2,979 matches
-
surdă și amară” pe care au trebuit s-o îndure. Zdrențele, veninul, ocara, cenușa morților, bubele, mucegaiurile și noroiul, ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri noi” de mânuitorul condeiului, continuă să apese ca o lespede asupra poemului, făcându-l grav, de nu chiar mohorât. De aceea și impresionează zvâcnirea spirituală, creatoare: pentru că o materie grea, lutoasă, e trudnic lăsată în urmă. Nimic din așa ceva în poemul lui D., poate
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
încă de la debut, sub semnul marii admirații pentru Alecsandri. Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă pe care știe s-o mlădie sub cerințele ritmului”. Atracția pentru zăcămintele folclorice s-a datorat exemplului lui Alecsandri, însă, spre deosebire de acesta, D. nu a fost decât în mică măsură un colecționar de la sursă. Sursa lui de
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
așa cum s-a spus, care știe să nareze captivant, să observe detaliul semnificativ, să reînvie dramele oamenilor, să evoce momente de mare înălțare patriotică și, mai presus de orice, să deseneze portrete memorabile. Dintre numeroasele scene descrise cu un exersat condei de povestitor este de menționat, de pildă, aceea a depunerii jurământului de către guvernul I. I. C. Brătianu în fața regelui Carol I, care, deși slăbit și îmbătrânit, ținându-se drept în uniforma lui prea lungă, „pășea totuși apăsat după moda caracteristică ofițerilor
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
strada copilăriei, Strada Armenească (rebotezată, în epoca evocată, „I. V. Stalin”), a cărei „anatomie”autorul și-a propus s-o reconstituie. Portretele „riveranilor” sunt fixate cu umor, uneori cu blândă maliție, dar și cu o caldă compasiune, aparent din fuga condeiului, de fapt cu percutantă pregnanță. Galeria de personaje e pestriță și pitorească (inclusiv onomastic: Mardirosian, avocatul Zadic, generalul Macoviță, inginerul Riksakievici, domnul Goilav și doamna Repsimé, cizmarul de lux Botezatu, sărmanul Naftuli Blecher, lucrător la fabrica Filderman ș.a.). „Semnele epocii
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
suplinitor. Înclinațiile sale profunde par să fi fost însă altele. După ce a debutat în 1930, sub numele real, în paginile revistei „Izvorașul” (Bistrița-Mehedinți), colaborează cu versuri, articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar și critic”, „Conștiința națională”, „Buna Vestire”, „Sfarmă-Piatră”, „Condeiul”, „Tribuna tineretului” ș.a. A alcătuit împreună cu C. S. Nicolăescu-Plopșor și Const. Jaleș o antologie a poeților tineri olteni (Album, 1935) și a dat la iveală plachetele Svon de lumini (1935), Jad (1936) și Poezii (1941). Anunța acum și alte volume
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
care semnează Cridim (până în septembrie 1913), iar comitetul de redacție în anii 1921-1928 îi include pe Elena Văcărescu, Simion Mândrescu, I. Bianu, Simion Mehedinți. Din noiembrie 1915 își modifică titlul și subtitlul, numindu-se „Ilustrațiunea. Revistă lunară enciclopedică”. I.n. întrunește condeie de diverse orientări, de la simboliști ca Al. Macedonski și I. Vinea până la tradiționaliștii N. Iorga și V. Voiculescu. Colaborează cu versuri Riria (Adela Xenopol), N. Mihăescu-Nigrim, G. Bacovia (Pulvis, Seară tristă, Serenadă), Cridim, Mircea Demetriade, D. Karnabatt, Ioan I. Pavelescu
ILUSTRAŢIUNEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
de polemică și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține, parcă, și un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
București, scrie în „Orizonturi noi”, publicație condusă de Pan M. Vizirescu și de G. Bacovia și continuată de revista „literară, artistică, social㔄Cronicarul” (1931-1934), al cărei director a fost. Apare cu versuri în „Astra Maramureșului”, „Brașovul literar și artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Gând și slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
Scrieri, I-VI, îngr. și pref. Dumitru Bălăeț, București, 1988-2003. Traduceri: H. Ibsen, Ziua învierii, Orăștie, 1900 (în colaborare cu C. Sandu[-Aldea]); H. Sudermann, Ioan Botezătorul, Orăștie, 1901 (în colaborare cu C. Sandu[-Aldea]). Repere bibliografice: Sofronie Ivanovici, Maniacii condeiului. No. 3. Ilarie Chendi, București, 1904; Vasile Savel, Opera d-lui Il. Chendi, București, 1906; Octavian Goga, Aprecierea valorilor la noi, TR, 1911, 266; Lovinescu, Opere, V, 119-121; Iorga, O luptă, I (1914), 12; Trivale, Cronici, 230-234; Vasile Savel, Contimporanii
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
Sburătorul”-apărută în două serii - 1919-1922 și 1926-1927 - și c.l. cu același nume, pe care criticul le-a dirijat, s-au pus întrutotul în slujba necesarei înnoiri a literaturii vremii. Concentrată asupra „celor ce vin”, a talentelor tinere, deschisă condeielor provenind din toate grupările și tendințele epocii, revista era, la pornire, extrem de eterogenă. A publicat, mult și amestecat, varii scriitori, adunând însă oameni pe care, „cu toată deosebirea și de formulă și de concepție estetică, îi lega o sensibilitate înnoitoare
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
anului următor, când pleacă, în acest scop, la Viena. Remarcându-se ca un student foarte bun, primește cea mai mare bursă a Universității. În 1915 debutează cu versuri în ziarul sucevean „Viața nouă”, iar la Viena continuă să-și exerseze condeiul, scriind multe dintre poeziile pe care le va publica la întoarcerea în țară. Student la filosofie, este coleg în anii vienezi cu Lucian Blaga și D.D. Roșca. Spre sfârșitul războiului, în 1918, se întoarce acasă, din cauza privațiunilor, și se înscrie
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
literară”, „Gazeta poporului”, „Codrul Cosminului” (toate din Cernăuți), dar semnează și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cultura poporului”, „Revista Moldovei”, „Transilvania” ș.a. Poeziile sale de început nu sunt cu totul desprinse de influențe, însă cultura poetică întinsă și condeiul dibace se completează. Poetul îi cere muzei „glas de clopot” pentru cuvânt, iar micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia traduce o sensibilitate
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
lui I. L. Caragiale. Emil Petrovici scrie cu prilejul centenarului morții lui Gogol, Henri Jacquier la aniversarea unui veac și jumătate de la nașterea lui Victor Hugo. Numărul al treilea din 1953 apare cu portretul îndoliat al lui Stalin. O „cohortă” de condeie este mobilizată spre aducerea unui ultim omagiu: Aurel Rău (cu două poeme), Ion Horea, Ion Brad, Victor Tulbure, Ion Oarcăsu ș.a. „Cronica” este printre puținele rubrici în care literatura se află la ea acasă: Miron Radu Paraschivescu scrie despre actualitatea
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
este indispensabilă. Problematica maternității (și implicit a avortului), cu întreaga lui trenă de sentimente polare pe care le poate induce unei femei (bucurie, tandrețe, disperare, furie, tristețe, angoasă, speranță) este descrisă prin tușe expresive, la care are acces doar un condei de marca Orianei Fallaci, în cartea Scrisoare către un copil niciodată născut (1976). Desigur este o problemă de viață sau de moarte, adică o problemă de conștiință. Neîndoielnic, avortul nu mai poate fi considerat o metodă contraceptivă, iar profunzimea amprentelor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
țese idei și păreri"); ca să prezinte entuziasmul poetic dispune de fizica populară a lichidelor ("duhul fierbe ca o smoală"); ca să evoce consacrarea supremă a lui Homer are atributele verticalității ("Toți cei ce înțeleg pre acest poet să spăimântează de înălțimea condeiului său"). Toate lucrurile foarte speciale ale literaturii se lasă spuse fără cuvinte-șperaclu. Genialitatea îi devine necesară abia când descoperă că literatura se poate alimenta și din experiența ordinară. Volumul din 1825 se deschide cu un motto care face apologia facultăților
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să țină locul dedicației literare, și creația poate să substituie angajamentul profesional: ...nu vrea să primească niciun post public din ale statului zicând: că țara când va avea trebuință îl va găsi gata pentru serviciu. El lucrează mai bine cu condeiul cu totul independent, tinzând a răspândi prin diferitele sale scrieri ideile liberale și sentimentele nobile între confrații săi87. Privită din această perspectivă, chemarea literară se definește simplu, prin efortul exercitat continuu, ca o formă pură a activității, un soi de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
împrejurările silite care cereau urcarea unor dări, ei se lasă duși de durerea omului care plătește și critică. Iar duhul lor de nemulțumire a rămas nouă astăzi ca o normă în judecarea trecutului" - destăinuie profesorul ceva din psihologia celui cu condeiul în mână dar și cu averea prejudiciată. Nevoile militare și cele religioase trebuitoare Domnului le-au acoperit nevoile politice, căci din rațiuni politice a existat și armata țării și biserica. Împărțirea țării în subdiviziuni a făcut ca vatamanii, cnejii, stăpânii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pocloane, judecătorul vechi unic creânduși venituri din aceste daruri", scrie Gh. Ghibănescu în „Opinia" (25 februarie 1909) când se discută despre reintroducerea sistemului judecătorului unic. Nu e samă răzășească ori boierească de cheltuieli de judecată, care să nu cuprindă asemenea condeie: „10 lei un poloboc cu vin dumisali vel logofătului'", „o dulamă de postav subțire tij"; „o solniță de argint și un brâu de ibrișin datam Gheanghiei logofătului patru sate să fie cu mine", dădea exemple de înscrisuri Ghibănescu care probau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să pună în aplicare deciziile de arondare a comunelor, aplicată însă nu tuturor județelor țării. Instabilitate administrativă este și reocuparea în 1944, de către URSS, a Basarabiei și Bucovinei de Nord, la care, deși cum se știe, dintr-o linie de condei, i se adaugă și aproape întreg teritoriul plășii Herța a județului Dorohoi. După tratatul de pace de la 10 februarie 1947 și abolirea monarhiei de la 30 decembrie 1947, împărțirea administrativă din 1950 avea să pună în aplicare un sistem sovietic de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
i s-a dat și la Beiuș, după căderea vremelnică a nordului Ardealului. A murit la Săbăoani în seara zilei de miercuri, 15 martie 1944. Din bogata sa activitate vom schița un singur aspect: acela de scriitor bisericesc. Pentru el, condeiul era un puternic mijloc de convertire a sufletelor, de înnobilare a lor. A colaborat cu articole și poezii la majoritatea revistelor catolice din țară: Viața, Lumina creștinului, Unirea, Cultura creștină, Vestitorul, Observatorul, Flori de crin. A scris și în calendarul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Congresului presei, care s-au aplicat tuturor publicațiilor catolice din întreaga lume. Importanța Congresului a fost validată și de interesul special acordat de Papă acestui eveniment, preocupare izvorâtă din convingerea conform căreia "doar cunoașterea cât mai bine a purtătorilor de condei și studiind împreună trebuințele presei catolice, vor putea să-i dea în adevăr o dezvoltare potrivită cu menirea ei", după cum aprecia Papa Pius XI, citat în revista catolică românească Almanahul Presa Bună815. S-a conștientizat puterea și importanța considerabilă a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mondiale" se făcea o comparație între modul în care s-a prezentat acolo presa catolică din România, față de cea din celelalte state catolice, în termeni foarte tranșanți: "E impozant să vezi prin pavilioane pereți acoperiți cu pozele primilor mânuitori ai condeiului la cutare și cutare națiune. Ni s-a acordat și nouă românilor invitație și loc la această expoziție. Dar cum ne-am dovedit tăria noastră față sau mai bine zis alături de alte țări? Să spunem drept: ne-am dovedit foarte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
informare catolic, cu distribuție națională, în armonie cu directivele ierarhiei ecleziastice. 942 Albina, nr. 1, anul I, 9 noiembrie, 1921, f. 1. 943 Ibidem. 944 Ibidem. 945 "Noi o repetăm încă o dată, nu vrem să știm de nimeni. Când luăm condeiul ca să scriem în Albina, renunțăm la orice credințe și sentimente ale noastre proprii; numai și numai pentru ca cetitorul să afle în coloanele ziarului adevărul cel mai corect" (Ibidem). 946 Ibidem. 947 Ibidem. 948 Ibidem. 949 Tot pe prima pagină a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
punți între domenii, dar fără să atentez vreodată la ingenuitatea privirii, care trebuie păstrată când încerci să te apleci asupra fenomenului plastic. A.V. Aveți un stil personal de a scrie, de a comenta fenomenul artistic. Cine v-a cultivat condeiul? În liceu, și mai târziu. D.H. Am urmat un liceu serios, liceul clasic, unde mi s-au dat posibilități de libertate a lecturii și a formării, profesori cărora le sunt recunoscător. Unii cu extravaganță, cum a fost un profesor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Eu cred că a organiza la Iași - în zilele când încă mai există un limbaj agresiv, când încă mai există violență, când încă mai există suspiciune, când încă există imoralitate, chiar și în rândul celor care știu să țină un condei în mână - o asemenea conferință e foarte important. Și, de fapt, acest gest al nostru este unul care ne unește. Este poate cel mai frumos gest de solidaritate de care societatea română are încă nevoie, pentru că aici nu vorbim numai
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]