3,256 matches
-
și absorbită În gînduri ca a unui sfînt gotic. Ignora complet aglomerația de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse peste dîmburile ascuțite ale craniului, ca forțate de o puternică presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic semn de supărare afișat pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai inexpresivă decît rampa garajului, săltînd ușurel pe vîrfuri, gata s-o ia la fugă spre ieșire. Vorbi clar și concis, de parcă și-ar fi ascultat deja propriile vorbe repetate de o sută de ori În cutia de rezonanță a craniului. — Chiar o iubeam. Știu că arăt cam șifonat În tabloul ăsta - a luat-o Crawford și-a lăsat-o gravidă, s-a dus să stea la familia Hollinger... Dar n-am vrut să moară. Trebuia să se salveze pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o cămașă albă Încheiată În stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e Beitinul, puteai vedea istoria lumii, strat peste strat. Asta i-a dat o idee. Se întinse după una din cutiile mai noi, una care conținea ultimele descoperiri de pe sit. Se uită înăuntru, strâmbând din nas din cauza mirosului de îmbâcsit: cranii umane din epoca timpurie a bronzului, de acum aproximativ cinci mii de ani, alături de borcane de depozitare și oale de gătit. Zâmbi, știind că poate face mai mult de atât, că se poate întoarce și mai departe în timp. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alte nume, și pe cel de brahmarandhra, termen care desemnează "deschizătura" din creștetul capului și care joacă un rol capital în tehnicile yoghino-tantrice; tot pe aici își ia zborul sufletul în clipa morții. Să amintim și obiceiul de a sparge craniul yoghinilor morți pentru a înlesni plecarea sufletului.7 Obiceiului indian îi corespund credințele, foarte răspândite în Europa și în Asia, după care sufletul mortului iese prin horn (gură de fum) sau prin acoperiș, mai precis prin acea parte a acoperișului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În pantaloni cu bretele roșii atârnând În spate și o ciudată vestă ca un fel de plasă acoperindu-i pieptul păros) spre cel mai apropiat robinet unde-și limita abluțiunile la o minuțioasă Înmuiere cu apă a feței roz, a craniului albăstrui și a cefei grase, urmată de o viguroasă suflare a nasului În stil rusesc, după care se Întorcea cu aceiași pași hotărâți, dar de data asta miop și lăsând stropi de apă În urma lui, În dormitorul lui unde ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe deasupra feței celui culcat pe nisip. Trei ani mai târziu, fiind ofițer de cavalerie În armata lui Denikin, Iuri a fost ucis În lupta Împotriva Roșilor, În nordul Crimeii. L-am văzut la Ialta, mort, cu toată partea frontală a craniului Împinsă Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi pătruns la baza craniului, spre a coborî arzător ca plumbul topit de-a lungul Întregii coloane vertebrale, mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm țurca! Nu înțeleg de ce mai întrebi. E aproape 10
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lăsați tendințele să se dezvolte. Sau să se compromită. După ce ne-a căzut coada, ne-au luat în primire adevăratele necazuri. Suntem niște bieți mandatari periodici ai speciei. De la strămoșii îndepărtați, femeile au păstrat probabil obiceiul de a purta ... blană. Cranii de pitecantrop nu există în oraș decât două. Unul este al muzeului, celălalt - al directorului. După ce îmbătrânesc puțin, paradoxurile devin banalități. Înaintăm, ca specie, din derivă în derivă. De la nativ la omul de valoare, este un drum lung, similar cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. La popoarele amărâte, nici basmele nu mai au un sfârșit prea fericit. Istoria - o contabilizare a întâmplărilor din ce în ce mai jenante. De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au fost umplute cu minți alterate. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare muncii. Oamenilor le-a fost întotdeauna teamă că pacea ar fi un sinonim al monotoniei. Cu toate comediile ei, istoria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să fie un om important. Realitatea este că începuse să se transforme într-o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mîncare (zebră, hipopotam, antilopă, girafă, etc.) a fost servită în Africa de Sud, după ce am vizitat un bidonville, situat pe 40 km2, la 6o km de Johannesburg. Zeci de mii de cutii de carton, pline cu negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un deal abrupt. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mi se părea nici cunoscut. Toate erau doar acolo; lucruri cu nimic ieșite din comun, însă străine mie. M-am gândit că poate am căzut și am suferit o comoție, doar că nu mă durea nimic. Mi-am pipăit craniul ca să mă asigur, dar nu, nimic nu mă durea. M-am ridicat cu grijă în picioare, însă nici noul unghi de vedere nu mi-a ajutat cu nimic memoria. Și acela a fost momentul când primele împunsături adevărate de îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vieții tale, dintre care unele nu aveau nici o legătură. Mici goluri. Bucățele lipsă. Lucruri ciupite de ici-colo. — Și golurile au continuat să se mărească? — Așa mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot mai puțin. Simțeam golul din mine; din craniul meu, din măruntaiele mele. Iar acum n-am mai rămas cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile par să stea cu totul altfel, Eric, dar trebuie să te gândești neîncetat că nici una din amintirile tale nu e pierdută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uriașă bancă de date înlănțuită a eului cu zeci de corpuri nodale permanent conectate, care o protejau împotriva defectării sistemului și a atacurilor din exterior. Mintea în sine era acum un gigantic-lucru-omniprezent, prea mare pentru a încăpea într-un singur craniu, coordonându-și nesfârșita înlănțuire de corpuri cu ajutorul download-urilor standardizatoare și-a upload-urilor colectoare de informații. Unul dintre miile de proiecte de cercetare ale ființei-Ward dezvoltă software-uri capabile să depisteze indivizi apți și să impună „aranjamentul“ pe calea internetului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îl zărise cu două zile Înainte la cursul de creativitate; se lansase Într-un comentariu pe marginea unei probleme aritmetice fără soluție - un soi de comic absurd, fără nici un haz. Scria rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau un fel de apendice pe lângă craniu, o baltă de sânge Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit de la etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit de la etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie de lângă el. Sosi o ambulanță, doi bărbați coborâră o targă. În clipa când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
permanentă. Avea senzația că Între picioare are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu să intre În sex-shopuri, peep-showuri, fără alt rezultat decât exacerbarea suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la rug. Mai erau vreo treizeci de inși care dansau, complet goi, În ploaie. Un tip m-a apucat cu brutalitate de umeri, m-a târât la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate amestecată cu țărâna, părea o grămăjoară de mâzgă. Am Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar a doua zi, cu prietena mea. Despre oamenii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]