5,945 matches
-
știi? Dacă vrem să trecem de asta, trebuie să găsim o cale... — Ce? a urlat. Ce e cu tot acest „tu și eu“, “împreună în asta“? Ești nebună! Richard avea dreptate. El a zis întotdeauna că ești un incubus. Sunt convinsă că a zis. Richard a fost mereu gelos pe mine... M-am oprit, văzând ochii Shebei mărindu-se de uimire. Când a vorbit din nou, vocea îi era joasă și amenințătoare. — Ai așa niște iluzii de grandoare, nu? E fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
împușcăm, a declarat Irene și unii dintre vechii ei fani au aplaudat-o. Mamă ? a insistat Danny. 3 Drumul de șapte ore cu mașina de la ferma din Kimberly, Idaho până în orășelul Salmon, de pe malul râului, era mai periculos - Jina era convinsă - decât călătoria cu barca spre care se îndreptau. Au mers de-a lungul șoselei presărată cu curbe la aproape 180 de grade, care trecea peste Vârful Galena și la doar câțiva milimetri de prăpastia Stanley, care avea o adâncime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
R., prietena lui Liviu. luni, 20 octombrie M-am trezit că nu prea am timp să fac ce mi-am propus și m-am panicat. Poate fiindcă acum mi-e mai clar ce vreau. În același timp sunt tot mai convinsă că durerile de cap vin de la ochi și că nasul în ecran e crimă de omor. E însă adevărat ce i-am spus mamei că mă simt fizic cu zece ani mai tânără și că asta o fi de la nefumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ochii de lacrimi și să îmi blocheze judecata. Mă răscolesc în cele mai adânci straturi ale sensibilității. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi chiar în orice loc, a creat bunicile. Este forma laică de nășit. Pe cea religioasă, Nick, liber cugetător convins, nu ar fi acceptat-o niciodată pentru sine, în nici una dintre religii. Tudor’s room este restaurantul de protocol al universității. O minune făcută după modelul Cambridge, dar cu spații și bani americani. Mari și mulți. Vitralii superbe, eleganță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
date pe seama soțului, turbulente și aventuriere, menite să suscite interesul și admirația acestora față de el. Doamna Pavel își crease, astfel, odată cu trecerea vremii, destin de vestală în preajma soțului, menită să-i apere, ca un foc sacru, personalitatea de care era convinsă și făcea caz ori de câte ori se ivea prilejul. Confabula, bea cafele și iar confabula, până când ajungea să creadă ea însăși în lumea născută de vorbirea ei; soțul devenise astfel un om al deciziilor mari și definitive mișcate în domeniul public, imbatabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cred că a observat și sora mea. De ce-am făcut-o, de ce te iubesc, de ce nu ne-am căsătorit? Nici acum nu înțeleg și n-am să înțeleg niciodată, deoarece cât trece vremea gândesc tot mai mult și sunt convinsă, indiferent ce-ai spune, că mă iubeai și tu și mă iubești și acum, altfel nu se explică venirea, prezența ta aici, acum, în cerdacul casei mele la ora aceasta de dimineață.” Făcui un pas, ea mă luă după gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că nimic în lumea aceasta nu este identic pentru a fi cu adevărat compensator. S-ar putea să fie vorba de orgoliul de a te ști iubită și de încă cineva decât de cel pe care-l iubești și ești convinsă că te iubește, dar un asemenea orgoliu este de calitate îndoielnică, dacă nu chiar...” În clipa aceea ea mă întrerupse luându-mă din nou după gât, sărutându-mă cu o patimă de care mă speriai; fața îi era transfigurată. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mărturisise „cum adică să-l dea afară?” El apărea în ochii ei „de neînlocuit”; când se pensionase se mirase chiar, cum de numiseră „așa repede” un alt registrator șef, dar mă rog, așa e legea, trebuiau să găsească, chiar dacă - era convinsă - „scârțâie treaba”. Cât despre „scena Istoriei”, astea erau lucruri cu totul în afara ei, deși podiumul se învârtea și cu ea, cu toți. Rămâneau cu adevărat numai câmpia și fluviul. De unde îl prinsese somnul acum jumătate de oră, se trezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
curent cu întâmplările câte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulând prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mândră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care râvnea permanent, în primul rând era mândră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uita clipa dinainte, vorbii fals degajat: - La ce viitor vă referiți? În ce sens? - La tot. Viitorul înseamnă totul, domnule judecător...Se pare că uitase intimitatea ce voise s-o creeze, - dar nu socoti: că nu trebuia nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu înțelesese nimic poate fusese, pentru el, un simplu gest pasager, de neluat în seamă, asemeni atâtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase însă cu o anumită încărcătură pe care încerca zadarnic s-o măsluiască în cuvinte. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, în realitate, îi erau adresate numai ei, asta reieșea, își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sunt, în general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e dor și-acum de comuna voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite în casa noastră. Și fură poftite înăuntru. Doamna Pavel văzându-se în pericolul de a fi trecută pe planul doi, de prezența masivă și guturală a soțului care captase - era convinsă - atenția noilor venite, trecu înaintea lor, apoi luând-o de braț pe Ana, o conduse, așa că ele fură primele care intrară în casă; urma domnul Pavel cu fiica Anei - „Ana cea mică” - și eu. Știu că-mi făceam probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unei lumi a păcii, în care oamenii să trăiască mai bine. De aceea, nu am ezitat și nu voi ezita să arăt fiecărui stat, cu mijloacele de care dispun, ceea ce cred că trebuie schimbat în ordinea sa juridică și administrativă, convins fiind că, în acest fel, ajut. În același timp, știu că milioane de oameni așteaptă ca experții în diferite organisme privind drepturile omului să scoată la lumină încălcările, să atragă atenția statelor și să ofere, eventual, soluții care să ducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
obligațiile corespondenței, a audiențelor și vizitelor programate la instituțiile centrale peruane. Cum se apropiau sărbătorile de Crăciun, îmi rezervasem plăcerea vizitării pe îndelete a Limei în acele zile de relativă vacanță, pentru noi, dar de vacanță legală pentru peruani, catolici convinși, care nu trecuseră prin experiențe comuniste. Știam, din lecturile mele anterioare că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară a acestui oraș, în care razele soarelui pătrund greu și rar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Vine încoace. Din păcate, numele adevărat al lui Adonis s-a dovedit a fi Burt, iar de aproape avea un chip ciudat de lipsit de expresie și nu părea a fi interesat de Jacqui, dar, ca urmare, Jacqui a părut convinsă că Aidan e cel mai tare din parcare. Grozav. Toată lumea se înțelegea de minune. Totuși, pentru că Aidan ieșise de două ori cu prietenii mei, eram obligată să mă întâlnesc cu Leon și Dana și nu îmi surâdea ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-ai trimis... E adevărat? S-a întâmplat cu adevărat vreo parte din el? Mi-a răspuns pe loc. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Nu mint! Adevărul adevărat. Tot. OK, m-am gândit - nu întru totul convinsă - și am citit mai departe. M-am așezat pe scaunul din față lângă Gorila 1. Gorila 2 a trebuit să stea în spate, rușinat de perdelele cu volane. Eu: Gorilă 1, ai și-un nume cumva? Gorila 1: Colin. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pantofi de mafiot de culoarea oului de rață, cămașă descheiată la guler și un lanț de aur. Arăta ca managerul unei echipe de fotbal, dar mult, mult mai bine decât Mr Big. Ducea în mână un sac de antrenament. Eram convinsă că e plin cu ferăstraie, clești și alte instrumente de tortură, dar pur și simplu se ducea la sală. L-am urmărit (pe jos) până la centrul de fitness de la Killiney Castle unde n-au vrut să mă lase să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost în stare s-o spun. —Precanceros, am zis, cu o voce sugrumată, gata să intru în pământ de rușine din cauza a ce spuneam. Jacqui avusese o problemă precanceroasă pe colul uterin acum câțiva ani. La momentul acela, plânseserăm cu toții, convinși că avea să moară, dar, după o intervenție minusculă, care nici măcar nu presupusese o anestezie locală, își revenise deplin. Deodată Ariella a adoptat o atitudine foarte calmă. Neliniștitor de calmă. Vocea ei a scăzut la o șoaptă răgușită. —Anna, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
învrăjbit, la oamenii care mor în fiecare zi. Cu degetul mare, el șterse o lacrimă solitară de pe obrazul surorii lui. — Astea nu-s gânduri pentru o mamă care tocmai a adus pe lume primul ei fiu, decretă el nu prea convins, reluând apoi pe un ton solemn, dar mult mai sincer: Veți avea conducătorii pe care îi meritați, așa a spus Profetul. Ea repetă după el: — Kama takunu yuala aleikum. Apoi spuse cu nevinovăție: — Ce vrei să zici? N-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țin adunări cu caracter regulat, iar în vremea când trăiam în acel oraș, își aleseseră chiar un consul care să se ocupe de litigiile pe care le aveau mereu cu proprietarii clădirilor cărora le zdruncinau temeliile prin săpături. Kannazin-ii sunt convinși că bogățiile abandonate de prinții din vremurile vechi au fost vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde și recurgerea la serviciile unui magician care are sarcina de a dezlega vraja. Nu poți schimba două vorbe cu un kannaz fără ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceruse. Dacă aș fi făcut-o, nu un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de naufragiu și de pirați, despre cum îi apăruse Constantinopolul, despre palatul sultanului, ieniceri, drumul prin diversele ținuturi ale Orientului, Siria, Irak, Persia, Armenia, Tartaria. Destul de iute a ajuns la ce era mai important. — Pretutindeni, gazdele mele s-au arătat convinse că într-o zi nu prea îndepărtată castilienii vor fi bătuți, cu voia Celui-de-Sus, că Andaluzia va redeveni musulmană și fiecare se va putea întoarce acasă. Nu știa când, nici în ce împrejurări, recunoștea el, dar putea să dea mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai ieșea, nu se mai ocupa de nici o problemă, nu mai izbutea nici măcar să poarte pe cap așa-numita noria, acea acoperitoare grea, cu colțuri lungi, pe care o adoptaseră ultimii suverani mameluci ai Egiptului. Astfel că propriii săi ofițeri, convinși că el avea să-și piardă curând vederea, începuseră să-i caute un succesor. Chiar în ajunul sosirii mele la Cairo, zvonuri de complot umpleau orașul. Ajunseseră firește și la urechile sultanului, care decretase stingerea din amurg până în zori. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea, el mi-a trimis un sipețel cu ambră de Messa. Între două afaceri, culegeam confidențe. Astfel am aflat, la o săptămână de la sosire, că sultanul era de acum într-o dispoziție mai bună. Convins că boala sa era o podeapsă de la Cel-de-Sus, îi chemase pe cei patru mari cadii ai Egiptului, care reprezentau cele patru rituri ale Credinței, pentru a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl privi furios pe Valerius. Sper să nu fie mai presus Vitellius. — Va fi război civil... Vom fi prea mulți de partea lui Galba... Și vor fi prea mulți de partea lui Vitellius, oftă Maktor. Ne vom ucide între noi, convinși că luptăm de partea cui trebuie... împărțiți în galbieni și vitellieni... Vor fi percheziții, execuții, torturi, corupție, trădare... Doar dacă speranțele lui Vitellius nu sunt deșarte, lucru pe care mi-l doresc din toată inima. Mirosul de mâncare ajungea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]