2,912 matches
-
democrației, potențialele consecințe politice adverse rezultate din diversitatea culturală, pot fi cîteodată mai ușor de controlat. Asimilarea. Aceasta a fost soluția americană. Din anii 1840 pînă în 1920, cultura dominantă, instituită în timpul secolelor de conducere colonială și de independență de către coloniștii albi veniți în principal din Marea Britanie, s-a confruntat cu valurile de imigranți de origine non-britanică, din Irlanda, Scandinavia, Germania, Polonia, Italia și din alte părți imigranți ușor de deosebit prin diferențele de limbă (exceptînd irlandezii), religie, alimentație, îmbrăcăminte, obiceiuri
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
diverși ideologi, lupta dintre conștiința sa morală și „lut”. Stă, de asemenea, în puterea de a da relief aparte sutelor de figuri antrenate în magma efervescentă a narațiunii: reprezentanți ai autorităților, surghiuniți de cele mai diverse soiuri, siberieni get-buget ori coloniști de toate națiile, mai fiecare cu o „poveste” a sa, tragică sau grotescă, stranie sau absurdă. În sfârșit, stă într-un progres notabil al proceedelor narative și descriptive - memorabile sunt descrierea Obiului revărsat, a tărâmului arctic cu aurora sa boreală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
științific european prin intermediul lui: a) Flavio Biondo b) Enea Silvio Piccolomini c) Laonic Chalcocondil d) Antonio Bonfini 6) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Consilier la curtea iagellonă care călătorind în Moldova vorbește despre “descendența românilor din coloniști romani”: a) Filippo Buonaccorsi b) Poggio Bracciolini c) Flavio Biondo d) Antonio Bonfini 7) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Lucrarea “Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus” aparține lui: a) Szamaskösy Istvan b) Benkö Jozsef c) L. Toppeltinus
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Laonic Chalcocondil grec stabilit în Italia îi numește “daci” pe românii din Nordul Dunării B) Grigore Ureche scrie Letopisețul Țării Moldovei C) Szamaskösy Istvan susține că românii sunt urmași ai coloniștilor romani a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB 24) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Enea Silvio Piccolomini susține romanitatea românilor B) Anton Verancsics confirmă existența unei conștiințe a descendenței latine a românilor C
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Principatul Transilvaniei a rămas ultima redută a Regatului Ungariei după bătălia de la: a) Varna b) Belgrad c) Mohacs d) Nicopole 3) Marcați litera corespunzătoare răpunsului pe care îl considerați corect: Afirmația că Traian a adus în Dacia “ o mulțime de coloniști pentru a popula orașele și lucra pământul” aparține istoricului: a) Dio Casius b) Eutropius c) Herodot d) Tucidide 4) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Conceptul de sufragiu- funcție un fel de serviciu public cu care națiunea
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
reformă juridică, economică, administrativă, culturală. Țarina a elaborat un fel de tratat juridico-politic, Nakaz, inspirându-se din lucrarea lui Montesquieu, Spiritul legilor, a reformat administrația centrală și zonală-provincială, a luat măsuri de dezvoltare economică a Rusiei, printre care aducerea de coloniști pentru a cultiva pământurile slab populate. A înființat peste 100 de orașe, unele i-au purtat numele, comerțul a înflorit. Educația iluministă, edificată prin lectură și prin corespondența purtată cu enciclopediștii Voltaire și Diderot, prin conversațiile cu Diderot, venit în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
göl a trecut în hidronimia dobrogeană pentru a desemna un lac: ex. Siutghiol. Grecescul limen - port a trecut în română ca liman, desemnând lacul format la gura unui râu de câmpie, prin înnisipare. Mai recent, prin conviețuirea în Transilvania cu coloniștii germani, sașii din Siebenbürgen (cele Șapte Orașe), s-au împămîntenit cuvinte ca șanț (Schanz - la origine întăritură de pămînt), mărghile, pentru un loc turbos, de la Mergel, precum și rior, pentru un loc mlăștinos, de la Rohr = trestie. De la unguri avem heleșteu (halastó
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aici trebuie să omitem amănuntele lingvistice și cadrul cultural ce rezultă din Împrumuturile care privesc domeniul armelor, al construcțiilor edilitare, al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu veacul al VIII-lea: buca: un vas, poate „cap de bou”, cf. micenianul qu-o-ka-ra; capis: un vas folosit În special de către pontifices, cf. micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de purificare, cf. grecescul sphedròn; fides: instrument cu corzi, cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
complexe mitico-rituale care, prin amploarea răspândirii și profunzimea pătrunderii În ansamblul religios grec, par cei mai utili parametri pentru verificarea aspectelor convergente ale contextului analizat. Este vorba despre cultul frigian al Cybelei, Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" anatoliană pe care coloniștii greci din Asia ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis", divinități ce au făcut obiectul unor culte a căror istorie, În dimensiunea elenizată dobândită În urma contactului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, „roind“ în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică s-a cuplat cu una a spiritului, și nu este de mirare că limba, care este martorul cel mai fidel al experiențelor de viață ale unui popor, a înregistrat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe departe fructul unui proiect rațional. Menținerea ordinii, Întreținerea și administrarea sa costau mult; ca și În cazul imperiului francez din nordul Africii, cei care Îl prețuiau și apărau cu cea mai mare ardoare erau o clasă puțin numeroasă de coloniști și fermieri - În ținuturi ca Rhodesia sau Kenya. Dominioanele „albe” (Canada, Australia, Noua Zeelandă) și Africa de Sud erau independente. Însă apartenența lor formală la Coroană, legăturile afective cu Marea Britanie, alimentele și materiile prime furnizate, precum și forțele lor armate erau practic considerate bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
episodice și (cu excepția rutelor terestre și maritime care serveau India britanică) fără calcule privind coerența logistică sau câștigul economic. Spaniolii pierduseră deja cea mai mare parte a imperiului lor: la Început În favoarea britanicilor, apoi cedând cererilor de independență ale propriilor coloniști și, cel mai recent, În fața puterii crescânde a Statelor Unite - o sursă de antiamericanism persistent În Spania, atunci și acum. Nu le mai rămăseseră decât enclave, Marocul și Guineea Ecuatorială, care aveau să fie abandonate de Franco (cel mereu realist) Între 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anului 1957, dată la care președintele Sukarno a Închis Indonezia pentru oamenii de afaceri olandezi, numărul celor „repatriați” era de ordinul zecilor de mii. Experiența decolonizării a otrăvit viața publică olandeză, deja foarte afectată de suferințele din război. Mulți foști coloniști și prietenii lor alimentau așa-zisul „mit al bunei guvernări”, blamând stânga pentru eșecul Olandei de a-și restabili autoritatea colonială după episodul ocupației japoneze. Pe de altă parte, cei mobilizați (adică majoritatea covârșitoare a soldaților) erau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fapt confirmat, cum am văzut, de prezența sa Înăuntrul Franței, ca parte a structurii administrative metropolitane. Cea mai apropiată analogie este Ulsterul, o altă enclavă Într-o fostă colonie de peste mări, Încorporată În „patria-mamă” și cu o veche comunitate de coloniști care erau mai atașați de inima imperiului decât majoritatea metropolitană. Ideea că Algeria ar putea deveni Într-o bună zi independentă (și, prin urmare, condusă de arabi, dată fiind majoritatea covârșitoare a arabilor și berberilor) era de neconceput pentru minoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
franceze au propus reforme, dar era prea târziu. În martie 1956, noul guvern socialist al lui Guy Mollet a acordat independența coloniilor vecine, Tunisia și Maroc - prima cedare a puterii coloniale de pe continentul african. Dar când Mollet a vizitat Algerul, coloniștii europeni l-au bombardat cu fructe stricate. Parisul era prins Între cererile inflexibile ale FLN-ului clandestin și refuzul rezidenților europeni din Algeria, reprezentați de un Comitet pentru Apărarea Algeriei Franceze, de a accepta orice compromis cu vecinii lor arabi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezidenților europeni din Algeria, reprezentați de un Comitet pentru Apărarea Algeriei Franceze, de a accepta orice compromis cu vecinii lor arabi. Strategia franceză, dacă poate fi numită astfel, era acum să Învingă FLN prin forță Înainte de a-i obliga pe coloniști să accepte reformele politice și o redistribuire a puterii. Armata franceză a demarat așadar un război de uzură Împotriva gherilelor FLN. Ambele părți s-au folosit frecvent de intimidare, tortură, crimă și terorism În toată regula. În decembrie 1956, după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Alger prin orice mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și Îi zdrobise pe insurgenți În bătălia pentru Alger. Populația arabă a plătit un preț Îngrozitor, Însă reputația Franței a fost terfelită iremediabil. Iar coloniștii europeni au rămas suspicioși ca Întotdeauna față de intențiile pe termen lung ale Parisului 5. În februarie 1958, guvernul proaspăt instalat al lui Felix Gaillard a fost pus Într-o situație dificilă de aviația franceză care a bombardat Sakhiet, un oraș
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmat și ofertele anglo-americane de „bune oficii” pentru rezolvarea acestei situații tulburi au accentuat temerile europenilor din Algeria că Parisul plănuia să-i abandoneze. În Paris și Alger, polițiștii și militarii au Început să-și arate deschis simpatia pentru cauza coloniștilor. Guvernul Gaillard, al treilea În unsprezece luni, a demisionat la 15 aprilie. Zece zile mai târziu, o uriașă demonstrație În Alger cerea păstrarea Algeriei franceze pentru totdeauna și Întoarcerea lui de Gaulle la putere. Organizatorii adunării s-au constituit Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care vor depinde complet de Franța timp de zeci de ani. În septembrie 1959, la doar un an de la venirea la putere, președintele francez a propus „autodeterminarea” Algeriei. Înfuriați de ceea ce ei luau drept dovada unei trădări iminente, ofițerii și coloniștii din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cape Town În 1960, că „vântul schimbării suflă peste acest continent și, fie că ne place sau nu, această dezvoltare a conștiinței șafricaneț este o realitate politică”, el nu aștepta o reacție favorabilă și nici nu i s-a oferit așa ceva. Coloniștii albi din Africa de Sud au proclamat republica În 1961 și au ieșit din Commonwealth pentru a putea menține guvernul bazat pe apartheid instaurat În 1948. Patru ani mai târziu, În Rhodesia de Sud Învecinată, coloniștii albi au proclamat În mod unilateral
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu i s-a oferit așa ceva. Coloniștii albi din Africa de Sud au proclamat republica În 1961 și au ieșit din Commonwealth pentru a putea menține guvernul bazat pe apartheid instaurat În 1948. Patru ani mai târziu, În Rhodesia de Sud Învecinată, coloniștii albi au proclamat În mod unilateral independența și guvernarea autonomă a țării. În ambele țări, minoritatea conducătoare a mai reușit timp de câțiva ani să suprime fără milă opoziția internă. Însă Africa de Sud era un caz aparte. În alte locuri - de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și guvernarea autonomă a țării. În ambele țări, minoritatea conducătoare a mai reușit timp de câțiva ani să suprime fără milă opoziția internă. Însă Africa de Sud era un caz aparte. În alte locuri - de exemplu, În Africa de Est - comunitățile de coloniști albi, care aveau privilegii similare, și-au acceptat soarta. Odată ce a devenit limpede că Londra nu avea nici resursele și nici dorința să impună statutul de colonie unei majorități care se opunea (lucru care nu era deloc evident la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici resursele și nici dorința să impună statutul de colonie unei majorități care se opunea (lucru care nu era deloc evident la Începutul anilor ’50, când forțele britanice purtaseră un război murdar secret și brutal Împotriva revoltelor Mau-Mau din Kenya), coloniștii europeni au acceptat inevitabilul și au plecat În liniște. În 1968, guvernul laburist al lui Harold Wilson a tras concluzia finală și ineluctabilă a evenimentelor din noiembrie 1956 și a anunțat că forțele britanice vor fi de acum Înainte permanent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar cea a Italiei cu 17%. În Germania Occidentală, populația a crescut În acești ani cu 28%, În Suedia cu 29%, iar În Olanda cu 35%. În unele dintre aceste cazuri, creșterea locală a fost sprijinită de imigrație (prin reîntoarcerea coloniștilor În Olanda sau afluxul de est-germani și alți refugiați În Republica Federală). În Franța Însă, factorii exogeni au avut doar un rol nesemnificativ: Între primul recensământ postbelic din 1946 și sfârșitul anilor ’60, populația a crescut cu aproape 30% - cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evitase și o „teroare albă”, și o „teroare roșie”. Comuniștii, Încă populari În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat intransigența sub bătrânul Cunhal, rămas la cârma țării până În 1992, Însă influența lor a scăzut definitiv. Coloniștii repatriați au eșuat În Încercarea de a forma un partid de extremă dreaptă al naționaliștilor blazați. În situația dată, apariția unei Portugalii democratice era o realizare absolut remarcabilă. Pentru călătorul care traversa Pirineii În 1970, prăpastia dintre Franța și Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]