3,498 matches
-
nu știu dacă anul ăsta o să mai am curajul să fac apel la ea. Mai întâi, pentru că ar fi aproape indecent să-i cer asta, după tot ce s-a întâmplat, și apoi pentru că aș putea fi denunțat. Vameșul, în delirul lui, ar fi perfect în stare. Nu mi-e frică, dar nu vreau să mă despart de elevii mei. Oricum, candidații care să predea la Bugaz sigur n-ar da năvală în clipa asta... Nu știu dacă ești la curent
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu privire la noii lui prieteni, nu i-ai primi în salonul tău!" Povesti cum îl cunoscuse mai întâi pe învățător ("apostol laic al învățământului și amic al poporului, care încasează stoic loviturile pe care i le aplică acest bun popor, pradă delirului bahic"), și, prin el, pe patronii restaurantului gării ("ea e o cretană, căreia îi e dor de țara ei și cântă de-ți vâră Minotaurul în cap"). Și apoi, întâlnirea cu șeful de gară, pe care considerațiile lui Schopenhauer despre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ați primit telegrama?" "Ce telegramă?" Margareta nu se întoarse decât peste o oră, cu pomeții îmbujorați și părul lipit de frunte din cauza suflului jilav al nopții. Se opri în prag și ochii îi străluciră brusc, de o bucurie vecină cu delirul. Arcadie se apropie de ea și o sărută pe amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului ăstuia..." Își petrecură noaptea discutând. Dimineața, el puse diagnosticul: nod gordian. Da. Nici vorbă să-l reteze cu spada ca Alexandru cel Mare, care, oricât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar sala se liniștește. Viorelele, înviorate de căldură, exală o adiere înmiresmată care își ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
amestecate ca latinii, apoi popoarele "inferioare", evreii și slavii. O "nouă ordine" va lua laștere astfel pe bătrînul continent regenerat, ordine despre care Hitler credea că va dura o mie de ani. Chiar dacă această "doctrină" ține de fantasmagoric și de delir, chiar dacă este fundamentată pe niște pseudo-concepte elaborate la sfîrșitul secolului precedent de cîțiva antropologi cu halucinații, nu se poate ignora faptul că prin însuși simplismul ei, în momentul în care efectele devastatoare ale "Marii crize" scoteau la lumină toate frustrările
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care pretindea că poate să le salveze. Soarta nefericită a Germaniei ca și cea a Europei și a umanității au vrut ca amploarea crizei să-l aducă la putere pe profetul megaloman autor al Mein Kampf și să facă din delirul său mental doctrina oficială a Germaniei naziste. După eșecul puciului de la München, Partidul Național Socialist trage foloase de pe urma ultimelor tresăriri ale crizei și a publicității de care șeful PNSMG se bucură în urma evenimentului și a procesului de după arestarea sa. Alegerile
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de prosperitate și lipsită de griji, un fel de întoarcere la Belle Epoque, caracterizată în plus printr-o libertate a moravurilor și un amestec al claselor sociale, totul pe fundalul unei muzici ritmate, a dansurilor frenetice, a grupurilor nocturne, a delirului dadaist. Toate acestea s-au numit années folles care contrastau pe de o parte cu războiul și ororile sale, iar pe de altă parte cu îngrijorarea și disperarea unei a doua perioade ce precedea un alt război. Este oare vorba
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
demonstrează că el "face doar mutări corecte" și în "situații riscante" el triumfă asupra dușmanului, doborînd MIG după MIG spre marea satisfacție a publicului spectator (port încă vie în memorie oroarea acelei după-amieze de sîmbătă, în care un public în delir izbucnea în urale la fiecare lovitură ucigașă reușită). Sînt foarte conștient că o asemenea lectură a efectelor de manipulare a unor mașinării ideologice de felul lui Top Gun merge într-o direcție opusă accentului care se pune în prezent pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
când cealaltă lume e mai puternică decât sinele și decât platoșa mea clipa ce te-a consumat ca pe un vânat proaspăt îți este a doua mamă (îti spun că lumea aceasta se structurează precum mazurcile lui Chopin, în mici deliruri dominate de inefabil și de mister, pedagogia lui La Flèche nu l-a influențat prea mult pe Descartes nici lecțiile lui Verrocchio la Florența nu l-au creat pe Da Vinci cum nici Brâncuși nu l-a modificat pe Jalea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
el și eu am făcut box, că nu am urcat pe ring niciodată împreună și că atunci aveam ocazia, și așa am început un recital de poezie, el citind, eu cântând, și realmente am adus sala într-o stare de delir. A fost un moment unic și uluitor, pe care nu am putut să-l uit. El era genul neprevăzut și un mare generos... Datoria noastră acum este să-l edităm, să apară niște poezii din antologia lui, sau inedite, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
noas‑ tră are forța să se schimbe singură. Dar în subsidiar am adus la putere niște oameni nu prea competenți și destul de corupți, care au fost o jale cu utilizarea fondurilor euro‑ pene. La un moment dat se ajunsese la delirul acela cu „Hai să facem canalul București-Dunăre“. De ce ? Numai pentru că este foarte scump și cu el ne vom crește absorb‑ ția fondurilor europene, adică cheltuim dintr-un foc 80% bani pe infrastructură. Numai că de canalul acesta nu avem nevoie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un text de aniversare - erau texte foarte libere, nu erau texte academice. Și eu am scris un fel de scenariu, de fapt am scris o mică distopie. (Distopia este contrariul utopiei, adică este o lume organizată utopic la negativ, ca delirul unui paranoic.) În această distopie îmi imagi‑ nam Uniunea Europeană peste încă 50 de ani și mi-o imaginam destul de orwellian. Dacă vă aduceți aminte că, în romanul O mie nouă sute optzeci și patru, lumea este împărțită în Eurasia, Oceania și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Fruntelată, Mircea Radu Iacoban, Lucian Avramescu, Dan Verona, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Ion Gheorghe, Al. Tănase, Dan Zamfirescu, Platon Pardău, Pompiliu Marcea, Ovidiu Genaru etc. etc. Numărul lor, din păcate, e legiune. Vom asista la un veritabil delir al curtenilor prilejuit de orice aniversare a conducătorului și partidului comunist. Autorul "antologiei rușinii", acribios în urmărirea celor care pervertesc și distrug cultura românească, face și o clasificare a acestor purtători de țucal: "Activiștii perversiunii pot fi repertoriați, în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru a distruge un ins, ei nu merg la certații ci la prietenii lui, la nevastă, la copii, la ibovnice, la cei pe care-i iubește și-n care și-a pus, omenește, prostește, încrederea și setea de afecțiune". În delirul anchetei, cu Nu în brațe, gîndul îi poposește la afirmația lui Nae Ionescu, că cine nu are sînge românesc poate fi bun Român, dar cu nici un preț și orice s-ar petrece nu poate fi Român. Nu-l contrazice, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani în urmă. Oamenii au fost atât de cuceriți de vocea caldă a lui Cristi, încât nu l-au mai lăsat să plece de pe scenă decât pentru câteva pauze scurte, pentru a-și drege glasul. Pribeagu și Mamutu’ erau în delir și au băut și au petre- cut toată noaptea cu prietenul lor. Nici n-a fost nevoie să scoată lovelele, pentru că Răcaru le-a făcut cinste cu tot ce și-au dorit. Ba mai mult, a băgat și mâna în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e bine și ce nu e și să mă faci albie de porci doar pentru că, ce să vezi, pentru tine viața e altfel... Întotdeauna ai fost un fricos, Pițule ! Căci te sperie, nu ? Sărăcia. Nesiguranța. Incertitudinea zilei de mâine, nu ? Delirul vieții, care nu știi cum și când o să te lovească. Dar pe care crezi că îl poți controla, dacă ai ceva bani în buzunar, mă bufnește râsul. Când viața vine și dă cu tine de pământ, crezi că niște bani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cărnoase și suculente. Cristi deschide ochii și zâmbește. A adunat toată energia de care era nevoie, iar orice altceva care nu este muzică a fugit în alt univers. Șeful de sală se grăbește să-i anunțe venirea. Publicul e în delir. Cu piciorul drept înainte, relaxat acum, ca și cum s-ar plimba într-un parc, într-o seară de vară, nu ca și cum tocmai ar urma să urce pe o scenă. — Doamnelor și domnilor, Cristiaaan Vaaaasile ! În primăvara lui 1935, Fernic își împlinește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care micuța Rada nici nu îndrăznea să se apropie, oricât o răscoleau sentimentele ei atunci când doar îl vedea. Mergeau împreună la spectacolele lor și nu de puține ori urcau pe scenă amândoi, mai ales la rugămințile publicului, care era în delir atunci când îi auzea. Vocile li se completau perfect, amândoi cucereau prin căldură și emoție. Rada reușea să acopere lipsa de experiență pe scenă prin cunoștințele ei de teatru și îi urma natural, firesc, fiecare gest, fiecare miș- care și grimasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
capitale - Întorcând marele și somptuosul „covor epic” pe dos, Încercând să Învăț cât de cât din arta uriașă și cu adevărat revoluționară a marelui și chinuitului Rus, și... spre finalul epopeii, În scenele care se petrec la Mokroe, În plin delir, bahic, erotic și uman, al lui Mitia Karamazov cu Grușenca sa, am avut aproape o viziune intim-profetică asupra viitorului caracter - mai bine zis asupra „rupturii” care avea să se producă În ființa morală, În tipul său de reflexivitate psihologică, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fix. Pentru acest motiv, își lasă pe unde trece ba haina, ba geanta de umăr, ba mapa cu hârtii. Sper să aibă o bună memorie vizuală, ca să nu intre în panică atunci când vom ajunge la Madrid. Nu voi uita niciodată delirul colectiv pe care l-am trăit pe drumul de la Lisabona la Madrid. Brusc, nu mai găsim pe nimeni din personalul de serviciu al trenului, nici conductori, nici ospătari, nici barmani. Dispăruseră ca prin farmec. Locomotiva însăși părea tractată de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
5 m x 5,5 m și chiar mai mari, cum este, de pildă, celebrul tablou Familia lui Carol IV al lui Goya, căruia i s-a rezervat o rotondă specială, pentru a putea fi cuprins cu ochiul. Mulțimea culorilor, delirul formelor unor corpuri umane redate cu multă frenezie și plăcere a detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille cu autocarul, abandonând pentru prima dată vehiculul care ne-a consacrat. Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse de Katrin Oebel (o blondă ochelaristă, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor. Alte biserici vizitate: Sfinții Francisc și Bernard, Sfinții Petru și Pavel, Sfântul Nicolae, Sfântul Cazimir... Intrăm și într-un muzeu de ambre, unde așteptăm destul de mult ca să fie părăsit de un numeros grup de turiști japonezi, care fotografiază în delir exponatele. Sunt printre ei și destui oameni în vârstă, mișcându-se cu greutate. Cât așteptăm, Andrei Bodiu îmi spune (fără legătură cu ce vom vedea) un banc pe care îl rețin, deși, în general, uit destul de repede toate bancurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe bârnă, pentru a atinge asfaltul cu vârfurile degetelor... VITALIE CIOBANU: Seara, urmăresc la hotel un talk-show cu Alexandr Krutov - Russkii dom -, o emisiune șovină, anti-NATO, pro-Miloșevici, anti-Cecenia, anti-baltică, pro-Irak și anti-ucraineană („la Lvov au fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în planul creației și al notațiilor sale zilnice, deoarece are posibilitatea - unică - să vadă succesiv aceste orașe și să observe incongruențele dintre ele. Europa, în ciuda discursurilor pline de clișee, excesiv politizate și lemnos-oficializate, care nu sunt nimic altceva decât un delir al ideii de unitate, este și rămâne deocamdată un continent al diferențelor. Dacă faci o asemenea călătorie, ca aceasta pe care o întreprindem noi acum, vezi foarte bine aceste incongruențe între țările Europei. Și e bine ca ele, diferențele, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]