2,962 matches
-
leagă mitologia vechilor greci cu aceea a poporului român. Ne vom referi mai întîi la Peuce, identificată astăzi cu marele grind acoperit cu nisipuri al Caraormanului, având un fundament continental loessoid. Originea acestei insule este legată de originea și formarea Deltei Dunării. Încă din primul stadiu de formare a acestei delte, către finele lui, adică între anii 6900 și 5200 î.e.n., se conturase, la contactul aluviunilor fluviale cu apa mării, marele cordon litoral închizînd perpendicular uriașul golf de la vărsarea Dunării, cordon
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
vom referi mai întîi la Peuce, identificată astăzi cu marele grind acoperit cu nisipuri al Caraormanului, având un fundament continental loessoid. Originea acestei insule este legată de originea și formarea Deltei Dunării. Încă din primul stadiu de formare a acestei delte, către finele lui, adică între anii 6900 și 5200 î.e.n., se conturase, la contactul aluviunilor fluviale cu apa mării, marele cordon litoral închizînd perpendicular uriașul golf de la vărsarea Dunării, cordon ce se termina la capătul său sudic cu un martor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aluviunilor fluviale cu apa mării, marele cordon litoral închizînd perpendicular uriașul golf de la vărsarea Dunării, cordon ce se termina la capătul său sudic cu un martor de eroziune continental, viitoarea insulă. În stadiul II, dominat de activitatea brațului sudic al deltei, în secolul V î.e.n., se consolidează la extremitatea sudică a marelui cordon litoral, pe acel martor de eroziune continental aflat între brațul sudic (viitorul braț Sf. Gheorghe) și brațul de mijloc (viitorul Sulina), o mare insulă acoperită cu nisip de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mare insulă acoperită cu nisip de formă triunghiulară, cu baza pe mare și vârful în amontele fluviului. În secolul III, secolul V î.e.n. - secolul II e.n., în condițiile unei regresiuni marine (regresiunea Dacică), ce favorizează evidențierea celor 6 guri ale deltei, pe care corăbierii greci "le botează" pe fiecare cu un nume, sau acelei mari insule triunghiulare de nisip de la nord de brațul Sf. Gheorghe, pe atunci Hieron stoma - Gura Sfântă, numele de Insula Peuce. Această insulă era acoperită de o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
delimita teritoriul orașului Histria, și apoi la Polybiu (IV.41), care explică și mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
continuare ne vom opri numai la mențiunile istorice și geografice semnificative pentru caracterizarea fluviului Dunărea sau care au o legătură cu numele său. În secolul II î.e.n., geograful Polibiu vorbește despre aluviunile Dunării, formarea și caracteristicile cordonului litoral din lungul deltei, care periclita navigația. Prima consemnare a numelui roman al Dunării - Danubius, pentru cursul superior și mijlociu, ne-o dă în secolul I î.e.n. împăratul Iulius Cezar în descrierea războaielor cu galii (De bello gallico). Menționează că uriașa Pădure Hercynică se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
I î.e.n. împăratul Iulius Cezar în descrierea războaielor cu galii (De bello gallico). Menționează că uriașa Pădure Hercynică se întinde de-a lungul Danubiului până la hotarele dacilor (ad fines Dacorum). Strabon, în secolul I î.e.n., ne prezintă izvoarele, cursul și Delta cu 7 brațe și aduce o precizare foarte importantă în legătură cu numele Dunării: romanii îi spuneau Danubius, pentru partea de la izvoare la cataractele din Defileul Porților de Fier, porțiune locuită de daci, și Hister (Istros latinizat), pentru partea inferioară locuită de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
despre înghețul Dunării, pod pentru carele cu boi ale sarmaților. Iar în "Pontica" spune "Istrul cel cu două nume" - binominis Ister (I.VIII.12). În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân ne spune că Dunărea are 60 de afluenți, iar delta sa șase guri, pe care le numește, în ordinea de la sud la nord: Hieron sau Peuce (Gura Sfântă sau a Pinilor - Sf. Gheorghe), Naracum stoma sau Naracion (Gura Strîmtă), Calon stoma (Gura Frumoasă - Sulina de azi), Pseudostoma (Gura Falsă), Boreion
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
traversa cataractele Porților de Fier (fig. 8). Fig. 8. Zeul Danubius reprezentat pe Columna Traiană. Și Silius Italicus (sec. I e.n.) citează într-un vers "Istrul cu două nume". În secolul II e.n., Arrian precizează în "Periplu" distanțele între gurile Deltei. În același secol, geograful Ptolemeu, în "Îndreptarul Geografic", dă, pe lângă coordonatele gurilor de vărsare ale unor afluenți ai Dunării, și pe cele ale gurilor Deltei (tot 6 și cu aceleași nume ca și la Plinius cel Bătrîn). Ca și Strabon
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
despre valahii de pe ambele maluri ale Dunării, făcând oficiul de călăuză pentru trecerea acesteia. Într-o geografie în versuri din secolul XIII, Rudolf Ems numește fluviul Dunowe. Portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân, din secolul XIV, numește Dunărea amonte de deltă fiume d'Vicina ul'de Danubio și desemnează cu mare precizie șase guri: Grossida (azi Vadu, în sudul complexului lagunar Razelm-Sinoe), Straviqui (probabil Portița, cu acces la lacul Razelm), Sct. Georgy, Aspera, Sollina, Licostomo (Chilia). Din cele șase guri descrise
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
său. O soluție pentru această dilemă ar putea să o dea tocmai luarea în considerare a unor caracteristici hidrografice ale acestui mare fluviu european, și mai ales ale paleohidrografiei sale. Grecii, ce l-au cunoscut venind din Pontul Euxin prin Delta sa și urcând prin cursul inferior dintre Porțile de Fier și vărsare, i-au consemnat acestui curs numele traco-dacic venind din indoeuropeanul sreu = acel ce curge, legat desigur de curgerea sa majestuoasă 52. Tot astfel, prima mențiune literară a numelui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
leoaică, apoi pisică (grecii o vor numi Afroditaxe "Afrodita"). Din centrul Deltei provin două zeițe de mare importanță, Uto, cobra din Buto, zeița protectoare a Egiptului de Jos, și Isisxe "Isis", zeița, mamă și soție, destinată unei „cariere” glorioase. În Delta orientală, deschisă influenței asiatice, se găsesc divinități cărora li se subliniază caracterul de element străin sau cel puțin de „altul”; de exemplu, șoimul Sopduxe "Sopdu" și figura complexă a lui Sethxe "Seth", zeul dialecticii și al dezordinii. Principalele centre religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cazul unui „reunirea cu propria familie Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale. Este vorba despre banalizarea unui complex mitologic și ritual exclusiv. Ipuwer spusese: „Secretele regelui Deltei și Văii au fost dezvăluite” și „Taina Piramidelor a fost violată” și deplângea aceste farse publice a ceea ce fusese o prerogativă regală. Dar dacă este o profanare, rezultatele au avut o importanță majoră. În formulele care se referă la defuncți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de natură complexă În ceea ce privește epoca schimburilor inter-iraniene (din a doua jumătate a celui de-al IV-lea mileniu până În 1700 Î.Hr.), oferind, printre altele, dovezi despre rămășițele așa-zisei „civilizații de la Hilmand” (un râu din actualul Afghanistan, a cărui deltă se află la granița iraniană) În urma săpăturilor italiene de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră (cf. Amiet, 1986). În general, cercetarea arheologică În diferite zone ale Iranului exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din punctul de vedere al istoriei, sunt verosimile. De exemplu, Ex 1 și Ex 5 vorbesc de o populație de semiți rezidenți în Egipt obligată - din motive strategice sau altele - să construiască o cetate în scop militar, nu departe de Delta Nilului. Există de fapt picturi egiptene care reprezintă sclavi de origine semitică sau asiatică ocupați cu fabricarea cărămizilor. Se poate spune cu certitudine că sunt semiți pentru că iconografia egipteană urmează canoane fixe pentru reprezentarea diferitelor rase. De exemplu, semiții poartă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nemulțumită care nu avea nici măcar pretenția că acceptă administrația românească. Încurajați de Ungaria, nu făceau altceva decît să aștepte momentul potrivit 3. Pe lîngă ei, mai erau și ucrainenii, bulgarii și lipovenii (ruși de credință pravoslavnică) din Moldova și din Delta Dunării. Erau aproape o jumătate de milion de germani, sașii ardeleni, și de șvabi din Banat. Sașii au făcut pace cu administrația română; șvabii din Banat erau mai puțin conciliatori; nu au existat probleme deosebite cu minoritatea germană înaintea venirii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anul producției de vin", numele proprietarului și al stăpânului cramei, ceea ce determina o protecție a denumirii originare. Etichetarea permitea mai ales suveranului și elitei domnitoare să alcătuiască într-un spirit savant o hartă a vinurilor bune din Egipt: cele din delta Nilului, bineînțeles, dar și podgoriile din regiunea Memfis (vinurile de Letopolis, azi Cairo, și cele de Peluzia, de exemplu) foarte apreciate de Pepi al II-lea, faraon al celei de a VI-a dinastii (în jurul mileniului III înainte de Hristos). Egiptenii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
clasa a-II-a; - celulele TCD8, care recunosc antigenele asociate cu CMH, clasa-I. Adevăratul marker al celulelor Ț este însă receptorul pentru antigen - Ț cell receptor - TCR, care poate fi și el de două tipuri: - TCR1 constituit din polipeptide lamda și delta, legate prin punți disulfhidrice; și - TCR2 format din polipeptide alfa și beta, unite prin același tip de punți. Ambii receptori se asociază cu mai multe polipeptide și formează complexul CD3. Celulele CD3/TCR1 reprezintă o minoritate de celule Ț circulante
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o polemică "suprasaturată de un sarcasm violent și jignitor" la adresa economiștilor sovietici și în special a geografului E.B. Valev. În februarie, Valev publicase în ziarul "Vestnik" al Universității din Moscova un articol intitulat Probleme ale dezvoltării economice cu regiunile de deltă din România, Bulgaria și URSS1120. Valev propunea crearea unui "complex interstatal de producție" pe cursul inferior al Dunării, pentru dezvoltarea econimiei din acea zonă. România urma să participe cu 75% din terenul necesar creării acestui complex, Bulgaria cu 21% și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
siliciu Cereale deshidratate 2 g/kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── E 334 Acid tartric*) E 335 Tartrat de sodiu*) E 336 Tartrat de potasiu*) E 354 Tartrat de calciu*) Biscuiți și pesmeți 5 g/kg E 450a Difosfat disodi că reziduu E 575 Glucono delta lactona ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── E 1404 Amidon oxidat E 1410 Fosfat monoamidonic E 1412 Fosfat diamidonic E 1413 Fosfatat de diamidon Alimente pentru fosfatat înțărcare 50 g/kg E 1414 Fosfat de diamidon acetilat E 1420 Amidon acetilat E 1422 Adipat de diamidon
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150753_a_152082]
-
siliciu Cereale deshidratate 2 g/kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── E 334 Acid tartric*) E 335 Tartrat de sodiu*) E 336 Tartrat de potasiu*) E 354 Tartrat de calciu*) Biscuiți și pesmeți 5 g/kg E 450a Difosfat disodi că reziduu E 575 Glucono delta lactona ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── E 1404 Amidon oxidat E 1410 Fosfat monoamidonic E 1412 Fosfat diamidonic E 1413 Fosfatat de diamidon Alimente pentru fosfatat înțărcare 50 g/kg E 1414 Fosfat de diamidon acetilat E 1420 Amidon acetilat E 1422 Adipat de diamidon
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150752_a_152081]
-
naturale aferente pierderilor localizate în SNT; ... d) variația energiei gazelor naturale stocate în conducte. ... Ecuații de echilibrare A. Ecuația generală de echilibrare a SNT E(PROD) + E(IMP) + E^EXTR(DEP) = E + E[CTL(d)] + E[CTN(e)] + E(PL) + delta E(STOCCOND) + E^INJ(DEP) (1) unde: - E(PROD) - energia gazelor naturale predate în SNT prin punctele de intrare din perimetrele de producție de către toți utilizatorii de rețea și a celor introduse în SNT de către OST prin punctele menționate. Pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216817_a_218146]
-
utilizatorul de rețea, a documentelor corespunzătoare care dovedesc costul gazelor, OST va asigura: - compensarea financiară, în termen de 1 lună calendaristică, sau - cantitatea de gaze naturale pierdută, la o dată stabilită de comun acord, în funcție de modul de soluționare convenit de părți. ● delta E(STOC COND) - variația energiei gazelor naturale stocate în conductele componente ale SNT - reprezintă diferența dintre energia conținută în SNT la începutul unei zile gaziere și energia conținută în SNT la sfârșitul zilei-gaziere respective. ● E^INJ(DEP) - energia gazelor naturale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216817_a_218146]
-
unități de energie - cedate prin facilitatea de transfer de gaze de către utilizatorul de rețea i. C. Ecuația de echilibrare a OST E^OST(PROD) + E^OST(IMP) + E^(EXTR-OST)(DEP) + E^OST(CER) = E[CTL(d)] + E[CTN(e)E] + delta E(STOC COND) + E^(INJ-OST)(DEP) (17) unde: ● E^OST(PROD) - energia gazelor naturale introduse de către OST în SNT, prin toate punctele de intrare din perimetrele de producție. Pentru un număr j = 1,p(PROD) de puncte de intrare din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216817_a_218146]
-
CTL-D) - energia gazelor naturale aferentă consumurilor tehnologice localizate-determinate - termenul a fost explicitat la ecuația generală de echilibrare a SNT. ● E(CTN-E)- energia gazelor naturale aferentă consumurilor tehnologice nelocalizate - estimate - termenul a fost explicitat la ecuația generală de echilibrare a SNT. ● delta E(STOCCOND) - variația energiei gazelor naturale stocate în conductele componente ale SNT - termenul a fost explicitat la ecuația generală de echilibrare a SNT. ● E[SURSA(INJ)-OST](DEP) - energia gazelor naturale scoase din SNT în regim de sursă, prin toate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216817_a_218146]