5,487 matches
-
Statelor Unite sau a celor din America de Sud <ref id="119">119 Ibidem. </ref>. Toate acestea dovedesc o maturitate la care ajunseseră uzanțele diplomatice românești, dar și interesul de a se da legalitate actului de la 14/26 martie 1881. În final, putem conchide ca Întotdeauna ideea proclamării regatului a fost menționată, direct sau indirect, În declarații sau documente alături de cea a independenței, pentru că ar fi aberant să ne imaginăm un demers pentru obținerea unui astfel de titlu pentru un stat aflat sub suzeranitate
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
sarcasm a noilor orientări. Încearcă să deceleze cauzele acestor „devieri”, recunoaște dreptul noilor generații de a se manifesta altfel decât predecesorii, acceptă începuturile simbolismului și ale impresionismului, dar critică decadența spre care s-au îndreptat și consideră expresionismul o aberație, conchizând cu glas înalt că „aceste curente bolnave” nu aduc decât „chaos, dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate cu grave efecte antisociale. Bun cunoscător al limbii și literaturii germane, T. face câteva cercetări de literatură
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
un ciob dintr-un vas, / imposibil de reconstituit”. Dacă s-ar avea în vedere doar titlurile majorității plachetelor sale, În prelungirea luminii, Cratere (1981), Lut ars, Heliante (1987), Febra esențială (1997), ori ale unor poeme (Lumină sonoră), s-ar putea conchide că poeta scrie o lirică vitalistă, solară, tentată doar de aspectul diurn al existenței. Însă cu trecerea timpului ea se dovedește mai degrabă o structură lirică anxioasă, bântuită de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă, o derivă controlată, un șir de preparațiuni nefinalizate, o prefață limbută după care nu mai urmează nimic. Rescriere a paradoxului eleat care neagă posibilitatea deplasării, naratorul conchide răsfățându-se kafkian: „Întocmai ca agrimensorul dintr-un roman celebru, autorul n-a avansat cu nici un pas în lucrarea sa. El sfârșește fără a fi început, cu un simțământ de epuizare”. Acesta fiind debutul cărții, scrierile care urmează o confirmă
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
pe autoevaluare și introspecție. Din aceasta cauză unii autori consideră că stima de sine are un caracter inobservabil iar analiza ei o fiabilitate scăzută. Dacă considerăm că stima de sine este atitudinea individului față de propria persoană, atitudinile fiind măsurabile, putem conchide că și stima de sine este măsurabilă.. S-au făcut numeroase studii pe stima de sine și corelațiile sale cu alte dimensiuni ale personalității sau cu diverse comportamente. De exemplu, Rosenberg și Harter în 1990 au luat în calcul trei
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
pentru viața de familie); comunicare sinceră, deschisă; de intervenții repetabile (modele); de cadru de acțiune; de timp pentru a se apleca asupra propriilor nevoi și a se implica în schimbarea opticii asupra vieții din interiorul său; de consecvență în autoformare. Conchidem că suntem în fața unei crize de identitate a familiei, o criză de timp acordat relaționării între adulții din familie și relaționării copiilor cu părinții, o criză de adaptare a familiei la noile contexte sociale în care evoluează, contexte care solicită
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
sau cu ceea ce Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată analiza „sistemului social”, care, în viziunea sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru o persoană de 18-20 de ani, rămâne constant în perioada vârstei adulte și începe să scadă spre vârstă a treia. Spre deosebire de acesta, EQ nu este la fel de rigid. Un studiu efectuat pe 4000 de persoane din Canada și SUA a conchis că EQ crește treptat de la o medie de 95,3 ( la sfarsitul adolescenței) până la o medie de 102,7 (unde rămâne relativ constant) până la aproximativ 40 de ani. După această vârstă scade ușor, dar declinul nu este semnificativ. În prezent
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
ref id="47">47 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. I, p. 519-520. </ref>. Într-o epistolă adresată tatălui său, Carol I Îi mărturisea, cu satisfacție, entuziasmul „absolut indescriptibil” cu care a fost primit discursul Tronului. „Românii - conchidea autorul scrisorii - trebuie să fi simțind astăzi că le sunt absolut necesar” <ref id="48"> 48 Ibidem, p. 527.</ref>. De altfel, odată cu aprobarea convenției româno-ruse de către Parlament (16 și 17 aprilie 1877), Carol I prelua comanda supremă a armatei
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
respinge ipoteza de nul, deoarece avem un p=0,001, iar diferența dintre medii arată că există diferențe semnificative între cele două grupe, în sensul că părinții au o atitudine mai favorabilă decât bunicii față de activitatea extrașcolară. Din datele obținute, conchidem următoarele: apare efectul principal al variabilei tutore, în sensul că, subiecții diferă semnificativ între ei în ceea ce privește atitudinea față de eficiența educațională, în funcție de calitatea tutorelui (părinte, bunic-tutore); apare un efect principal al variabilei vârstă, în sensul că, subiecții diferă semnificativ între ei
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
motiv, susține M. Scheler, oriunde poate fi concretizat sau obiectivat un om, ne va scăpa înțelesul interior al persoanei, semnificația acesteia, întrucât ne vom centra observația numai asupra învelișului exterior, aparent obiectiv, al ființei umane. Pe aceste considerente se poate conchide că orice contact psihiatric cu omul poate fi posibil numai ca o „înțelegere” însoțită de impresia pe care o avem asupra fenomenelor morbide, atât ca înțelegere directă, cât și ca atitudine reflexivă asupra actelor sufletești ale bolnavului. Dar prin aceasta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod direct, cu o dinamică proprie, strict individuală și personală pe care trebuie să o considerăm ca reprezentând „experiența sufletească interioară”, proprie și specifică fiecărei persoane, incomunicabilă și incomprehensibilă celorlalți. Pe baza celor de mai sus G.W. Allport conchide că personalitatea este „un construct”, ceva gândit, dar care nu există realmente. Ea este un „concept operațional” al psihologiei și al psihopatologiei. Pentru psihiatrie, ceea ce are importanță este bolnavul. În sfera antropologiei psihologice, interesul se deplasează asupra persoanei (M. de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fie o suferință subiectivă. Acest tip de manifestări pot fi în general recunoscute încă din perioada adolescenței, persistând în perioada adultă și accentuându-se către bătrânețe. Ele reprezintă trăsături de caracter permanente. În sensul celor de mai sus, se poate conchide faptul că trăsăturile de personalitate constituie tulburări de personalitate în cazul în care ele sunt rigide, inadaptabile și responsabile fie de o alterare semnificativă a funcționării sociale sau profesionale, fie de o suferință subiectivă. Modelele de personalități anormale în sfera
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și zona anormalității (A) par în cazul acesta a avea o poziție de „complementaritate” și nu una de opoziție, ele situându-se de o parte și de alta a stării de echilibru sau a „normalității ideale”. De aici se poate conchide că cele două curbe A și N sunt echivalente dar contrarii ca semnificație. Ambele apar ca „situații vitale”, egal posibile de „a fi” ale personalității umane. Mai mult chiar, ele, prin situația lor în raport cu „linia de echilibru a normalității ideale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factori decidenți. Din păcate, în România s-au ignorat dificultățile procesului de transpunere în practică a noului curriculum educațional. Implementarea s-a realizat „din birou”, prin ordine și decizii ministeriale. Efectele negative, previzibile, nu au întârziat să apară. Astfel încât putem conchide, cu regret, că în ciuda intenției de a se realiza un curriculum educațional preuniversitar modern, în România nu s-a alcătuit decât o structură diformă, aproape o caricatură pedagogică, incoerentă, disfuncțională și cu consecințe previzibil maligne. De aceea, pentru a-i
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
in American Secondary Education, a propus o nouă perspectivă pentru teoria științifică a curriculumului 7. Era un studiu enciclopedic, dedicat celor mai proeminente și mai eficiente curricula; analiza le permitea autorilor să tragă concluzii sintetice surprinzătoare. Broudy și colaboratorii săi conchideau că ar trebui luate în considerare doar două paradigme curriculare: cel centrat pe discipline clasice de învățământ și cel centrat pe democrație educațională. După Broudy și colaboratorii săi, curricula vocaționale trebuie ignorate, întrucât sunt lipsite de o valoare educativă autentică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
18. Dar, la acea dată, aspirația către „știința unică” intrase deja în desuetudine din cauza atacurilor virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului generalizant, universalist și dezumanizant. Evenimentul din 1965 a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și practica acestuia „principiul garantului”. Ei înșiși considerau că marii teoreticieni de la Teachers College puteau fi considerați „garanți” (vouchers) ai curriculumului bine construit. „Problema garantului” era abordată și din perspectivă politică. În eseul „The Politics of Education”, George La Noue conchidea și el că ultimele mari contribuții la teoria curriculumului, realizate la Columbia University, pot fi considerate vouchers pentru educația umanistă. Identificarea „semizeilor curriculumului” nu a fost nici pledoarie pro domo, nici stupidă preamărire, ci căutarea disperată a fundamentelor infailibile, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și invers. În fine, modelele emancipării culturale se bazează pe eresul conform căruia reforma multiculturală a curriculumului va declanșa un boom educațional și economic care ar scăpa tineretul minoritar american de incultură și de sărăcie. McCarthy a fost nevoit să conchidă că toate modelele de educație multiculturală de la începutul anilor ’90 sunt simple fantezii pedagogice, care se bazează pe prezumții academice negarantate de nimic și pe o viziune infantilă despre dorința diverselor grupuri etnice și culturale de a participa activ la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
limitate la momentul respectiv; e) curriculumul este conceptualizat în termenii distincțiilor binare: „ceea-ce-se-transmite-cu-succes”/ceea-ce-nu-se-transmite-cu-succes”; profesori angajați/profesori neangajați; f) curriculumul și procesele de evaluare și corectare sunt ideologic neutre; ele sunt exerciții profesionale bazate exclusiv pe expertiză 160. Cherryholmes (1988) conchide că încercarea lui Schwab din 1983 nu este altceva decât o prelungire a influențelor structuraliste asupra curriculumului din anii ’70-’80. La concluzii similare a ajuns și în legătură cu taxonomia obiectivelor pedagogice propusă de Bloom în 1956, împreună cu Engelhart, Furst, Hill
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în contextul social, cultural, ideologic (global sau parțial), se instituționalizează în modalități diverse și furnizează subiecților individuali și colectivi capacități (inegale) de a se servi de aceste achiziții, de a comunica și de a împărtăși experiența lor istorică comună. Memoria, conchide Tapia, fie ea individuală sau colectivă, este condiționată de cadrele sociale, așa cum demonstra mai demult Halbwachs, precum și de gândirea socială dominantă (s.n.) în epocă. Ea funcționează deci selectiv, adesea pieziș, în dependență de diverse variabile sociologice și culturale, transformând obiectele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sub semnul lui „fiecare știe” sau „toți știm”. Această „gândire naturală”, cum o numește Moscovici, elaborată social, stabilește o corespondență între „ordinea gândirii” și „ordinea socială”, sub impactul practicilor sociale, al vieții curente, al interacțiunilor actorilor sociali. Se poate deci conchide că gândirea naturală este o gândire socială? Valerie Haas și Denise Jodelet (1999) găsesc că se poate deduce caracterul social al gândirii naturale ținând seama de patru proprietăți ale acesteia: a) extensiunea, adică împărtășirea unei idei, credințe etc. de către un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
publica un articol despre pluralism. Am ales critica literară, am argumentat ce bine e că există acolo pluralism, am descris pe scurt formele acestuia - critică tematică, psihocritică, critică impresionistă, de inspirație sociologică ș.a.m.d. -, după care, în fraza finală, conchideam că „pluralismul e benefic și vital în orice domeniu”! A trecut de vreo trei instanțe de cenzură - poate că se bazau și una pe alta! -, articolul a apărut, am câștigat niște sticle de votcă de la amicii mei, nu s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
continuă, metode cunoscute în anii ’50-’60. Un arestat a fost amenințat chiar cu o „mașină electrică de bătut” (Arsene, 1997, vol. 1, p. 141); probabil că Securitatea avea în dotare și aparatură pentru tortura electrică. Una dintre victime a conchis, de altfel, că torționarii experimentau schingiuiri pe care, probabil, le văzuseră în filme. Câțiva dintre foștii anchetați au murit la cîțiva ani după evenimente, chiar din pricina sechelelor torturii efectuate în anchetă. Nu toți protestatarii au fost copleșiți de schingiuiri. Unii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe alții (Arsene, 1997, vol.1, pp. 303-305). Individul respectiv, căruia nu i se nega nicidecum calitatea de victimă, nu comisese torturi atroce, dar simplul fapt că acceptase să lovească alți protestatari îl invalidase moral în fața colegilor săi. Gavrilă Filichi conchide în mărturia sa: „Am constatat cu stupoare că ceea ce se întâmplase cu noi era, de fapt, o mostră, desigur, la scară foarte redusă, a ceea ce se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]