6,546 matches
-
118. Alexandru al II-lea 301. Alexandru cel Bun 49. Alexandru cel Mare 68. Alexandru Lăpușneanu 97. Alexandru Moruzi 149. Alexandru, fiul lui Radu Mihnea 120. Alexandru, mitropolit unit 226. Alexandru, prinț al Iugoslaviei 306. Alexandru, v. și Nicolae ~. Alexe, dascăl 132. Alexei, ierarh rus 228. Alexei, patriarh al Moscovei 229. Alexianu, M. 465. Alexie III Comnenul 40, 120. Alföldy, G. 477. Alicii 477. Alleii 477. Allibone, S. Austin 99. Allidii 477. Almos 68. Alpern, D. 222. Anan’ev, G. A
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Neville 338, 343. Charles-Joseph, prinț de Ligne 90, 92. Charles-Picard, G. 471. Charmant, Oszkár 306. Chateaubriand 153. Chaunu, Pierre 109. Chelcu, Cătălina 107. Chelcu, Marius 73. Cherdivarenco, Alexandru 403. Chevallier, R. 16. Chilendarski, Paisij 47. Chircă, Haralambie 118, 120. Chiriac, dascăl 131. Chiril (Constantin) 45. Chirițescu-Arva, M. 251. Chirtoacă, Pavel 263, 268. Chișcă, E. 482. Chitoiu, Ioan 447. Chițimia, I.C. 115. Chivaran, Gheorghe 447. Chopin, Jean-Marie 95. Christol, M. 469. Churchill, Winston 337. Ciachir, Nicolae 171, 282, 298. Cian Kai Shi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dan I 40. Dan, Dimitrie 76, 364. Dâncu, Vasile Sebastian 496. Dandara, Livia 333, 340. Dandolo, Enrico 28. Dandulo, Andrea 41. Danovici, v. Pătrașco ~. Daponte, Cesarie 131. Darius 68. Darnton, Robert 497, 503. Darvari, M. 131. Dascălu, Nicolae 332, 334. Dascălul, v. Simion ~. Dașcovici, Nicolae 326. Davilla 198. Dămăceanu, D. 191. Dâmboviceanu, Xenia 445. Deac, Augustin 304. Dédé bey 160. Delbos 196. Drăghicescu, D. 247. Deletant, Dennis 231, 427, 428. Drăghici, M. 482. Demény, L. 85, 88. Drăguț, Vasile 123. Demidov
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
68. Sfântul Václav 56, 57. Sfichi, Giuliano 502. Shea, Frank 275. Sheppard, S.T. 93. Shlapentokh, V. 404. Sidebotham, S.E. 474. Siegmaringen 170. Siegmund, Harald 459. Sienerth, Stefan 459. Siklós, András 308. Sima, Horia 432. Simescu, Gheorghe 435, 447, 448. Simion Dascălul 111. Simion Movilă 110. Simion Stroici 110. Simion, Ștefan 115. Simionescu, I. 203. Simionovici, Teofil 362. Simmons, colonel 102. Simonescu, Dan 111. Sinadino, Pantelimon 405. Sion, Constantin 125, 136. Sion, Gh. 131. Sion, Toader 360. Sitoianu, Gheorghe 443, 447. Skarlatos
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
după 1940 învață la „Frații Buzești” din Craiova. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie în paralel cu Facultatea de Drept, fixându-se în cele din urmă la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj (1945-1950); beneficiază aici de îndrumarea unor dascăli ca Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici, Ștefan Pascu, David Prodan și activează în cercurile literare studențești. După un an de stagiatură la Arhivele Statului din Cluj, urmat de profesoratul la țară, se transferă la București, la Biblioteca Academiei Române (1952-1968
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
tradiție. Se poate spune că îi premerge lui Mihail Sadoveanu. Țăranul, cu mentalitatea și obiceiurile, cu superstițiile și credința lui, purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Iași, 1886; Domnița Ruxandra. Fluierul lui Ștefan. Piatra lui Osman..., Iași, [1893]; Poezii, Iași, 1893; Pagini răzlețe, Iași, 1901; Zile trăite, Iași, 1903; Pacate mărturisite, Iași, 1904; Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1909; Spice, București, 1909; Aliuță. Șanta, București, [1916]; Petrea Dascălul, București, [1916]; Amintiri (1848-1891), îngr. și introd. I. Șiadbei, Craiova, [1942]; Nuvele, îngr. Teodor Vârgolici, pref. Șt. Cazimir, București, 1959; Comoara de pe Rarău, îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1971; Scrieri, îngr. Ilie Dan, pref. Șt. Cazimir, București, 1979; Privighetoarea
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
GEORGESCU, Ioan (16.III.1889, Scoreiu, j. Sibiu - 4.III.1968, București), publicist, folclorist și traducător. Este fiul Anei (n. Cârstea) și al lui Ioan Georgescu, dascăl. A urmat școala primară din Scoreiu, apoi cursurile Seminarului Greco-Catolic din Blaj, completându-și studiile teologice la Budapesta (1908-1911, 1914-1916) și la Institutul Teologic Superior „Sfântul Augustin” din Viena (1911-1913). În anul 1918 și-a susținut la Budapesta examenul pentru
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
volumul de convorbiri polemice Vorbind (Împreună cu Gheorghe Grigurcu și Laszlo Alexandru 2004) și a publicat volumul de critică literară Rebel fără pauză (2004). Autor al unor volume de eseuri, studii și monografii istorice: Troia, Veneția, Roma (1998), Lumea lui Simion Dascălul (1998), Arpadieni, Angevini, români (2001), Realități imaginate și ficțiuni adevărate În evul mediu românesc (2002), Trecutul istoric și omul evului mediu (2002), Hașdeenii. O odisee a receptării (2003), Originile istorice ale regionalismului românesc (2003), B.P. Hasdeu istoric (2004) și Sânge
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
IV.1934, Ghirdoveni, j. Dâmbovița), critic și istoric literar. Este fiul Ioanei (n. Ionescu) și al lui Petre Fanache, țărani. Absolvent al Liceului „Spiru Haret” din Buzău, devine student la Facultatea de Litere a Universității din Cluj (1954-1958), avându-i dascăli pe Ion Breazu, Liviu Rusu, Iosif Pervain, Liviu Onu, Ion Mușlea. Debutează cu recenzii în revista „Steaua” (1958). Colaborează cu studii de istorie literară, eseuri critice la „Tribuna”, „Familia”, „Viața românească”, „Revue roumaine”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Apostrof
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
CL. 1941, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 878, Ist. lit. (1982), 964-965; Crohmălniceanu, Literatura, I, 532-534; Nae Antonescu, Constantin Fântâneru, ARG, 1972, 10; Ion N. Voiculescu, O reeditare semicentenară: C. Fântâneru, „Interior”, ARG, 1981, 4; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 224-227; Acterian, Privilegiați, 81-83; Micu, În căutarea, II, 96-101; Dicț. scriit. rom., II, 259-261; Cărtărescu, Postmodernismul, 291-293; Dicț. analitic, II, 174-175; Aurel Sasu, Prefață, în Constantin Fântâneru, Cărți și o altă carte, București, 1999, 5-14; Simion, Genurile
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
după 1700), istorisirile despre animale sunt puse sub semnul apostolului Luca, patronul pictorilor, așezare grăitoare pentru această carte legată deopotrivă de arta cuvântului scris sau rostit și de artele figurative. În manuscrisul considerat cel mai vechi, cel al lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului (deceniul ultim al secolului al XVII-lea), pildele din Fiziolog sunt numerotate în continuarea capitolelor din Floarea darurilor (pentru a cărei alcătuire autorul acestei din urmă scrieri chiar apelase la Fiziolog), dovadă că brașoveanul interpreta acest repertoriu
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
au folosit până de curând în studiile lor textele editate de M. Gaster și de Margareta D. Mociorniță. Din păcate, atât în manuscrisul Berheceanu (editat de M. Gaster), cât și în cel mai vechi manuscris păstrat, cel al lui Costea Dascălul (editat de Margareta D. Mociorniță și republicat cu un studiu introductiv de V. Guruianu), se păstrează texte cu o foarte mică audiență în limba română. Cealaltă formă, cea din manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
1474, la Veneția. Există o mențiune despre o traducere din italiană, făcută probabil pe la sfârșitul secolului al XV-lea în Moldova, dar prima copie păstrată datează din 1620 și cuprinde o tălmăcire din sârbește, ca și cea a lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului (1693). După o versiune greacă publicată la Veneția, călugărul Filotei Sfântagorețul face cea mai completă traducere, tipărită de Antim Ivireanul la Snagov, în 1700, sub titlul Floarea darurilor, carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin... Înainte de
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
la Șiria. Cele câteva scrieri publicate de M. în periodice nu atestă o vocație deosebită. Cu subiecte luate în majoritate din viața satului, unele nuvele eșuează în melodramatic (Rada, La umbra teilor), iar altele, în care încearcă unele portretizări (Mitru Dascălul, Ioan Covrig, Gura satului), nu lasă o impresie mai favorabilă. Autorul se risipește într-o relatare prea amplă și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se vădește în nuvela Lumea albă. Poezia Scrisoare, publicată în „Familia”, relevă, îndeosebi prin
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
în care predă istoria la un gimnaziu din Râmnicu Sărat, este numit profesor de literatură franceză la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. În 1902, după doar doi ani de activitate, în ciuda reputației pe care și-o face ca dascăl cu vocație, M.-N. „se plictisește de meserie” și solicită un concediu pe termen nelimitat pentru studii în străinătate. Obține titlul de diplomat în științe sociale și politice la Paris; devine membru al Societății de Sociologie din capitala Franței și
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
MIHAIL, Paul (29.VI.1905, Cornova, j. Orhei - 11.X.1994, București), istoric literar, editor și memorialist. Este fiul Elenei (n. Huzun) și al lui Iustin Mihail (Mihailovici), învățător și dascăl de biserică, trăgându-se dintr-o veche familie de preoți ortodocși. Rămâne orfan de tată la vârsta de trei ani și este crescut la mănăstirea Hârjauca. Urmează la Chișinău Seminarul Teologic (1918-1926) și Facultatea de Teologie (1926-1930), iar la Iași
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
lui Teodosius sau poate mai târziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cântările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cânte în biserică alți creștini “în afara acelor dascăli recunoscuți care se suie în amvon și cântă cântări luate din Scripturi”. Această prevedere e îndreptată împotriva celor care improvizau cântări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii care erau originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Traian Vedinaș, Onisifor Ghibu, Cluj-Napoca, 1983; Bârsănescu, Medalioane, 107-111; Țepelea, Opțiuni, 47-54; Alex. Ștefănescu, Scene din viața scriitorilor, RL, 1991, 20; Mircea Popa, Onisifor Ghibu - memorialistul, ST, 1991, 5-7; Al. Cistelecan, Oameni și fapte, VTRA, 1991, 8; Radu Voinescu, Exemplul dascălului, RL, 1992, 31; Valeriu Râpeanu, Onisifor Ghibu memorialistul, L, 1992, 41; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Un mare român: Onisifor Ghibu, CC, 1992, 10-12; Z. Ornea, Basarabia în 1917, RL, 1993, 51-52; Vistian Goia, Magiștri și discipoli ai Universității clujene, ST, 1994, 7-8
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
GOLESCU, Iordache (c. 1776, București - 1848, Orșova), lexicograf, autor dramatic, culegător de folclor și traducător. Vlăstar dintr-o veche și ilustră familie boierească, Iordache - hipocoristic de la Gheorghe -, este al doilea copil al banului Radu Golescu. Carte învață cu dascăli reputați ai vremii, precum Lambru Fotiade, Șt. Comita, Constantin Vardalah. Urmând cursurile Academiei Domnești din București, își formează o solidă cultură clasică. O sumedenie de îndeletniciri aveau să-l absoarbă, după absolvire. E mare vornic, după ce deținuse pe rând dregătoriile
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
tonul apodictic. Strădania îndreptată spre acuratețe și eleganță definește și traducerile anglistului. Cu o biografie culturală impecabilă - a fost redactor și apoi director de prestigioase edituri, muzeograf într-un important lăcaș al artelor, diriguitor al unei Biblioteci Române de peste Ocean, dascăl la Universitatea bucureșteană și la universități din Statele Unite -, profesorul Dan Grigorescu a editat mari predecesori - de la Alice Voinescu la Petru Comarnescu - și, mai ales, a scris despre subiecte pe cât de variate, pe atât de profesionist studiate interdisciplinar: opera lui Byron
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
timpului dizolvant, generator de nostalgii, în pofida presupozițiilor comune de siguranță, stabilitate, permanență. Privind în jur, poetul vede cum cade pradă ruinării gospodăria patriarhală. Familia semantică a cuvântului sat e mult mai bogată, conținând, în afara vecinătăților imediate, tipurile umane reprezentative („apostolul”, dascălul, dăscălița), rudele (cuscri și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
, Pan[telimon] (1.VIII. 1883, Cubolta, j. Soroca - 30.IV.1979, București), poet, memorialist și gazetar. Fiu al Paraschivei și al dascălului bisericesc Nicolae Halipa, H. urmează Seminarul Teologic de la Chișinău, terminat în 1904, apoi, contaminat și de febra revoluționară a anilor 1905-1906, se dedică unei activități de militant social-național. Organizează Uniunea Țăranilor și se implică în apariția primului periodic românesc tipărit
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
-se dintr-o familie de greci stabiliți în Moldova și menționați printre marii boieri ai țării încă din vremea lui Dimitrie Cantemir, H., al doilea fiu al vornicului Neculai Hrisoverghi, a început să învețe carte în greaca veche cu un dascăl din Chișinău, unde familia se refugiase la 1821, și și-a continuat învățătura tot în grecește, din 1824 până în 1827, la Iași, în pensionul părintelui Singhel, dobândind apoi cunoștințe de limba și literatura franceză în pensionul lui Monton. Un vestit
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
din Chișinău, unde familia se refugiase la 1821, și și-a continuat învățătura tot în grecește, din 1824 până în 1827, la Iași, în pensionul părintelui Singhel, dobândind apoi cunoștințe de limba și literatura franceză în pensionul lui Monton. Un vestit dascăl al timpului, Franguli, îl familiarizează cu clasicii greci. În 1830 tânărul intră în oștirea națională, dar, bolnav, părăsește armata în 1832 pentru a se îngriji (în acest scop face o călătorie la Adrianopol). Citește din romanticii francezi și începe să
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]