6,839 matches
-
fond, fără să mai simtă de-acum prozodia latinei clasice și de aceea compune acest psalm în proză ritmată și nu conform metricii. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (M. Petschenig); BA 28, 1963 (G. Finaert, Y. Congar, G. Bouissou). 7. Confesiunile Numirea ca episcop la Hippona suscitase numeroase critici și Augustin vrea să răspundă acestora (și, bineînțeles, să mediteze și asupra unor probleme cu totul diferite) prin ceea ce va deveni poate opera sa cea mai vestită, Confesiunile. Din punct de vedere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Congar, G. Bouissou). 7. Confesiunile Numirea ca episcop la Hippona suscitase numeroase critici și Augustin vrea să răspundă acestora (și, bineînțeles, să mediteze și asupra unor probleme cu totul diferite) prin ceea ce va deveni poate opera sa cea mai vestită, Confesiunile. Din punct de vedere al formei literare, Confesiunile se prezintă ca un dialog fără interlocutor, în care apare însă expresia dialogică adresată lui Dumnezeu „tu știi acest lucru!”, atât de frecvent repetată încât capătă o puternică semnificație; din acest motiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Hippona suscitase numeroase critici și Augustin vrea să răspundă acestora (și, bineînțeles, să mediteze și asupra unor probleme cu totul diferite) prin ceea ce va deveni poate opera sa cea mai vestită, Confesiunile. Din punct de vedere al formei literare, Confesiunile se prezintă ca un dialog fără interlocutor, în care apare însă expresia dialogică adresată lui Dumnezeu „tu știi acest lucru!”, atât de frecvent repetată încât capătă o puternică semnificație; din acest motiv, opera nu poate fi considerată însă un dialog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
E greu de încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se dezvoltă într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; dacă aceste Confesiuni sunt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, atunci nu sunt o apărare și un elogiu al autorului, scris de sine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de sine însuși, ci un continuu și implacabil act de acuzare combinat cu laude pline de recunoștință și emoție pentru judecătorul îndurător care l-a pedepsit, dar l-a și ajutat, până când a făcut dintr-un eretic un episcop. Termenul „confesiune” avea diverse semnificații în latina creștină, printre care acela de mărturisire a păcatelor, de mărturisire de laudă, de mărturisire de credință. Dintre acestea, cel puțin primele două (unii cercetători cred că și a treia) sunt prezente în dialogul lui Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decât repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ce-i în subconștient (și aceasta a fost una din marile descoperiri din Confesiuni). Având în vedere aceste premise, se înțelege deja că aceste Confesiuni sunt ceva mai mult și ceva mai puțin decât o biografie a lui Augustin. Scriitorul operează o selecție a faptelor din viața sa dinainte, adică o selecție orientată spre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ce-i în subconștient (și aceasta a fost una din marile descoperiri din Confesiuni). Având în vedere aceste premise, se înțelege deja că aceste Confesiuni sunt ceva mai mult și ceva mai puțin decât o biografie a lui Augustin. Scriitorul operează o selecție a faptelor din viața sa dinainte, adică o selecție orientată spre o semnificație spirituală și de aceea omite și evenimente care nouă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeul filosofilor, imaginat de ei ca entitate absolut transcendentă, astfel încât omul este incapabil să și-l închipuie: dimpotrivă, este atât de prezent și de personal încât sufletul omului este neliniștit până când nu-și găsește pacea în El. Este caracteristică pentru Confesiuni, ca și pentru Augustin în general, introspecția psihologică menită să cerceteze mișcările iraționale și inexplicabile ale omului, introspecție exercitată nu doar asupra lui însuși, ci asupra tuturor. Această capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atâta finețe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriu-zis autobiografică ce cuprinde primele nouă cărți și o a doua, doctrinală, care este constituită din cărțile 11-13; în mijloc, cartea a zecea, care e mai greu de clasificat. Au fost făcute diferite propuneri pentru a explica această structură insolită. Confesiunile, s-a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care Augustin, cam tot atunci, ar fi propus-o în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus), și care presupune întâi mărturisirea păcatelor proprii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
purificare; în cărțile următoare ar trebui să existe legături cu ceea ce s-a spus în cea de-a zecea, dar ipotezele referitoare la acest lucru nu sunt întotdeauna convingătoare. Fiind de-acum siguri, așa cum am spus mai sus, că aceste Confesiuni nu sunt interesante neapărat pentru posibilitatea de a reconstrui în mod credibil un eveniment sau altul, ci, mai cu seamă, pentru clarificarea evoluției spirituale a lui Augustin, rămâne totuși un punct fundamental în discuție, și anume dacă a avut loc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin le evocă din nou, bazându-se pe propria memorie, dar, în același timp, le interpretează în lumina experiențelor sale posterioare care sunt de un gen cu totul diferit. Nu trebuie să ne mirăm, așadar, că ceea ce scriitorul spune în Confesiuni nu coincide întru totul cu ceea ce se poate citi în operele de la Cassiciacum în legătură cu aceleași episoade ale evoluției sale spirituale. Una din problemele pe care și le pune critica modernă în privința dialogurilor de la Cassiciacum este tocmai aceea de a preciza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu ceea ce se poate citi în operele de la Cassiciacum în legătură cu aceleași episoade ale evoluției sale spirituale. Una din problemele pe care și le pune critica modernă în privința dialogurilor de la Cassiciacum este tocmai aceea de a preciza raporturile dintre acestea și Confesiuni. Confesiunile sunt, dacă nu cea mai importantă operă a lui Augustin, în orice caz cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce se poate citi în operele de la Cassiciacum în legătură cu aceleași episoade ale evoluției sale spirituale. Una din problemele pe care și le pune critica modernă în privința dialogurilor de la Cassiciacum este tocmai aceea de a preciza raporturile dintre acestea și Confesiuni. Confesiunile sunt, dacă nu cea mai importantă operă a lui Augustin, în orice caz cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
accesibilă; putem presupune că Augustin a vrut să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească și că a vrut ca opera sa să fie înțeleasă de cât mai mulți oameni. Acest nou stil, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie pentru limba filosofiei. Opera a stârnit foarte mari emoții în Africa și în afara ei: deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și nu era încă cunoscut pentru erezia sa, ci pentru viața lui ascetică, a fost scandalizat de o frază emblematică din Confesiuni (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), care e aproape o renunțare deschisă la ideea de liber arbitru. Bibliografie. Aceasta este imensă, firește, de aceea ne vom limita exclusiv la cea foarte recentă și, dintre operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ceea ce nouă ni se pare azi opera cea mai semnificativă a lui Augustin a fost însă, în cursul vieții sale, doar o etapă a unei activități neobosite în planul gândirii și al acțiunii practice. Augustin nu s-a oprit, odată cu Confesiunile, ca și cum ar fi ajuns pe o poziție sigură: alte noi probleme se iveau la orizont. Necesitățile evanghelizării l-au determinat să scrie Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tipică pentru discuțiile inițiate de Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgânilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rânduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite ca subiect (acestea conțin un comentariu parțial al Facerii), și a continuat-o cu întreruperi, astfel încât cartea a douăsprezecea a fost scrisă prin 412 și întreaga operă a fost publicată pe la 415, fără ca autorul, ocupat de-acum cu alte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
esență, nesistematic, chiar în mai mare măsură decât în alte opere ale epsicopului din Hippona. Cu toate acestea, ne putem întreba dacă nu este scrierea cea mai importantă a lui Augustin, o expresie mai semnificativă a geniului său chiar în raport cu Confesiunile. Dintr-un impuls enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgână îl face să se confrunte; este o atitudine comună pentru literații din Antichitatea târzie, în cazul cărora, totuși, intenția este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deja să facă compunând De Trinitate a cărui redactare începe în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea lui Dumnezeu a fost o operă fundamentală în tot Evul Mediu, chiar mai mult decât Confesiunile, deși a fost înțeleasă în baza unor criterii diferite de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit o redusă simpatie. Pelagius, care până atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, așa cum am spus mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși sosirea lui Pelagius în Africa avusese loc prin anii 410-411 și el își făcuse cunoscute ideile și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din secolele următoare. Construind doctrina absolutei gratuități a harului divin care implică, în consecință, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin atinge sfârșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sunt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi la operele scrise de el în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
susținea că harul nu intervine înainte de păcat pentru a-l preveni, ci doar după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertirea sa înțelesese legea lui Dumnezeu, dar nu putuse s-o ducă la îndeplinire; esențial este fragmentul din Confesiuni VII, 21, 27, în care scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sunt! Cine mă va
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
constituit armătura marilor construcții teologice și filosofice. Și se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci când se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filosofice și religioase, aproape niciodată acela al artei sale - excepție făcând Confesiunile. Ca literat, Augustin se bucură de o atenție mai redusă, poate din cauza importanței sale ca gânditor care pune în umbră alte aspecte ale activității sale. Ca literat, Augustin nu e ușor de judecat și pentru faptul că multe din operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni” în miniatură. Într-adevăr, și Paulin din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian, după alții, priscilian) în tinerețe, s-ar fi întors pe calea cea dreaptă la vârsta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicând viața și virtuțile creștine și dedicându-se în același timp studiului artelor liberale, în special studiului retoricii. Subiectul ne-ar putea aminti de Confesiunile lui Augustin, însă nu există la Ennodius nimic din spiritualitatea acelui mare autor. Lăsăm la o parte alte opere minore și mai amintim Cartea de mulțumire pentru propria viață (Eucharisticum de vita sua), tot din 511, care este o scurtă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]