3,167 matches
-
acela care nu vrea să învingă să se folosească de asemenea armate, pentru că ele sînt cu mult mai primejdioase decît cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sînt strîns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci cînd vor să-ți facă rău, au nevoie, chiar după ce au învins, de mai mult timp și de un prilej mai potrivit, deoarece ele nu formează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care el o poate face în două feluri: atît prin fapte cît și prin idei. În ce privește faptele, va trebui să impună oamenilor lui ordinea disciplina, iar pe deasupra, va trebui el însuși să practice vînătoarea pentru ca prin aceasta să-și deprindă corpul cu greutăți și oboseli, și în același timp să învețe să cunoască natura locurilor, să știe cum se înalță munții, cum se deschid văile, cum se întind șesurile și să-și dea seama care este natura fluviilor și a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unic mod de a suplini această lipsă. Se găsesc atunci expediente care rezolvă majoritatea dificultăților și se amestecă cu grijă străinii printre militarii țării (ceea ce Machiavelli consideră periculos), pentru a-i împiedica să formeze grupuri aparte și pentru a-i deprinde cu aceeași disciplină și fidelitate. Cel mai important lucru urmărit este ca numărul acestor străini să nu depășească pe cel al naționalilor. În Nord există un rege a cărui armată este compusă din astfel de trupe amestecate și care nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
auzise cândva. Nu era vina ei că el era deja terminat când se cunoscuseră. De unde să știe o femeie că nu crezi nimic din ce spui; că vorbești din obișnuință, pentru că te face să te simți bine? După ce s-a deprins să nu mai creadă ce spune, a avut mai mult succes la femei cu minciunile astea decât avea când spunea adevărul. Și nu era neapărat vorba că ar fi mințit, cât că nu avea ce adevăr să spună. Își trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca apa să-l ducă până sub crengi. Ceva trase tare de fir - altă lovitură. Păstrăvul se-mpotrivea din greu, ieșit pe jumătate din apă, printre frunze și crengi. Apoi se prinse firul. Nick trase cu putere și păstrăvul se deprinse. Trase firul și, ținând cârligul În mână, merse În josul râului. În față, aproape de malul stâng, era un buștean mare. Văzu că era gol. Apa trecea lin prin el, Înconjurându-l câteva vălurele. Apa era tot mai adâncă. Partea de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și mai ales iarna, ne dădea rom, ca să nu înghețăm și poate pentru a prinde și ceva curaj. Așa fără să vreau m-am învățat și eu cu romul. Nu te speria, că nu am ajuns bețiv, dar m-am deprins să beau și eu câte un pahar... Ce-i rău în asta? Nu-i rău, dar să nu fie prea mult. Bine, Marandă, da’ mâine tot te duci tu până la Prispă crâșmarul să-i ceri niște rachiu, să fie acolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la „Monitorul de Iașiʺ (Ziarul de Iaș i, am vrut să spun) unde urmele lui Aurel Leon sunt încă pro aspete. Din foaie de ziar, desprinse din maldărele în că p roaspete de către foștii noștri colegi, rămași credinc ioși celui „deprins cu călătoriileʺ, zâmbește, parcă mustrător, maes trul. „Cafeaua de dimineațăʺ oare astăzi mai abureș te? Când va fi strânsă de cineva în foaie de carte, cum obișnuia...! regretatul, va fi iarăși proaspătă. Revin acasă la biblioteca familiei... Mă întâlnesc cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
îl crescuse pe Niță care muncea și s e hrănea de pe la casele oamenilor. Cu 40 de ani în urmă, pe câ nd a vea vreo 20 de ani, el a plecat din sat, fără să spună cuiva și s-a deprins să dea lumânări pe la bisericile târgurilor. Îmbrăcat cu un suman, cu o cămașă de cânepă, înci ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Pe urmă am luat primul meu șapte, la trigonometrie, din cauza clipelor fără de moarte. Am conchis că nu asta era calea de-a scăpa de țintirim (Între timp ne Înstrăinasem, nu-mi mai amintesc precis de ce, drumurile noastre se despărțiseră). Am deprins cîteva acorduri pentru ghitară rece, cum am povestit, reverberația unui do major dublat de o bătaie decisă-n cutia de rezonanță acoperea tumultul de sub movilițele tot mai dese din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și decizia unanimă a juriului Nobel, nu atît pentru a ajuta făptura În chestiune, cît, mai ales, pentru a mi-o face pe veci recunoscătoare, numele meu ajungînd celebru, și, În consecință, nemuritor. Pentru a atinge asemenea performanță trebuia să deprind alfabetul iluziei, puteam Începe cu literatura. Așa c-am intrat la medicină. În ’76 Bucureștiul era destul de straniu, un oraș Înviorat de o Înfiorătoare epidemie de febră roșie. Nu murea nimeni, nu exista leac pentru vindecare. Depanarea oamenilor n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am săvîrșit. Restul sînt fleacuri, artificii, jocuri fără sens, nisip. În cel mai optimist caz, aș mai avea de trăit vreo 20 de ani, sper să reușesc s-o fac pentru a-mi Învăța fiul să rîdă, pentru a-l deprinde cu realitatea magică, pentru a-l pregăti pentru lume Învățîndu-l să n-o ia În serios, Învățîndu-l că, de fapt, nu există: „Eu o să mor de tot. Serios și definitiv. Voi muri de-adevăratelea. N-o să mă preschimb În ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țări care au de Învățat de la noi”. Desigur, depinde Însă de perioada istorică. Cei din antichitate ar putea de exemplu Învăța de la noi principiul motorului de Dacie. Romanii-ar rămîne muți de Încîntare În fața unui simplu ștecăr. Nefericiții azteci ar deprinde arta de a conduce-un tab. Spaniolii ne-ar admira bauxita. Japonezii premedievali, cum se dezleagă un rebus. Romeo, cum să stai În balcon chiar atunci cînd se trage-n tine. Edison ar Învăța să vorbească la celular. Africanii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pălăria pe cap și, făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am deprins feleșagul...Hai să înjugăm, Pâcule, și să pornim spre casă, că timpul nu așteaptă. El atâta știe...Să treacă... Când ziua își aduna poalele ca să treacă pe celălalt tărâm, moș Dumitru cu ai lui intrau în sat...Cei doi, Alecu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de puritate, de intensitate în care viața se redimensionează. Copilul făcea parte din asta, fetița făcea posibilă lumea asta. Literatura sau viața ? Literatura și viața contra a tot ce e împotriva literaturii și a vieții! Literatura, mai precis poezia, mă deprinsese cu un anumit fel de a lega lucruri din timpuri diferite și de a înfășura cum știam eu desfășurările zilnice, cu zecile lor de detalii. Jucam fără pauze, în mintea mea, un fel de „Sforile“ (jocul din copilărie în care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
jos dealul Copoului, efectiv înfiorat la vederea zidurilor masive ale Universității. Privea copacii grădinii Copou, în care poposise cândva, știa de la învățătorul de acasă, Eminescu, apoi casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos, însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele, după ce se asigurase că nimeni nu-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
instrucție tactică “o pauză pentru o țigară“, trăsese câteva fumuri. La început, firesc, se înnecase, dar când era ger afară, fumul îl încălzea inducându-i o stare de calm. În ultima vreme, fără a face exces, își amintea de viciul deprins printre camarazi. - Bună, Ioane! Îl vizita un alt învățător tânăr, de a cărui prietenie se bucura. - Bună seara. Mă bucur să te văd. Priveam cerul, încercam să număr stelele... - Ai aflat de numirea lui Armand Călinescu în fruntea guvernului? - Da
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
neamuri, pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel. 18. Fiii lui Ruben, Gadiții și jumătate din seminția lui Manase, aveau oameni viteji, care purtau scut și sabie, trăgeau cu arcul, și erau deprinși cu războiul, în număr de patruzeci și patru de mii șapte sute șaizeci în stare să meargă la oaste. 19. Au făcut război cu Hagareniții, cu Ietur, cu Nafiș și cu Nodab. 20. Au primit ajutor împotriva lor, și Hagareniții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Ierimot; Bealia; Șemaria; Șefatia, din Harof; 6. Elcana, Ișia, Azareel, Ioezer și Iașobeam, Coreiți; 7. Ioela și Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor; 8. Dintre Gadiți, niște viteji au plecat să se ducă la David în cetățuia din pustie, ostași deprinși la război, înarmați cu scut și cu suliță, ca niște lei și iuți ca niște căprioare de pe munți. 9. Ezer, căpetenia, Obadia, al doilea, Eliab, al treilea; 10. Mișmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 11. Atai, al șaselea; Eliel, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
pentru cîntarea în Casa Domnului, și aveau chimvale, alăute și arfe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun și Heman lucrau sub poruncile împăratului. 7. Erau în număr de două sute optzeci și opt, cuprinzîndu-se în acest număr și frații lor deprinși la cîntarea Domnului, toți cei ce erau meșteri. 8. Au tras la sorți pentru slujbele lor mici și mari, învățători și ucenici. 9. Cel dintîi sorț ieșit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, frații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
-i spui că Îndată vor sosi bunicii de departe. De acolo unde pădurea lui Anastasie Bașotă abia Îl așteaptă să se facă mare, ca să alerge prin ea după veverițe... Mergea cu mâinile la spate și privirea fără țintă. Așa se deprinsese să pășească pe ulițele Iașilor Încă de când era student la Facultatea de Medicină. Numai În felul acesta se putea sustrage zgomotului și animației străzii... Se gândea la cei pe care Îi aștepta. „Cum or mai fi arătând? De când nu i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian cu jobenul lui Mihai Codreanu? Nu, mi s-a părut. A produs o iluzie. Fluturel arăta eliberat, ca după o micțiune. Asta și cred. Lucian Foișor a deprins de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
căutat pe Chat la fișierele bibliotecii, nu l-a găsit, dar a vorbit despre Chat ca "exponent al romantismului". Pîn' la urmă, și-a luat licența cu Atributul "tare" în poezia militantă, diriguit de stilisticianul Al. Andru și s-a deprins să fie rinocer comunist. N-a fost străin de indicația de-a se vopsi frunzele uscate în verde, cu prilejul unei "vizite de lucru". A vopsit frunzele? Ar fi vopsit și norii în albastru ceruleum cînd veneau la Iași cîrmaciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
are "opinii și atitudini literare", lanț de aur la gît, ca de bicicletă și costum Armani. Cum e și director și rector, glumăreții îi spun "domnul directori". Odată în scaun (vorbă de cronicar, de Neculce), a dovedit ce bine-a deprins de la Mistrie legile ascensiunii: pleacă-ți capul pînă ai și tu prilejul să dai la cap. Și cum își mai articula venerația: "Partidul, Institutul și Mistrie!", cum mai cînta la petreceri Malageña, să-i facă pe plac stăpînului! Cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem să primim. Am făcut bine, bine primim. Am făcut rău, rău primim. Am uitat să-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la fel o să procedeze și ei cu noi. Ajuți, vei fi ajutat.” Fiind încă prea devreme pentru a ne pronunța în legătură cu evoluțiile viitoare ale scrisului Svetlanei Iurcu, vom rămâne, deocamdată, la constatarea că ne aflăm în fața
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
căci înainte cu o săptămînă, am sărit într-o bucată de sticlă, copil cuminte, cum s-ar spune. A trecut și acest an, îmi era foarte greu la școală, deoarece bunica citea în rusă, eu în română învățam, nu mă deprinsesem să unesc cuvintele. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a sfintei bătăi, am învățat și să citesc, și să scriu. În sfârșit, a venit și mama acasă, ce bucurie simțeam, și câte cadouri a adus, era înainte de sărbătorile de iarnă, cred
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]