3,260 matches
-
Domnule Prentice? Doar nu plecați atît de curînd? Încă nu s-a Întîmplat nimic. — Ba cred că s-a Întîmplat deja totul, i-am replicat. Nu vă faceți griji, o să stau pînă la final. Păreți foarte neliniștit, spuse Blanche Îndreptîndu-mi cravata. Înțeleg că ți se cască un mormînt la picioare, dar nu Încăpeți acolo, chit că ea era așa un vlăstar micuț. De fapt, aproape că le-ar fi ajuns un sicriu de copil. Aș fi vrut să fie și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ei de la clinică. Acum, ținîndu-se În spatele lui Hennessy, cu ochii la călcîiele lui, părea la fel de puțin doritoare să participe la serviciul funerar. Bobby Crawford, profesorul de tenis angajat de club, venea În urma ei. Purtînd un costum de mătase neagră și cravată, cu ochelari de soare pe nas, semăna cu un gangster arătos și cordial. Îi salută pe cei prezenți cu o fluturare a mîinii menită să-i Încurajeze și Înaintă Întinzîndu-se să atingă cîte un umăr sau bătînd ușor cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep negru și Își Îmbrăcă haina mototolită cu o mișcare a umerilor În care am recunoscut același gest pe care Îl văzusem la violatorul aspirant cînd fugise din parcarea Clubului Nautico. Cimitirul aproape se golise. Paula Hamilton o ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pantofi Închiși la culoare și un costum protocolar, dar cum zăceau sub ochii mei Întinse pe pat, păreau elementele componente ale unui costum pe care Frank se hotărîse să-l arunce. Am pornit la vînătoare prin sertare și suporturi de cravate, incapabil să mă hotărăsc. Frank cel real și atît de greu descriptibilpărea să fi renunțat la apartament cu trecutul său prăfuit cu tot. În ultima clipă, am aruncat În valiză niște pantaloni și un bloc de hîrtie de scris - ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
piele scumpă. Vreo șase costume erau Întinse pe un divan, lîngă o grămadă de cămăși din mătase cu monogramă. — Toate lucrurile astea le trimit la veri, Îmi spuse Hennessy. N-au rămas cine știe ce amintiri de pe urma tipului, doar niște costume și cravate. Băiat de treabă... acolo pe deal se formaliza pînă-n dinți, dar cînd venea aici Îmbrăca altă personalitate, veselă și fără griji. Camera de zi dădea Într-o nișă În care se lua masa, cu scaune și o măsuță din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la proces. Crede-mă, Estrella de Mar nu-i genul de loc cu care ești tu obișnuit... În dreptul ușii, Îmi strînse mîna - i-am simțit palma moale precum cel mai gingaș pămătuf de pudră. Strîngînd În pumn un mănunchi de cravate din mătase, Hennessy mă urmări cum mă urcam În mașină, cu aerul unui director de școală pus În fața unui școlar debordînd de zel, dar și de naivitate. Supărat pe mine Însumi, am pornit pe strada Îngustă și am trecut pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și o pereche de ghete. Nugăsi măsura la început. Avea labele noduroase și late. Cizmarul a scotocit tot magazinul până să-i brodească o pereche. Îl cam țineau, dar la umblătură, spunea, se mai lasă! Au plecat apoi spre Cuțarida
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile ceasului și lanțul cu verigi cizelate pe margini. Nevastă-sa, o femeie mărunțică și negricioasă, cu obrazul supt, se fîsticise în niște foi lungi, abia călcate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare care atârna peste pântecele încins cu o curea, totul un cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod, cine-i mai ținea minte? Zicea guristul: Inel, inel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coloniale și delicatese, serviciu prompt și conștiincios, vinuri, pelin de mai, bere la orice oră. Între bodegi, parcă despărțindu-le, ca să nu fie prea aproape una de alta, erau alte prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R.
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba jos. Fă-te așa, ca și când de când ești tot în haine de-astea ai stat! Domnul Goldenberg râdea alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
abia ieșit din pârnaie, nimerit cu Stăpânul. N-ar fi fost nimic. După ce i-a numărat gologanii cerșetorului și i-a pus la loc, s-a uitat cu scârbă la ruda gagicii, și cu degetul mic i-a tras afară cravata din flanelă. Titi Aripă avea o cravată de mătase, 277 mândria lui de pește. S-a îngălbenit tot, de ziceai că dă moartea-n el. A vrut să spună ceva. Bozoncea 1-a scuipat drept în gură. De unde se găsise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
N-ar fi fost nimic. După ce i-a numărat gologanii cerșetorului și i-a pus la loc, s-a uitat cu scârbă la ruda gagicii, și cu degetul mic i-a tras afară cravata din flanelă. Titi Aripă avea o cravată de mătase, 277 mândria lui de pește. S-a îngălbenit tot, de ziceai că dă moartea-n el. A vrut să spună ceva. Bozoncea 1-a scuipat drept în gură. De unde se găsise și el să fure! Asta nu putea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
starostele 280 dinainte. De aia-i plăcuse lui Gheorghe să-l slujească. Stăpânul nu se uita la parale; când era de petrecut, petrecea... Un bărbat negricios și gras, cu părul cărunt, se urcase pe scena îngustă. Purta la gât o cravată bogată, cu picățele, strânsă sub bărbie. Negustorii din jur bătură din palme. Era Zavaidoc. Avea o voce plăcută și râdea. Începuse ușurel: Foaie verde tei rotat, Marna când m-a alăptat, Nu cu lapte, cu păsat, Cu vin vechi m-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
167 Narcisismul 170 Egomani și egolatri 172 O identitate În criză 175 Diferit 178 Singular și singur 181 Revoltații 183 Viața, o operă de artă 188 Modilogi și modilogii 191 Croitorul răscroit 197 Moda sistemului 199 Animale de stofă 202 Cravate, mănuși, pălării 207 Inutile dulci 209 Cosmetica pentru toți 210 Strategiile seducției 215 Dietă și sport 217 Bietele corpuri 220 Sexul slab 223 Legături primejdioase 229 Arsenal 231 Demon sau Înger? 236 Dandygrafii Despre dandysm și despre George Brummell (Barbey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frondă, faptele ce urmează ne-o arată limpede. La scurtă vreme, bărbăția cam grobiană le e anihilată de apariția Încorsetaților, eleganților, prețioșilor exquisites. Splendizii, Aleșii, Rarii. Indivizi care vor să iasă cu totul În afara seriei. Mănuși și pieptene la purtător, cravate scrobite - iată accesoriile lor indispensabile. Le urmează, cu un nume preluat multă vreme și de francezi, the Fashionables, Eleganții, bărbații aflați mereu În prima linie a modei. Pentru unii - simpli filfizoni 1, cu creierul cât nuca; pentru alții - canon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se va spune când „Beau Brummell”, când „Buck Brummell”. Desigur că grija exagerată pentru toaletă, stilizarea gesturilor, afectarea dicției, toate la un loc edulcorează tușele unei bărbății „de serie”. Astfel Încât, cu lornioanele și micile lor bastoane, Înțepeniți În corsete, gulere, cravate, ei par mai degrabă niște „păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau la masa de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Muscadinii ar fi un simbol al cecității umane, al neputinței de a vedea cu limpezime Încotro se Îndreaptă lumea. „Armele lor sunt un baston scurt și plumbuit, gros la ambele capete... O haină pătrățoasă, foarte scurtă, strânsă pe corp; o cravată verde, oribilă, În care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă galben deschis, cu 28 de nasturi sidefați; părul pudrat, prelins pe umeri, de-o parte și de alta, În pieptănătura «urechi de câine»; pantaloni ce coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eleganță ciudată, cum saloanele nu mai văzuseră: o simplitate discretă, căutată Îndelung, de un rafinament uluitor. O vestă bleu, Încheiată cu nasturi până deasupra brâului, terminată la spate În două cozi, un pantalon crem, ușor colant, ghete negre și o cravată albă apretată În pliuri. Dacă fastul celui dintâi poate fi imitat ușor de către orice burghez ambițios și cu dare de mână, eleganța celui de-al doilea (sesizabilă În cel mai mic amănunt, de la, să spunem, croiul pantalonului la ținuta semeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell. Doar că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În ciuda strădaniilor unui grup restrâns de tineri bărbați de a-l imita. Să ne reamintim primele impresii ale unui Chateaubriand sau Stendhal, care, de pildă, În 1822, Îi ridiculizează („niște nătărăi care nu știu altceva decât să-și lege bine cravata”), chiar dacă mai târziu, În Roșu și negru, părerile se nuanțează. Un autor puțin cunoscut, Eugène Ronteix, scrie la 1829 În Manual pentru un Fashionable sau Ghidul Elegantului, neuitând să exclame, Încă de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat val de anglomanie invadează pe atunci Franța, Întâi În simple și banale conversații, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Angliei, dar și Europei, un mod relativ nou de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească saloanele Londrei și ale Parisului datorită unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află la Londra, În America sau Italia. Hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a decadentismului, dă amprenta unui Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]