3,596 matches
-
bucuri, ești prea preocupat și te Întrebi ce-o să simți cînd n-o s-o mai ai. Sau Începi să te gîndești la persoana care n-o să mai aibă parte de nimic, ca tu să-ți primești rația. Ea Însăși se cufundă În tristețe, gîndindu-se la astea. Începu să spargă bășicile de vopsea de pe platforma metalică, dezgolind firișoarele de rugină de desubt. — Poate că, la urma urmelor, profeții din ziare au dreptate, continuă ea liniștită: că primești răsplata după cum meriți. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o vorbă lui Helen sau măcar să vină În salon, dar nici Helen n-a chemat-o. Ușa dormitorului era Împinsă, dar nu Închisă: lumina lămpii de citit iradie pe scară cam un sfert de oră, apoi se stinse. Casa era cufundată total În Întuneric, iar Întunericul și tăcerea o făceau pe Helen să se simtă mai rău ca niciodată. Nu avea decît să Întindă mîna spre butonul lămpii sau scala radioului să schimbe atmosfera locului, dar nu o putea face; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și cu fața cufundată În Întuneric, iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un orb, și Întinse mîna, găsi clanța ficărei uși, anticipă pașii pe care Îi avea de făcut și carpetele lunecoase. Nu se duse la ușa din față, pentru că știa că dormitorul domnului Mundy avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan observă că-și scosese pantofii. Avea găuri În ciorapi care lăsau să i se vadă degetele cu unghiile netăiate. Această imagine a găurilor și unghiilor Îi dădu curaj lui Duncan. CÎnd Fraser se Întoarse la fotoliu, intenționînd să se cufunde din nou În el, Duncan bătu În geam. Fraser se opri brusc și Întoarse capul, Încruntîndu-se, căutînd sursa sunetului. Privi spațiul liber dintre draperii - și lui Duncan i se păru că se uită direct În ochii lui, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gînd să mă opresc. Dar nu vreau să termin Înainte de a Începe. Așteaptă. Își scoase haina și o aruncă, apoi Își dădu jos bretelele. O luă de mijloc și o duse spre pat, dorind s-o Întindă acolo. Imediat ce se cufundară În el, Începu să scîrțîie. Scîrțîia În oricare parte Încercai. Așa că Își Întinse haina pe podea și se așezară acolo. Îi ridică fusta și-și plimbă mîna peste partea goală a piciorului ei, sub fund. Se gîndi la rochia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și sărind. Nu-mi pasă ce-o să spună Binkie. Privi În jur, văzu o grămadă de saci cu nisip lîngă fereastra unei case, și păzindu-și fața cu mîinile de magneziul spumegînd nebunește, trase unul și-l lăsă să se cufunde. Lumina albă dispăru. Dar, după aceea, o altă bombă explodă pe stradă, mai jos. Duse alt sac acolo. Lovi cu piciorul bombele incediare care ardeau doar Înăbușit; se stinseră cu un torent de scîntei vîscoase. Mickey veni și o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era plină de birouri și la fiecare se afla cîte o fată care dactilografia cu furie. Unele aveau căști; majoritatea dactilografiau după note stenografiate. Se cufundau cu atîta vigoare pentru că mașinile lor nu conțineau doar o foaie de hîrtie ci două, trei, uneori patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani În urmă. Ochiurile de geam erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acoperișul, și majoritatea ferestrelor au zburat În explozie. Îmi cer scuze, e Întuneric. Nu are electricitate, evident. Du-te prin ușa aia de-acolo, e ceva mai multă lumină. Helen traversă holul și se trezi la intrarea Într-un salon cufundat Într-un fel de amurg, datorită unei ferestre ale cărei obloane erau parțial trase. O clipă, pînă se obișnui cu Întunericul, camera i se păru În regulă, apoi Începu să vadă mai bine și merse Înainte. — O, ce păcat! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa ceva. O porniră, mai Încet de data asta. Lui Viv i se părea că toate membrele Îi zbîrnîie, Îi bîzÎie, aproape, de oboseală. GÎndul de a se Întoarce la John Allen House În momentul ăsta al serii, cînd localul era cufundat În haos, cu scaune trase prin sala de mese, cu luminile strălucind și radiourile bubuind de muzică de dans, cu fetele alergînd În susul și josul scărilor În desuuri, smulgîndu-și bigudiurile din păr, strigîndu-se una pe alta pe un ton ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am vrut să spun asta. Viv privi Într-o parte. Se Întunecase de-a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea să tremure. Dar nu se ridicară. Betty Își strînse gulerul și-și Încrucișă brațele. — Ai putea vorbi cu Reggie, zise ea din nou. — Nu, spuse Viv. N-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ascultă zece sau cincisprezece minute, apoi Încercă alt program. În cele din urmă Închise radioul. Apartamentul i se păru foarte liniștit după aceea; așa era seara și În weekend, datorită faptului că depozitul de mobilă, Palmer’s, era Închis și cufundat În Întuneric. Uneori tăcerea și nemișcarea o călcau pe nervi. Se așeză din nou cu cartea În brațe, dar Își dădu seama că nu se poate concentra. Luă atunci o revistă; privirea Îi alunecă pe cuvintele de pe pagină dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În față grăbit: Ce mai aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Viv Îi mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
durere, și, În comparație cu restul, era ușor de suportat. Reggie Își termină țigara și se ridică În picioare; Îl auzi cînd se duce la baie, și apoi În dormitor, trăgînd draperia și uitîndu-se În stradă. Acolo era liniște. Întreaga clădire era cufundată În liniște. Probabil că erau apartamente goale pe fiecare latură. CÎnd se Întoarse, ea aproape că adormise. Se ghemui lîngă ea și-i atinse fața. — Ți-e cald, Viv? Ești rece, sloi. — Chiar așa? Eu mă simt bine. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mult. Julia Își puse degetele pe sînul gol al lui Helen - Îl atinse, și apoi Își retrase degetele; Îl atinse din nou - le retrase din nou - pînă cînd Helen simți cum i se umflă carnea Încordată după mîna Juliei. Se cufundară Înapoi, destul de incomod, pe păturile strînse. Julia Își vîrÎ mîna Între picioarele lui Helen și zise Încet: — Isuse! Ești atît de umedă că nu te simt. — Bagă-ți degetele În mine! șopti Helen. Împinge-le În mine. Julia Împinse. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
forței. Dar cînd puse mîna pe ea, simți că cedează, și știu că dac-ar apăsa mai tare s-ar sparge. Apucă draperia de camuflaj și o trase, prinzînd-o de pervaz; după ea putea fi orice altă imagine, iar celula - cufundată Într-un Întuneric aproape total - orice alt loc. Acolo unde lumina lunii ajungea În spatele draperiei, era confuză; dar din loc În loc se strecura prin țesătura slăbită și producea mici stele sclipitoare, petice de lumină și semilune, ca paietele de pe mantia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea și o Încurajează. Îi arătă lui Kay pe unde să meargă. O lăsă pe Mickey să aibă grijă de cel rănit, și Începu să-și croiască drum spre spatele locului. Călca peste sticlă; o dată o scîndură cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e totuna Cu cea care i-a fost străbuna: Căci ea încearcă să ofere... Două siliconate mere. Fapt concret Nu ești cu-adevărat om cult Și nici bărbat adevărat, Atunci când încă n-ai aflat Că-orice femeie vrea mai mult. Gelozie Cufundată în povești Despre partener fidel, Ea se-ntoarce către el „Unde ești?
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
mâncat șarlota care tocmai îi fusese adusă. Buzele ei - care, apropo, arătau divin rujate cu noul gloss M.A.C. de care e toată lumea obsedată zilele astea - se mișcau necontenit, dar nu-i urmăream trăncăneala. Nu mă puteam aduna deloc. Eram cufundată într-un moment de profundă introspecție. Cum de-am putut să uit de bujorii lui Zach, și de cinele luate cu el, și de cadouri, și de toate? Dacă ar fi să mă iau după legile poveștilor de dragoste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
arbitru și așa mai departe, dar când vine vorba de Ales, nu prea poți să decizi mare lucru, chiar dacă el de-abia îți vorbește. Slavă Domnului că pot vedea lucrurile cu atâta claritate. Asta-i partea genială a introspecției. Te cufunzi în ea pierdut ca un tăițel chinezesc într-o lasagna siciliană și ieși din ea cu gânduri mai drepte decât Fifth Avenue. Vocea lui Julie răzbătu până la mine: —... Deci, cam asta am auzit despre el. Nu-i un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în trei minute. Atmosfera era mai tensionată decât o scenă dintr-o piesă de Cehov. Dintr-o clipă în alta una din fete putea să leșine sau să moară doar ca să fie în centrul atenției. Ah, iată-te! spuse Muffy, cufundându-se în canapea lângă mine. Gâfâia și mai epuizată decât fetele din jurul meu. Își tampona fruntea imaculată cu o batistă proaspăt spălată. — Dacă știam că salvarea Veneției e atât de istovitoare, aș fi ales un alt oraș care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul cufundat În beznă, Încercînd să descopăr pe undeva parfumul de heliotrop pe care Îl lăsase femeia În urma ei. În cele din urmă am văzut-o lîngă piscină, dansînd desculță pe iarba inundată; era plină de ruj pe dosul mîinilor și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dealurilor, mai jos de club, Începu să sune o alarmă de securitate, sfredelind noaptea ca o cicadă metalică. Sirena de răspuns a patrulei de pază voluntare porni să urle printre palmieri, ca un spirit vestitor de moarte plutind peste vilele cufundate În Întuneric. Crime neștiute scuturau somnul Estrellei de Mar. Mi-a zburat gîndul la favelele din Rio, violentele comunități Înghesuite În barăci pe dealurile din jurul orașului. Acestea le aminteau bogaților adormiți În apartamentele lor de lux de o lume mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie intensivă, printre brokeri cufundați În comă și văduve cardiace, În intimitatea aparte a cateterelor și-a perfuziilor. CÎnd farurile mașinii ei s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]