3,537 matches
-
băieți drăguți și fete drăguțe, petreceri drăguțe, filme drăguțe, cadouri drăguțe, restaurante drăguțe. (Tot astfel există emisiuni drăguțe, cu și pentru femei: două sau mai multe cucoane sporovăiesc drăguț, despre tot felul de întâmplări de viață, triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu „mâncărică“, „hăinuțe“, „plimbărică“, „supiță“, „bârfuță“, „glumiță“ etc. Știu. Degeaba bombăn. Foarte multe telespectatoare adoră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci cu nenumărate pogorăminte, cu răbdare, precauție și iertare. Chiar așa? Chiar și când vorbim de criminali, hoți și lichele? Da, chiar așa! și chiar dacă a contempla dilematic asemenea cazuri e un soi de jertfă interioară, o investiție în alb, eventual nerentabilă. 3. Când te ocupi de politică (direct sau de pe margine). Nu se lucrează cu absoluturi, când te miști în zona strictei relativități. E ridicol să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prețioase sînt probabil arte în care oamenii cred că își dau frîu liber imaginației. Însă chiar și fanteziile cele mai extravagante sînt produsele minții omenești, care face parte din lume și care, înainte de a o cunoaște pe aceasta în exterior, contemplă în sine însăși unele dintre realitățile lumii crezînd că face un act de pură creație. Și asta nu e tot. Fiindcă aceste coroane, care figurează stări instabile ale materiei într-o epocă în care durata lor foarte scurtă nu permitea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pentru fluturi, Întru Îndeplinirea nevoilor propriilor specii. Poate o fac pentru altcineva, un spectator imparțial, nu neapărat dezinteresat. O fi dumnezeu sau mai degrabă Însăși Natura? Dar asta Înseamnă că Natura crează, legată la ochi, un scenariu și - dezlegată - Îl contemplă sau fluieră, Îl aruncă adică la coș, de nu-i e pe plac... Și ajungem la imaginea, comună multor cultúri, a zeului primordial care se autofecundează spre a crea lumea; actor și spectator deopotrivă... După cum „sună“, fluture seamănă cu francezul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebui să fie și supremul factor entropic. Sau, acum, supremul călător. Lucru pe care nu l’a băgat În seamă - dimpotrivă, căci răul, păcatul, e mai dulce și mai lesnicios decât binele, virtutea - atunci când nu s’a mai mulțumit să contemple culmea dealului ci a Îndrăznit să călătorească dincolo de ea, unde a Întâlnit un altul, la fel de izolat dar și oleacă altfel. Cu care s’a amestecat, fie doar adoptând, prin tentația noutății, cine știe ce obicei al aceluia. Tot entropie e și omogenizarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
presupune aici element natural, fie el geografic, fie biologic ori istoric este protejat, bine conservat și se regăsește în ceea ce definim pe ansamblu „Parcul Național - Munții Măcinului.” Mă refer aici la: - Punctul fosilier „Dealul Buzoele” rezervație naturală geologică, unde poți contempla în liniște, granitele și varietățile sale în zona Măcin; - Pădurea Valea Fagilor (Rezervație Naturală Biologică); - Popina Blasova (Rezervație Naturală în Balta Brăilei); - Dunărea Veche (Brațul Măcin); - Izvorul de leac din Munții Măcinului; - Broasca țestoasă dobrogeană (monument al naturii) și „Balaurul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Schopenhauer, n.n.) în mintea mea, cu mirosul specific de pământ proaspăt al propriului meu suflet, nu s-a desăvârșit încă13. Principiul fenomenului în cauză este surprins în toată complexitatea lui de Amado Alonso în lucrarea Materie și formă în poezie: Contemplând o realitate circumscrisă sieși, poetul o pătrunde atât de adânc cu privirea-i sfredelitoare încât reușește să ne dea o intuiție sentimentală (s.n.) asupra lumii și vieții, ridicând prin aceasta umila realitate concretă a existenței la planul înalt al realităților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fiecare zi?" Într-adevăr, complicatele și, în același timp, simplele "structuri" se metamorfozează după voia privitorului, unghiurile și combinațiile coloristice se regrupează caleidoscopic, opera de artă capătă o anume viață, absolut dependentă de gustul, sensibilitatea și imaginația celui ce o contemplă. Adică, greșeală: "a contempla" nu-i verbul cel mai potrivit. Darie tocmai contemplarea pasivă încearcă s-o dinamiteze, invitând privitorul să participe la actul creației: îi oferă "cuburile" din care singur să-și alcătuiască "Gioconda" clipei, în funcție de dispoziția și starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
complicatele și, în același timp, simplele "structuri" se metamorfozează după voia privitorului, unghiurile și combinațiile coloristice se regrupează caleidoscopic, opera de artă capătă o anume viață, absolut dependentă de gustul, sensibilitatea și imaginația celui ce o contemplă. Adică, greșeală: "a contempla" nu-i verbul cel mai potrivit. Darie tocmai contemplarea pasivă încearcă s-o dinamiteze, invitând privitorul să participe la actul creației: îi oferă "cuburile" din care singur să-și alcătuiască "Gioconda" clipei, în funcție de dispoziția și starea momentului. O curiozitate copilărească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
deși se vede că n-are nici un chef de Laur, și numaidecât Îl ia În primire Andrei cu să trăiești, moș Victore, cum a fost la nuntă? La care el făcu semn din mână c-a fost așa și-așa. Contemplă dus pe gânduri S-urile și romburile strâmbe de pe masă și grămada de țevi de sub masă, și mi-e că nici d-ăsta n-are chef. — Niște rom, vrei? Îl Îmbie Andrei. Nu, nu vroia. Atuncea o bere, bre, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-mi-l acum pe prințișorul ăsta mulatru stimulându-și de zor dorul de ducă și de pricopseală. Se plimbă În sus și-n jos de la ușă la fereastră, cu capul În piept și aruncându-și privirea În stânga și-n dreapta, contemplându-și parcă Într-o oglindă umblătoare bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urcând din nou Împreună cu ei treptele durerii și plăcerii. Pâinea goală și Întunericul, da, dintotdeauna mă salvaseră, dar niciodată până acum nu-i văzusem atât de fericiți. Se salutau cu degetele răscrăcănate În formă de V. Nu mă mai săturam contemplând acest popor victorios mișunând Încolo și Încoace printre grupuri de soldați Înarmați. Îmi aminteam că-n tren Îmi umpluseră somnul cu sporovăiala lor, omoară și omoară și omoară, morți peste șaizeci de mii și sute de mii de răniți, toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pâcla sură, izvorâ dimineața albă. Spre răsărit, de pe Crainicu, cerul se înroșea din ce în ce.. și soarele se ivi ca un disc de aramă, care creștea.. tot creștea... Era mărețul spectacol al soarelui care răsare.. pe care, l-a contemplat, din copilărie, în acest loc, de atâtea și atâtea ori.. Acum totul i se părea atât de frumos, cum, parcă, nu mai văzuse până atunci.. Cât iubea el „Răsăritul”... cât îl iubea.. de oriunde l-ar fi privit. „.. E ultimul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poate să fie comparată, în vreun fel, cu cea a oamenilor. Aș fi putut scrie mai bine o Ars amatoria pentru melci; uneori, ajunge atât de puțin ca să-ți bați joc de tine însuți sau de ceea ce-ai scris. Contemplând acest amplex nesofisticat, tratatul meu amoros mi s-a părut atât de steril încât, dacă aș fi fost la Roma, l-aș fi pus pe foc imediat în piața publică, sub ochii disperați ai discipolilor mei. Poate că Augustus n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
om este rănit de o fiară sau de o săgeată, să-i cânte din fluier ca să se vindece. M-am mirat mult de un asemenea remediu orfic. Tocmai fiindcă sunt poet, n-am crezut niciodată în rezultatele lui. Hesperus Îl contemplu pe Hesperus în fiecare noapte când nu pot să dorm. Candoarea lui luminoasă îmi umple sufletul cu o dulce visare. Mă ajută să îndur existența și mă protejază de monștrii nepoftiți ai somnului. Descântec Luna - inspiratoare aici de rituri magice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dinți de balaur; astfel natura sfârșește prin a se umaniza, moleșindu-se. Piatra ajunge să simtă de parcă ar fi un get; copacul devine un războinic în luptă acerbă împotriva invadatorului și murmurul apei îl îneacă pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul amurgului, când crusta ei solzoasă se aurește ca un veștmânt imperial: pare c-ar vrea să se-mpodobescă solemn ca să asiste la o execuție iminentă. E aici o întreagă metamorfoză. O metamorfoză ce miroase permanent a moarte. Îngrijiri Hrana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
liniștea și de siguranța pe care numai libertatea aceasta mi le poate da; aici nimeni nu mă urmărește și nu mă supraveghează. Metamorfoză De când locuiesc la Tomis, am parte de vise miraculoase. În somn călătoresc prin toate lumile posibile și contemplu metamorfoze mirifice ce se desfășoară sub ochii mei fascinați. Aia mi-a povestit basmul cu un fiu de împărat care, printr-o vrajă, fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-ți iei rămas bun de la cei pe care-i iubești, chiar dacă, de multe ori, avem impresia că contăm pentru ceilalți doar în funcție de averile noastre. Orgoliu Mă simt din nou foarte singur; încerc să cumpănesc și să analizez hotărârea asta contemplându-mi viața parcursă. Ideea că această ultimă călătorie a mea nu va fi niciodată cunoscută nimănui mă chinuie obsesiv. Cine știe dacă însemnările Aiei vor fi citite vreodată. Când îmi pun această întrebare, înțeleg că vechiul meu orgoliu nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vorba de un soi de reacție la faptul de a scrie poezie. Mysterium coniunctionis De când a plecat ea, nu mai reușesc să găsesc nici un motiv ca să continui să trăiesc. Aș avea nevoie să-i mai ascult vocea, să-i mai contemplu chipul, s-o privesc ca să mă oglindesc în ochii ei. Cred că farmecul iubirii constă chiar în asta: a te reflecta și a te regăsi unul în celălalt. Toate lucrurile din jur îmi vorbesc despre ea. E ca și cum Aia și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se stabiliseră acolo ca într-o nouă locuință. Prin mușchi, urcaseră din viscere, ajunse de multă vreme în putrefacție. De-acum e greu să admit că sunt de acord cu o asemenea schimbare. Nu-mi mai suport privirea îngrozită, care contemplă etapele degradării mele. Călătorie în Geția (6) Ne aflam lângă Sarmisegetuza, cetatea sacră a geților. Mi-am dat seama de apropiere, deoarece am observat că, de două zile, teritoriul era din ce în ce mai locuit. De-a lungul drumului ne-au oprit oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spun că mă simt mai sănătos decât la sosirea mea. Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a înrâurit asupra ritmurilor mele vitale. Am simțit o ciudată comuniune cu mișcarea aștrilor. La Tomis îmi plăcea să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici, pe Kogaionon, creierul meu a intrat în comuniune directă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
către 120, secretarul împăratului Hadrian afirmă (ceea ce Tacit doar sugera în Analele sale) că Nero, "șocat de urâțenia vechilor edificii, de strâmtețea străzilor și de inegalitatea lor, a stârnit focul" la Roma ("pe care dorea să o numească Neropolis") și "contempla acest spectacol de la înălțimea turnului Mecena, impresionat, spunea el, de frumusețea flăcărilor și cântând, îmbrăcat într-un costum de teatru, versurile despre sfârșitul Ilionului" ("Troiada"). Scriitorul grec Dio Cassius (155-către 235), în a sa Istorie romană, acuza și mai mult
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Vom remarca faptul că un astfel de discurs imagistic va fi un artefact, artificial și neconcord cu canoanele reprezentării fotografiei „clasice― În Încercarea de a-i depăși limitările semantice, dar nu va fi niciodată autonom ci va completa discursul acesteia. Contemplate În continuarea secvențelor de fotografii „clasice― din categoria realismului aparent (vizual), miza unor atare imagini manipulate va consta În păstrarea realismului esențial prin a nu fi deviat În virtuozitate abstractă și de a fi exprimat condensat, eliberator, prin jocul conotativ
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
șirul trimiterilor cotidiane, abia când se strică. Motivul pentru care nu ne putem plictisi în România: e plină de oameni care sar în ochi, de existențe țipătoare, de strident. * Critica românilor și a românismului este în bună măsură autocritică; îmi contemplu cu tristețe reflexele barbare, de care am chiar neghiobia să mă bucur un pic în timp ce le dau frâu liber, ce stau mărturie a faptului că sunt un adevărat român. * Dintre comunitățile cu care istoria ne-a făcut să locuim în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
alegem să considerăm drept vârfuri. * Modalitatea ideală a scrisului este transa; a scrie, în sens tare, înseamnă a da frâu liber ideilor care te stăpânesc, deseori fără să ți-o arate. Este forma bună a unui "impersonal se individual", autorul contemplând cumva rândurile care se scriu în elanul dezvăluirii de sine. * Personalitatea se conturează în jurul a ceva ce este propriu, a unui lucru util, frumos, necesar, deosebit pe care individul reușește să-l facă bine, fiind printre puținii oameni pricepuți în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]