7,605 matches
-
modulări prin acțiunea sistemelor activatoare și/sau inhibitoare: O experiență psiho-emoțională dezagreabilă determinată de o leziune tisulară reală sau potențială și de o descriere în termeni, ce se referă la o astfel de leziune [Bonica, 1994]. Durerea reprezintă un act comportamental complex și în funcție de intensitate și durată poate fi considerată prieten sau dușman al organismului uman (animal). VII.3.1. Caracteristicile durerii În general, durerii i se disting trei componente principale: senzitivă - discriminativă, ce se referă la capacitatea de a analiza
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
responsabil de astă dată cu > 80% din informația dureroasă - nespecifică). Durerea cronică are un impact important asupra calității vieții, iar depresia complică starea pacienților. Termeni, ca sindrom dureros cronic și comportament de boală anormal sunt utilizați pentru a caracteriza modificările comportamentale, care însoțesc durerea cronică (izolare socială, lipsă de interes, inapetență, tulburări de somn etc.) Anamneza și examenul general pe aparate și sisteme trebuie să identifice factorii nociceptivi pentru îndepărtarea acestora. VII.3.4. CLASIFICAREA DURERII CRONICE O clasificare fiziologică a
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
prin chestionarea unui focus-grup. Dacă acea atractivitate produce la rândul ei rezultatele politice dorite, trebuie estimat în cazuri particulare. Atracția nu determină întotdeauna preferințele celorlați, însă această discrepanță între puterea estimată ca resursă și puterea estimată ca rezultat al actului comportamental nu este tipică exclusiv puterii blânde. Ea se remarcă la toate formele puterii. Înainte de înfrîngerea Franței în 1940, Marea Britanie și Franța aveau mai multe tancuri decât Germania, însă acest avantaj în privința resurselor de putere militară nu a prezis întocmai rezultatul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
primim ceva în schimb. Puterea dură și cea blândă se află într-o legătură strânsă deoarece amândouă reprezintă aspecte ale abilității de a atinge scopurile proprii influențând comportamentul celorlalți. Diferența dintre ele este una de grad, atât în privința naturii actului comportamental, cât și în aceea a materialității resurselor. Puterea de a domina abilitatea de a schimba dorințele celorlalți se poate baza fie pe constrângere, fie pe stimulare. Puterea de a coopta abilitatea de a forma dorințele celorlalți se poate baza pe
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
care variază de la constrângere și stimulare economică până la stabilirea agendei și la atracția pură. Resursele puterii blânde tind să fie asociate cu latura de cooptare a spectrului de comportamente, în vreme ce resursele puterii dure sunt asociate de regulă cu un act comportamental de dominare. Însă relația este imperfectă. De pildă, mitul invincibilității poate face ca unele țări să fie atrase de altele, înzestrate cu putere de dominare, iar aceasta poate fi uneori folosită pentru crearea unor instituții ce vor fi privite mai
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
că abilitatea de a-i captiva pe ceilalți și de a le influența opiniile reprezintă un element al puterii.17 El a înțeles importanța puterii blânde. După cum spuneam și mai sus, aceleași resurse ale puterii pot influența uneori întregul spectru comportamental de la constrângere la atracție. O țară care suferă un declin economic și militar își poate pierde nu doar resursele de putere dură, dar chiar și o parte din abilitatea ei de a modela agenda internațională, ca și ceva din puterea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
principiilor deontologice și a principiilor fundamentale ale sectorului public. Bineînțeles, asemenea tabu-uri sunt provocatoare de rezistență față de schimbare, în măsura în care proiectele de schimbare sunt adesea legate de luarea în considerare a mediului și de căutarea obținerii unei eficiente. d) Factori comportamentali • Absența stimulărilor individuale Sistemele de gestiune a resurselor umane în cadrul sectorului public sunt, în mod tradițional, bazate pe principii de egalitate, pe criterii colective universale și cad în sarcina serviciilor centrale care nu întrețin un raport direct cu funcționarii. Comportamentele
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
de stat), ca și la nivel teritorial (aleșii locali și unitățile administrativ-teritoriale) recurgerea excesivă la reuniuni sau grupuri de lucru, întărite prin dispozitive obligatorii de consultare, poate pune sub semnul întrebării inițiativele de schimbare deja întreprinse. h) Fragilitatea în termeni comportamentali • Puternică personalizare a proiectelor În ciuda faptului că la luarea deciziilor participa mai multe persoane, ecuația "o schimbare = un om" rămâne puternică în mediul public, fapt relevat spre exemplu și de ordinele care poartă numele ministrului care le-a promovat. În
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
ofertante soluții menite să permită echilibrarea și dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor cu deficiență mintală care prezentau și tulburări de limbaj. Folosirea teatrului În activități care au ca obiectiv atât dezvoltatea și corectarea limbajului, cât și echilibrarea afectiv motivațională și comportamentală reprezintă o abordare diferită decât cea de utilizare a acestei arte ca mijloc didactic. Față de prima situație teatrul terapeutic este un traseu metaforic la capătul căruia obținem un produs artistic (poate fi un spectacol prezentat unui public), important nefiind produsul
TERAPIA PRIN TEATRU MODALITATE DE ADAPTARE ŞI INTEGRARE A ELEVILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MIHAILOVICI, Sabina PREDUCHIN,Cristina FARZIKHOSROUSHAHI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2117]
-
înțelegerii de sine, ca premisă a refacerii capacității de funcționare socială normală; * tratamentul indirect (sau socioterapia) era centrat pe mediul exterior clientului; acționând asupra mediului familial și profesional, asupra grupului de prieteni sau de vecini, asistentul social viza o schimbare comportamentală la nivelul clientului individual. Practica asistențială desfășurată după model medical pornea de la premisa că disfuncțiile psihosociale cu care se confruntă indivizii și familiile sunt practic niște "boli", pe care asistenții sociali le pot diagnostica și trata. Clientul sau "pacientul" nu
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
unui spațiu în care nivelul de stres perceput de copil e minimum și prin faptul că-i permite o explorare interesantă, stimulativă, cu stimuli pozitivi pentru constituirea unei matrice de atașament sigur. Prin repetări și experiențe succesive, se structurează scheme comportamentale, care asigură formarea unui sistem coerent, cu semnificații clare pentru partenerii în acțiune, generând la copil un tip de atașament sigur. Absența fizică a persoanei care acordă îngrijiri sau incoerența și inconsistența stimulilor, impredictibilitatea cu care îl invadează sau îl
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
toate modalitățile de a face față stresului pe care le utilizează ființa umană sau altfel spus orice mecanism de prevenție și adaptare la stres, orice tranzacție între subiect și mediu în vederea reducerii intensității stresului. Mecanismele de coping se grupează în comportamentale, cognitive, neurobiologice. Coping-ul comportamental grupează toate comportamentele care au funcția de a preveni sau reduce reacția de stres. Coping-ul cognitiv vizează medierea informațională, modalitățile de prelucrare a informației. Are loc medierea cognitivă printr-o cascadă de evaluări și reevaluări ce
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
face față stresului pe care le utilizează ființa umană sau altfel spus orice mecanism de prevenție și adaptare la stres, orice tranzacție între subiect și mediu în vederea reducerii intensității stresului. Mecanismele de coping se grupează în comportamentale, cognitive, neurobiologice. Coping-ul comportamental grupează toate comportamentele care au funcția de a preveni sau reduce reacția de stres. Coping-ul cognitiv vizează medierea informațională, modalitățile de prelucrare a informației. Are loc medierea cognitivă printr-o cascadă de evaluări și reevaluări ce vizează nu numai natura
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
asupra structuralității și funcționalității sistemelor de orice natură. Se consideră sistemul abstract (un set de atribute împreună cu un set de relații) sub forma unui model matematic. Sistemul abstract permite: * tratarea analitică a sistemelor; * considerarea unor analogii din punct de vedere comportamental la sisteme de natură diferită. Din punct de vedere funcțional un sistem este un întreg în care se transmit și se prelucrează infomații. Informația poate să fie orice factor calitativ capabil de a descrie un atribut asociat sistemului. Semnalul este
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
valorile cele mai generale, așa cum sunt cooperarea și succesul, dar acestea nu sunt suficient de specifice pentru a impune și modelele necesare de comportament. Cu cât o valoare este mai specifică ea va deveni mai importantă pentru constituirea unui ghid comportamental. Pe de altă parte, teoreticienii și practicienii din domeniul asistenței sociale trebuie să fie conștienți că, dacă o valoare are un grad de specificitate mai mare, cu atât vor fi mai mici șansele ca ea să fie acceptată pe o
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
aceea, în funcție de priorități, obiectivele specifice și căile prin care valorile generale sunt aplicate în practica lor, asistenții sociali se deosebesc în activitatea profesională. Atâta vreme cât valorile profesionale rămân generale și, ca urmare, non specifice, ele nu pot oferi bazele unui ghid comportamental. Putem observa, din experiență, că asistenții sociali se angajeajă în acțiuni diferite și uneori contradictorii, chiar și atunci cînd își coordonează activitatea în funcție de o valoare profesională generală. Realitatea demonstrează că asistenții sociali întâmpină probleme etice în fiecare caz, și este
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
principiilor de bază ale disciplinei pozitive; formarea abilităților de diferențiere Între obiectivele pe termen scurt și obiectivele pe termen lung În educația copiilor; identificarea principalelor caracteristici și nevoi pentru fiecare stadiu de dezvoltare a copilului; familiarizarea cu metodele și tehnicile comportamentale bazate pe principiile disciplinei pozitive; exersarea abilității de aplicare a metodelor comportamentale de disciplină pozitivă; familiarizarea cu prevederile Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului. Descrierea activităților proiectului Activitatea se desfășoară sub forma unei prezentări - dezbateri cu părinții asupra efectelor disciplinei tradiționale
PROGRAMUL „ŞCOALA PĂRINȚILOR“ – MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN ŞCOALA „VASILE CONTA” IAŞI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela - Loredana STIUJ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2121]
-
pe termen scurt și obiectivele pe termen lung În educația copiilor; identificarea principalelor caracteristici și nevoi pentru fiecare stadiu de dezvoltare a copilului; familiarizarea cu metodele și tehnicile comportamentale bazate pe principiile disciplinei pozitive; exersarea abilității de aplicare a metodelor comportamentale de disciplină pozitivă; familiarizarea cu prevederile Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului. Descrierea activităților proiectului Activitatea se desfășoară sub forma unei prezentări - dezbateri cu părinții asupra efectelor disciplinei tradiționale de educare a copilului și asupra metodelor de educare pozitivă. Pe tot
PROGRAMUL „ŞCOALA PĂRINȚILOR“ – MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN ŞCOALA „VASILE CONTA” IAŞI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela - Loredana STIUJ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2121]
-
reprezentări, înțelesuri, modele de gândire, comportamente și practici organizaționale specifice. Pe scurt, cultura organizațională se referă la "întreaga filosofie care ghidează angajații unei organizații" (Pânișoară, G., Pânișoară, I. O., 2005, p. 207). Înțeleasă și practicată în mod dinamic, drept suport comportamental și interacțional, ea (idem, p. 206): - definește granițele organizaționale; - face posibilă distincția organizației în raport cu alte organizații; - conferă simțul identității și al solidarității între angajați; - reunește oamenii pentru a coopera, generează implicare personală și interpersonală; - crește stabilitatea angajaților pe posturile lor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai scurtă sau mai lungă de timp) că îi sunt (total) străine. Există, prin urmare, în fiecare caz, fie riscul izolării, cel al marginalizării, fie cel al părăsirii organizației. Potrivit lui E. Schein (1992), componentele fundamentale ale culturii organizaționale sunt: • regularitățile comportamentale: limbaj, tradiții, obiceiuri, ritualuri; • norme de grup: standarde și valori activate în grupul de lucru; • valori etalate: cu rol de principii formulate pentru toți membrii organizației (de exemplu, "calitate înainte de orice"); • filosofia formală: bazată pe politici și principii ridicate la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
îl resimt membrii organizației în procesul de comunicare (formal și/sau nonformal), gradul de angajare/asumare și participare reală a indivizilor la procesul decizional, implică stările conflictuale existente sau potențiale (numărul și amploarea/profunzimea/efectele acestora), componente cognitive, motivaționale, afective, comportamentale, relaționale. În particular, potrivit lui Miles (apud Păun, 1999, p. 117), climatul școlii este dat de: • caracteristicile relațiilor psihosociale din școală; • tipul de autoritate; • gradul de motivație și de mobilizare a resurselor umane; • stările de satisfacție/insatisfacție; • gradul de coeziune din
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 105). Dimensiunile relațiilor conflictuale Potrivit lui Bernard Mayer (2000, apud Stoica- Constantin, 2004, p. 20), relațiile conflictuale implică o componentă cognitivă (gândirea, memoria, imaginația, percepția situației și a stării conflictuale), o componentă afectivă (dispozițiile, emoțiile și sentimentele) și o componentă comportamentală (acțiunea, inclusiv comunicarea). a. Prima componentă constă în modul în care înțelegem și în care percepem relațiile conflictuale. Într-o măsură sau alta, părțile observă semnele conflictului (ale instalării situației conflictuale): pe de o parte, observă la sine starea de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celuilalt. Doi oameni blocați în resentiment sunt de asemenea blocați emoțional și energetic. Dacă ne vom detensiona mai întâi noi, este posibil ca cealaltă persoană să se simtă stimulată să facă pasul următor" (1996, pp. 164-165). Schimbările noastre (interioare și comportamentale) le permit celorlalți să se schimbe. Dar ceea ce este mai important este că, iertând, ne eliberăm pe noi înșine. Pe scurt, ar fi de dorit ca într-o relație conflictuală: • să înțelegem cum am ajuns în acest stadiu al relației
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ale celorlalți (ale celuilalt) sunt percepute în mod eronat. Lor li se atribuie intenții negative, dubioase; • orientează atenția participanților către interesele personale, în detrimentul intereselor celuilalt/celorlalți; • încă de la începutul interacțiunilor, erorile percepției sociale au un rol important în alegerea strategiilor comportamentale, tinzând ulterior să se amplifice, să se consolideze; • prin încurajarea și amplificarea acestor fenomene pe parcursul interacției competitive/ concurențiale se deschide calea conflictului interpersonal. În planul comunicării, știm și recunoaștem faptul că actul comunicării afectează percepțiile, atitudinile, credințele, motivațiile și stările
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
transformă în violență 44. Foarte mulți oameni identifică furia cu violența, făcând confuzie între cele două stări emoționale și comportamente. În fapt, abia atunci când nu știm să gestionăm furia, ajungem la violență. Furia și violența sunt două contexte afective și comportamentale diferite. Raportată la violență, mânia desemnează agresivitatea biofilă (acel tip de agresivitate pus în slujba apărării și a conservării vieții); este "afirmarea sinelui în fața altuia, precizarea limitelor care nu trebuie depășite, refuzul a ceea ce nu provoacă suferință" (Filliozat, 2006a, p.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]