3,317 matches
-
la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și de Întuneric. Ce nu le-am spus? Și-au notat tot căci au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu. Atunci plec singur. Nu e nevoie să mă conduceți. Am fi Împărțit o taină. V-aș fi luminat. V-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gândeam că nepotu' meu ne va găsi și nouă loc undeva, Într-o pictură de-a lui. Domnul Tobă se uita la mine, eu mă uitam la el, a treia sticlă era demult goală, ghidul dormea, iar În piață se crăpa de ziuă. Patronul bodegii făcea nota de plată plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea de omor din culpă. Tomas îi smulsese geanta unei hoșcotine la intersecția dintre 6th Street și Alvarado, când baba s-a prăbușit fulgerător, lovită de infarct, și a crăpat. Tomas a aruncat poșeta cât colo și a fugit ca de dracu’. A lăsat în urmă un set de amprente unsuroase pe geanta cu pricina și, pe deasupra, niscai martori oculari. Blanchard îl înghionti pe individ. — Habla ingles, Tomas? Dos Santos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ajutor la investigație, iar cu oameni ca ei pe urmele criminalului, cred că ne putem aștepta la rezultate pozitive în scurt timp. Mai mult decât atât... N-am mai auzit nimic, din cauza sângelui care-mi zvâcnea în tâmple. Am crăpat ușa. Lee m-a zărit, s-a aplecat în semn de salut spre Loew și a ieșit din birou. M-a urmărit până în micul birou de la Arestări. Eu m-am întors brusc spre el: — Ne-ai detașat, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale poliției, care mi se perindau neîncetat prin fața ochilor în timp ce încercam să notez în spațiile albe informații despre mișcările lui Junior Nash. M-am sculat cu o durere de cap, perfect conștient că mă așteaptă o zi lungă. Tocmai se crăpase de ziuă. M-am dus pe verandă și am ridicat ediția de dimineață a Herald-ului. Pe prima pagină scria „Vânătoare de iubiți în cazul crimei atroce“, iar la mijloc, exact sub articol, era o fotografie a lui Elizabeth Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își închipuie că-i mai tare decât Johnnie Roșcovanul? Gândacii încep să urle ca negroteii. Filipineza zice nu, domnu’, că Johnnie are dinții ascuțiți. Fuge ca din pușcă, iar eu și cu Johnnie stăm la adăpost până sâmbătă seara. Ne crapă buza după o păsărică. Ne ducem la dugheana asta de pe Broadway și-mi iau niște decorații pentru geaca de aviator. Decorații cu frunze de stejar, steaua de argint, steaua de bronz, medalii pentru toate campaniile din Japonia... Arătam ca George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adevăratul obstacol ce-mi bloca intrarea în casă. Ușa aia era din lemn masiv, dar i-am pipăit tocul și am constatat că-i prinsă de perete cu un simplu cârlig. Am zgâlțâit clanța și am văzut că ușa se crapă puțin. Dacă reușeam să salt cârligul, eram ca și intrat. M-am lăsat în genunchi, am pipăit podeaua și m-am oprit când am dat cu mâna de o bucată subțire de metal. Am palpat-o ca un orb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
publicitar, apoi am auzit niște glasuri la etaj. Am urcat cu pistolul în mână. Amortizorul era bine înșurubat. Vocile răsunau din dormitorul principal: a lui Emmett era graseiată, iar a lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de conducte au scăpări de gaze. O să avem de plătit o groază de bani, fetițo! Încălcarea regulamentului de protecția muncii - asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o navă bună, combustibil avem, frecarea e mică și, până la o anumită limită, bineînțeles, cunosc Universul ca-n palmă. Dar dacă, zic eu cu mintea mea de computer prost, satelitul ăsta n-a părăsit orbita, ci pur și simplu a crăpat, s-a împrăștiat sau, mă rog, a explodat? — Vezi, stimate tovarășe Dromiket - spuse robotul comandant Felix S 23, luând o carte -, asta nu înțeleg eu la voi, roboții ăștia din generația mai nouă: voi ați fost programați s-aveți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ochii, duse o mână la spate, scoase de acolo o sticluță concavă pe care scria „Shell”, trase o dușcă bună și-și aprinse luminile de poziție. — Bună dimineața, spuse morocănos Felix S 23. — Da’ văd că vă respectați de cum se crapă de ziuă, zise roboata uitându-se cu înțeles la sticluță. — Sufăr cu bujiile, mormăi Felix S 23. Eu am fost construit inițial pe bază mecanică și, ulterior, când am fost reabilitați cu tranzistoare, au uitat să-mi scoată bujiile. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte e un ger de crapă piesele, adăugă Felix S 23. Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu capul spre Stejeran 1. Acesta se duse în magazie și reveni cu o lopată de prune. Le împărți bărbosului, blondului și celui cu ochi asiatici. Agresorii începură să crape prunele și să zvârle sâmburii pe hublou, în spațiu. Din cauza imponderabilității, sâmburii păreau un mic grup de asteroizi plutind în jurul navei. — De când n-am mâncat noi prune, Pavka? zise bărbosul către blond. — De mici, boss, răspunse Pavka. De când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a trimis la cules măsline, unde era mult de muncă. Zilpa mă aștepta acolo. Supraveghea presa și abia mi-a răspuns la salut. Chiar și Bilha care știa să citească în inimi era ocupată cu câteva urcioare de ulei care crăpaseră și nu vedea nimic altceva. Lipsa lor de atenție mi-a deschis ochii. Înainte de călătoria la Salem, eram sigură că mamele mele îmi citesc gândurile și văd direct în inima mea. Iar acum descopeream că sunt o ființă separată, opacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat apoi ucenic la cel mai bun pietrar. Dar nu aveam nici un talent la piatră. Alabastrul crăpa numai când mă uitam la el, iar granitul nici nu mă lăsa să mă apropii de el. Doar lemnul mi-a înțeles mâinile. Elastic, cald și viu, lemnul îmi vorbește și îmi spune unde să tai, cum să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a arătat mâinile mele unui tăietor în piatră. M-au luat ucenic, m-au învățat și m-au pus la muncă până când mi s-a întărit spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe ușă, închizând-o cu grijă, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la poartă?... Uf! „Ai răbdare!” Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... „Stai că vin, potolește-te!”... N-are cine să fie altcineva. Și va trebui să ies de sub pături, pe frigul ăsta, văd că nu renunță, bate întruna, fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu depărtarea drumului unei nopți înaintea armatei și în fiecare zi credeam că nu vom mai putea merge. Totuși, în noaptea următoare mergeam mai departe, ca și în cea care a trecut. Arșița ne istovea nu o dată. Pietrele din nisip crăpau în auzul nostru. Într-o zi, gâtlejul mi s-a uscat de tot, gura îmi era plină de pulbere fierbinte și arunci mi-am zis: iată și gustul morții! Dar gustul acela a trecut ca orice gust și am rămas
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a dat cheia fântânii adâncului și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. În ziua aceea țâșniră toate izvoarele marelui adânc și stăvilarele cerului se crăpară... Povestitorul se opri. Legănați în molcomă visare, de vin sau de povestirea sa, stăpânii țării pierdute adormiseră. Șirurile de corăbii pluteau acoperind marea. În fruntea lor deschidea drumul marea corabie regală. Apele se liniștiseră aproape cu totul. Dar unul dintre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toți o fac în detrimentul construcțiilor!" Exact în acel moment, ca o teribilă zmucitură de zeppelin, încăperea descrise un nou salt, rămânând ancorată de structura parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii, ai naibii, decălindu-se, pocneau precum grisinele. Crăpa un drug, se înălța c-o palmă și colosul de zidărie. Se fisuraseră jumătate, mormanul de cărămizi și betoane era pregătit s-o zbughească spre stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos cum ești, să te plimbi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]