială, o astfel de perspectivă poate fi susținută prin datele biografice indubitabile, prezente la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul descoperirii secretului vieții lui Terry Lennox sau al coșmarurilor ce fac din Roger Wade un bețiv cu tendințe sinucigașe, aproape nefrecventabil. The Long Goodbye propune o formulă originală a terapiei prin care Marlowe se dovedește, în fine, capabil să recupereze adânca umanitate din el. Lennox și Wade sunt alter
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea să se ducă personal să-l zgâlțâie, îl punea pe altul să-l trezească și-l înjura dela distanță. Pentru Bogdanovici, groaza de Pușcașu V. era un coșmar continuu 1. Pop adaugă că Țurcanu se interesa mereu de soarta lui, așa încât era clar că presiunea exercitată de Pușcașu era dirijată la ordinele acestuia. Snopit în bătăi, a murit în jurul datei de 16 aprilie 1950, într-o cameră mică
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în Pitești i-a mărturisit lui Ștefan Davidescu, care îl crezuse sincer, că nu și-ar fi închipuit niciodată că în doar câțiva ani își va schimba total opiniile politice, că a crezut realmente în Mișcarea Legionară și că are coșmaruri legate de fratele său, pe care l-a inițiat în activitatea legionară și pentru sănătatea căruia își făcea griji. Susține că s-a înscris în Frățiile de Cruce în anul al V-lea de liceu și că a fost profund
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
foarte scurtă, pentru că, înainte de a se căsători religios, pe 19-20 septembrie 1958, a fost rearestat, iar soția, supusă presiunilor, a divorțat. Dus la colonia Culmea, apoi la Periprava, va fi eliberat doar pe 6 mai 1964. Afirmă că a avut coșmaruri timp de 20 de ani după Pitești, iar maxilarul nu și-l poate închide normal nici astăzi. Aristotel („Aligo”) Popescutc "Aristotel („Aligo”) Popescu" S-a născut la 23 noiembrie 1923 în București, a fost arestat ca student la Medicină și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mizanscene, majoritatea acționând robotizat, ci dintr-un sentiment firesc de vinovăție și rușine. Preotul P.K., unul dintre cei mai batjocoriți deținuți din Gherla, i s-a confesat printre lacrimi lui Octavian Voinea, care încerca să îl încurajeze: „Domnule Voinea, am coșmaruri. Nu pot dormi noaptea. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu comparându-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decât Hristos”. K. i-a povestit că a fost bătut la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și tată exemplar, muncitor bun, despre care nu se știa să aibă vreun trecut psihiatric sau judiciar, a strangulat mai multe prostituate într-un interval de câteva luni, „după care s-a autodenunțat, în speranța că astfel va pune capăt coșmarurilor în care i se arătau acele femei, vii. A fost arestat imediat, spre marea lui mirare, întrucât nu credea să fi săvârșit o faptă gravă”. Acest bărbat avusese carențe familiale infantile și trecea prin unele probleme conjugale, ceea ce nu lămurea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ne vom mulțumi să le cităm parțial, lasă să transpară recurgerea la următoarele mecanisme de apărare: - raționalizarea: „Doar din cauză că nu mi-am dat toată silința s-a prăbușit totul. Simplă neglijență”; - refuzul: „Spuneți-mi că nu-i adevărat. E un coșmar”; - regresia: „Vreau să iau totul de la capăt. Vreau să fiu copil, iar tu vei fi mama mea”; - refugiul în reverie, o reverie megalomană: viața regelui va trebui să fie singurul obiect de studiu în școli; singurul nume dat la botezuri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a tristeții. Ea resimte o disperare brută, este bântuită de angoasă și de un sentiment de nefericire pe care încearcă din răsputeri să le sufoce, dar care însă reușesc să se infiltreze pe căi ocolite. Vor urma o serie de coșmaruri legate de moarte, în timpul cărora pacienta urlă de neputință și durere, două tentative de sinucidere, crize de somn incoercibile imediat ce revine din orașul său natal și, în sfârșit, o sterilitate psihogenă de circa 10 ani. Refularea nu este ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apropiatei sosiri (Pandora, În cer, în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele, Morgana) la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]