3,462 matches
-
Ioachim, care s-a revoltat împotriva Babilonului. Nabucodonosor a venit și a împresurat Ierusalimul, cucerindu-l pe 9 aprilie 586 î.Hr.. Templul lui Solomon a fost distrus, aurul și bogățiile regelui furate, iar demnitarii, regele și mare parte din popor deportat în Babilon. Poporul care a rămas în Iuda a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Șafan. Însă demnitarii rămași în Iuda l-au ucis pe acesta, pe motiv că era supus babilonienilor. Poporul rămas în Iuda s-
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Șafan. Însă demnitarii rămași în Iuda l-au ucis pe acesta, pe motiv că era supus babilonienilor. Poporul rămas în Iuda s-a dus atunci în Egipt, de frica babilonienilor. Evreii deportați în Babilon au suferit mult pe vremea lui Nabucodonosor, un exemplu fiind viața proorocului Daniel. Însă regele babilonian Evil-Merodac (Amel-Marduk), în anul 561, l-a readus pe Ioachim la un statut de prinț, dar nu a refăcut Regatul Iuda. Evreii
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
în timpul confruntărilor cu poliția, fost ucis studentul Jan Opletal. Poliția germană s-a folosit de demonstrațiile studențești generate de moartea lui Opletal ca pretext pentru închiderea facultăților. Nouă lideri ai mișcărilor studențești au fost împușcați, iar alți tineri au fost deportați în lagărele de concentrare. Portofoliul educației naționale a fost în credințat unui colaboraționist, colonelul Moravec . Hitler a considerat că von Neurath a acționat prea blând în timpul reprimării demonstrațiilor, l-a numit pe 24 septembrie ca adjunct al primului pe Reinhard
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
s-au oferit rații minime de alimente, li s-a interzis participarea la evenimentele culturale sau sportive, iar copiilor li s-a interzis accesul în instituțiile de învățământ. Ceva mai târziu, au fost confiscate proprietățile evreiești, iar evreii au fost deportați treptat în lagărul de concentrare Theresienstadt din Boemia. Acest lagăr a fost creat de naziști ca o „colonie evreiască model”. Cei mai mulți dintre cei 141.184 evreii care au trecut prin acest lagăr erau din Protectorat, în vreme ce alții erau veniți din
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
în vreme ce alții erau veniți din Germania sau Austria. Până în cele din urmă, cei mai mulți evrei din Theresienstadt au fost transportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz. În conformitate cu un document german, la sfârșitul anului 1942, 69.677 de evrei din Protectorat fuseseră deportați. La sfârșitul războiului mai rămăseseră cam 6.550 de evrei nedeportați. Cei mai mulți evrei din această ultimă categorie erau membri ai familiilor mixte.. Cehoslovacia adoptase legi împotriva țiganilor încă din 1927, când li se emisese nomazilor cărți de identitate diferite de
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
adoptase legi împotriva țiganilor încă din 1927, când li se emisese nomazilor cărți de identitate diferite de cele ale altor cetățeni ai republicii. Pe 10 octombrie 1941, Reinhard Heydrich a ordonat „evacuarea” țiganilor din Boemia și Moravia. Țiganii au fost deportați în două lagăre de concentrare: Lety în Boemia și Hodonín în Moravia. Spre sfârșitul anului 1942, Heinrich Himmler a anunțat că, în conformitate cu legile naziste de clasificare a populației, unui anumit număr de țigani li se acordă dreptul să părăsească lagărele
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Hodonín în Moravia. Spre sfârșitul anului 1942, Heinrich Himmler a anunțat că, în conformitate cu legile naziste de clasificare a populației, unui anumit număr de țigani li se acordă dreptul să părăsească lagărele, cu condiția acceptării sterilizării, în vreme ce restul urma să fie deportați la Auschwitz. Altfel spus, majoritatea țiganilor urma să fie exterminată. Până în cele din urmă, între 22.000 și 23.000 de țigani din Germania, Austria, Protectorat, Polonia, Belgia, Olanda și nordul Franței au ajuns la Birkenau, unde li se rezervase
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
ale germanilor și ungurilor au putut activa în mod legal în epocă. Guvernul slovac a emis o serie de decrete antisemite prin care evreii erau excluși din viața publică. În scurtă vreme după emiterea acestor decrete, evreii slovaci au fost deportați în Germania. Cultura, învățământul, știința și economia s-au dezvoltat mult în perioada în care în fruntea statului a fost monseniorul Tiso. Academia Slovacă de Științe a fost fondată în 1942. Au fost inaugurate numeroase școli de toate gradele cu
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Judenzentrale”, sau „Ústredna Židov” (ÚŽ). În octombrie 1941, 15.000 de evrei au fost expulzați din Bratislava. 5.000 dintre ei, care aveau un permis de muncă, au fost autorizați însă să rămână până în cele din urmă. Restul au fost deportați în lagărele de muncă. În iunie 1940, guvernul slovac s-a angajat să trimită 120.000 de muncitori în Germania, dar, în octombrie 1941, doar 80.000 de slovaci ajunseseră în țara vecină. În noiembrie 1941, guvernul slovac s-a
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
slovac poate fi explicată prin mai multe motive. Pe 29 august 1944, a avut loc revolta antinazistă din orașul Banská Bystrica. În octombrie 1944, odată cu înaintarea Armatei Roșii, revolta a devenit națională, iar forțele naziste au ocupat Slovacia. Germanii au deportat mai mult de 13.500 de evrei. În total, 70.000 evrei au fost deportați în Germania de autoritățile slovace sau cele naziste. Dintre aceștia, 65.000 de evrei au pierit. Istoricul slovac Ivan Kamenec scria într-un articol apărut
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
revolta antinazistă din orașul Banská Bystrica. În octombrie 1944, odată cu înaintarea Armatei Roșii, revolta a devenit națională, iar forțele naziste au ocupat Slovacia. Germanii au deportat mai mult de 13.500 de evrei. În total, 70.000 evrei au fost deportați în Germania de autoritățile slovace sau cele naziste. Dintre aceștia, 65.000 de evrei au pierit. Istoricul slovac Ivan Kamenec scria într-un articol apărut într-un ziar slovac în 2007: La sfârșitul anului 1944, trupele germane s-au retras
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
în schimbul muncitorilor slovaci necesari economiei naziste de război. După Conferința de la Wannsee, germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două părți s-a încheiat un acord prin care Republica Slovacă trebuia să plătească pentru fiecare evreu deportat o sumă fixă, iar, în schimb, Germania promitea că evreii deportați nu aveau să se mai întoarcă niciodată în Slovacia. La început s-a căzut de acord asupra a „20.000 de evrei tineri și puternici", dar, după scurtă vreme
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
ajuns în apropierea granițelor slovace și a izbucnit Insurecția națională slovacă. Ca rezultat a acestor evenimente, germanii au decis să ocupe toată Slovacia, care și-a pierdut astfel independența. În timpul ocupației germane, alți aproximativ 13.000 de evrei au fost deportați, iar cam 5.000 au fost arestați. Deportările evreilor au continuat până pe 31 martie 1945. În total, autoritățile germane și slovace au deportat aproximativ 70.000 de evrei slovaci. În jur de 65.000 de evrei slovaci au murit în
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
care și-a pierdut astfel independența. În timpul ocupației germane, alți aproximativ 13.000 de evrei au fost deportați, iar cam 5.000 au fost arestați. Deportările evreilor au continuat până pe 31 martie 1945. În total, autoritățile germane și slovace au deportat aproximativ 70.000 de evrei slovaci. În jur de 65.000 de evrei slovaci au murit în lagărele de concentrare germane. Există estimări recente care afirmă că aproximativ 105.000 de evrei slovaci, sau 77% din populația evreiască interbelică a
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
învinuit (conform adresei Poliției germane nr. 10591 din 27 iulie 1917) de ""activitate păgubitoare intereselor germane, în contrazicere violentă cu misiunea sa apostolică, ceea ce face imposibilă reintegrarea sa în demnitatea ce o ocupa până acum”" . Pentru o perioadă a fost deportat în Bulgaria. După primul război mondial, în perioada 1923-1926, PC Galaction a slujit ca misionar cultural la C.F.R., desfășurând o lucrare apreciabilă printre muncitorii și funcționarii Căilor Ferate. Beneficiind de fonduri financiare puse la îndemână de C.F.R., a tipărit 64
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
i s-a spus să scrie o declarație completă, ca o autobiografie, de când era mic și până în momentul acela. După ce interogatoriile au luat sfârșit, mitropolitul Galaction a fost dus cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Cernica, în timp ce părintele Glicherie a fost deportat în comuna Răchitoasa (raionul Călmățui) din Bărăgan. În primăvara anului 1956, mitropolitul Galaction a fost condamnat la șase luni de închisoare, fiind trimis cu domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani, din apropiere de București. Când era scos pentru motive de sănătate
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
antisovietice ale ucrainienilor, datorate guvernării dure staliniste. În ciuda faptului că, la început, unii dintre ucrainieni au întâmpinat cu entuziasm venirea germanilor, conducerea nazistă a adoptat imediat o poziție dură față de populația locală: au păstrat sistemul fermelor agricole colective (colhozuri), au deportat ucrainienii apți de muncă în Reich pentru muncă forțat și au început aplicarea politicilor antisemite pentru distugerea populației evreiești ucrainiene. În mod normal, în aceste condiții, ucrainienii au ajuns să-i urască pe germani. Cea mai mare parte a ucrianienilor
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au avut loc în orașul Orahovac și în satul sârb Velika hoċa. Mănăstirea ortodoxă din Zociste situată la 5 km de Orehovac - renumită pentru relicve din Viețile Sfinților Kosmas și Damianos și venerate de albanezi - a fost jefuită, călugării acesteia deportați la o închisoare din tabăra UCK și, în timp ce a fost pustiita, biserica mănăstirii și construcțiile sale au fost a dărâmate până în temelii de mine explozive. Această a condus la o serie de ofensive sârbe și iugoslave, care vor continua până la
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
ale căilor ferate menite să împiedice mișcarea trupelor spre și dinspre Norvegia. În total, rezistența daneză a efectuat peste 1.000 de operații din 1942 și în continuare. Rezistența daneză a reușit să salveze aproape toți evreii danezi care trebuiau deportați în lagărele de exterminare. Aceasta a fost una dintre cele mai faimoase operațiuni ale rezistenței daneze și este apreciată până în ziua de azi ca cea mai importantă sfidare a naziștilor în timpul războiului. Rezistența daneză a ajutat SOE în activitățile din
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Fuzuli (152 800 persoane), iar la 31 august raionul Qubadlı (31 700 persoane), acesta din urmă rămânând practic fără apărători, necesari la Baku pentru a proteja guvernul. Rezistența se baza doar pe forțele voluntare locale. În urma cuceririlor armene au fost deportate a încă 300 000 de persoane din raioanele ocupate, iar legătura directă cu lumea exterioară a raionului Zanghilan, aflat sub blocadă, a fost suspendată. După 57 de zile de rezistență a căzut și Zanghilan și numai evacuarea populației de 35
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
au încercat să sprijine răscoala din ghetou, dar, în cea mai mare parte a timpului, evreii au luptat singuri. Liderii evrei erau conștienți că revolta va fi înăbușită în sânge, dar au preferat să moară în luptă decât să fie deportați în lagărele de exterminare. În timpul anului 1943, AK și-a pregătit forțele pentru declanșarea insurecției naționale. Planul a primit numele de cod Operațiunea Furtuna. Cele mai cunoscute acțiuni ale acestui plan au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
dar populația civilă a suferit de pe urma represaliilor. Pierderile totale ale polonezilor au fost estimate la 150.000 - 300.000 de morți în luptă, 90.000 de civili trimiși în lagărele de muncă din Reich și alți 60.000 au fost deportați direct în lagărele de concentrare Ravensbruck, Auschwitz, Mauthausen și altele. După încetarea luptelor, germanii au trecut la demolarea sistematică a clădirilor care nu fuseseră distruse definitiv. Insurecția din Varșovia a permis germanilor să distrugă AK, principalul beneficiar fiind sovieticii și
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
(în , în ) a fost revolta armată a evreilor din ghetoul Varșovia din Polonia din timpul celui de-al doilea război mondial, împotriva efortului ocupanților naziști germani ai orașului de a deporta restul de populație evreiască a ghetoului în lagărul de exterminare Treblinka. Insurgența a fost îndreptată împotriva germanilor și a colaboratorilor lor evrei și a început pe 18 ianuarie 1943. Cea mai semnificativă parte a revoltei a avut loc între 19
Revolta din ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/311385_a_312714]
-
mai mult de un an de zile, sovieticii și-au asumat răspunderea pentru „rezolvarea” problemei luptătorilor AK cu ajutorul NKVD-ului. Până la sfârșitul războiului, aproape 60.000 de sodați AK au fost arestați, iar cam 50.000 dintre ei au fost deportați în Gulagurile din URSS. Cei mai mulți dintre acești soldați au fost capturați de sovietici după încheierea Operațiunii Tempest, în timpul căreia numeroase unități AK au încercat să coopereze cu Armata Roșie în timpul insurecției naționale antigermane. Alți veterani au fost arestați când au
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de scriitor. Cade în patima beției și a jocurilor de noroc, este arestat și condamnat la moarte. Sentința îi este comutată la deportare în Tasmania (numită "Van Diemen’s Land" atunci), în 1826. Se căsătorește cu o irlandeză, Norah Corbett, deportată din Cork în 1827. Devine explorator și botanist, scrie câteva cărți, printre care și o autobiografie ("A Shred of Autobiography"). Este absolvit de crimele sale și devine ofițer de poliție. Moare în 1841, în Hobart, capitala Tasmaniei.
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]