4,974 matches
-
în stare să-l împiedice, măcar nedîndu-i cele trebuitoare. Dar moș Costache, ca de obicei, nu numai nu-l stânjeni, ci părea mândru de împrejurarea asta, și, mai târziu, primi pe colegii tânărului cu mimica lui particulară, însă cu o desăvârșită îngăduință. Numai când Felix avu trebuință de bani pentru înscriere, moș Costache se fâstâci, întrebă dacă nu se poate mai târziu, sfătui pe tânăr să ia din altă parte, că găsește el pe urmă. Cum Felix nu avea nici un "altă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție desăvârșită. În vreme ce Costache se agăța desperat de privirile lui Pascalopol, acesta zise liniștit: - Ai înțeles greșit. Vorbeam de altceva, de treburile mele de la moșie. Stănică privi cu o neîncredere îndrăzneață și, prefăcîndu-se grăbit, ieși pe cealaltă ușă, care dădea spre apartamentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stratulat râse, fără să vrea, sub mustăți. Doctorul și Pascalopol merseră, după câteva minute, înspre odaia bolnavului, urmați de toți ceilalți, însă Strătulat, foarte grav, le aduse la cunoștință că pentru o consultație așa de gravă are nevoie de liniște desăvârșită. Stănică însuși, care, fiind înăuntru, se prefăcu că n-aude, fu izgonit, iar Pascalopol rămase și el afară, pentru a nu da loc la bănuieli. Stratulat îl chemă însă peste puțin timp înăuntru, ca spre a-i cere informații. Situația
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mașina, îngropat în taină de către aceeași călăuză a ta. Care, eliberată după viol... se reangajează, prin mită, la coloana auto "Cățelu", primește ecusonul 853, se fâțâie prin București precum cel mai trufaș taximetrist... Nu pui la suflet antecedentele lui... Un desăvârșit cunoscător al mediilor prin care te va purta... Cu fiecare învîrtitură de roată, te pune mai aproape de cele 99 de înțelesuri ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmucitură de volan - citi talmudistul pojghița argintie - mai sigur vei fi uns, întîi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans de primire. Se întoarse pe călcâie către cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de televizor băgate la cap, pe de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-a vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar într-un Cabinet? fluieră a pagubă mustăciosul mai târziu, când se înșirau tustrei de-a lungul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lanț, dovadă că și de la celălalt capăt al străzii o cafenea înviorătoare observă că-l pândește, botezată de data aceasta spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Robin! De la mustață în sus, l-a apucat cu turbare. - Dar noi ce păzim? - Dar noi ce-am păzit?! - În primul rând, puse discuția pe degete aceeași Cocondy. Ce calități, cerute în testament, trebuie să îndeplinească moștenitorul?... Adică dumneata. "Desăvîrșit" ești. Te-a ascultat o lume întreagă. Cântecele dumitale au încovoiat mapamondul. - Nu îți ascund că, în alegerile mele, într-un timp mă gândisem și la domnul Beatles. Dar e altceva. Nu e modest. E prea naiv. Și n-are
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grăsime. Sub brâiele de lână săltară cuțitele lor lungi și ascuțite. Plecară. Făcură loc celei de-a treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea boilor. Marin Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau în șoapte. O gură de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pune astfel în lumină existența unei forțe interioare care, după un lung ocol, conduce la regresiunea individualului către social și îl obligă să meargă după ceilalți, să treacă peste despărțirea de ei. La limită, identificarea ne conduce spre un conformism desăvîrșit: fiecăruia îi este pe plac ceea ce place celorlalți, nimeni nu are nici gusturi și nici pasiuni proprii. Nimeni nu diferă cu nimic de modelul comun: bunul fiu, bunul bolnav, bunul scriitor, bunul soldat, bunul credincios. Indivizii seamănă între ei precum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
împărat, Cezar sau Napoleon. Cu o consecință importantă: în tot ceea ce ține de prezent, nu vedem doar o copie a trecutului, o trăim cu sentimentul datorat originalului. Astfel putem întrezări în societatea viitoare o realizare a unei comunități arhaice și desăvîrșite, întru Papă, întru Hristos, întru de Gaulle, Napoleon sau Ludovic al XIV-lea etc. Ne aducem aminte de vorbele marelui filosof arab Saada: "Multe mai sînt femeile care, în umbra cortului și sub taina vălului, sînt frumoase. Dă-le însă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un fel de frați mai mari, liniștitori și spunînd ceea ce li se cere să spună, ceea ce lumea vrea să audă. În timpul acestei perioade, figura și învățăturile lui Moise intră într-un con de umbră, se retrag în arhierplan. O liniște desăvîrșită a învăluit ceea ce păruse a fi atît de însemnat la plecarea din Egipt: "A urmat, susține Freud, o lungă perioadă după respingerea religiei lui Moise în timpul căreia nu s-a descoperit nici un semn al ideii monoteiste, al disprețului pentru ceremonial
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
necesar misiunii sale deoarece masele nu acționează decît mișcate de o credință iar credințele nu există decît prin mase. Profetul a devenit arhetipul liderului contemporan tocmai din acest motiv: trebuie să dea naștere unei credințe puternice. Or, exemplul și forma desăvîrșită a unui sistem de credințe este o religie. Avem de a face cu un paradox. Sub influența științei, oamenii au întors spatele religiei exact în momentul în care demiurgul politic nu mai poate, practic deloc, să-și adune partizani prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este de a compune o viziune totală asupra lumii care camuflează caracterul fragmentar și divizat al fiecărei științe, al fiecărei tehnici și al cunoașterii în general. Există în adîncimile naturii umane o nevoie elementară de a armoniza, în cadrul unui ansamblu desăvîrșit, tot ceea ce, în experiența noastră, ni se pare incompatibil și inexplicabil. Cînd nu mai sîntem în posesia unor principii simple, al unui model unic pentru a explica ceea ce se petrece înlăuntrul nostru și în afară de noi, ne simțim amenințați. Mai rău
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lumii fizice, explică originea universului și prevăd viitorul acestuia. Religiile profane se constituie dimpotrivă în jurul unei viziuni a lumii sociale. Ele explică originea societății (națiunea, rasa, clasa etc.) și descriu în mod amănunțit etapele devenirii sale pînă la o stare desăvîrșită, despre care se speră că va fi definitivă. Această schimbare se explică probabil prin chiar progresul de care am vorbit: am alungat divinitatea din natură, ea și-a aflat însă refugiul în societate. Cea de-a doua funcție a unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reperele oricărui alt tratat. Acest tratat se adaugă la tratatele comunitare existente, alcătuind împreună cu tratatele institutive (constitutive), dreptul comunitar primar; prin aderarea României la Uniunea Europeană, reglementările și structura Uniunii au evoluat, ele fiind adaptate și completate într-un sens de desăvârșită articulare, pentru a se ține seama de situația nou creată prin această nouă participare. Dacă efectele și implicațiile celor două categorii de tratate, pe care le-am lua ca repere Statutul Societății Națiunilor și Carta O.N.U., au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
acestea trebuiau descoperite Înainte de a fi stăpânite. Deseori, ei au fost nevoiți să imagineze echipamentul necesar doar pentru a inventa Încă o piesă. Cei doi Își Împărțeau orice sarcină În mod egal. Tom Crouch scria despre Wilbur: „Era un inginer desăvârșit Ă izola o problemă oarecare, o definea În termenii cei mai preciși și identifica informațiile lipsă care l-ar fi putut ajuta s-o rezolve”. În vreme ce alții se pierdeau În detalii, frații Wright Înlăturau orice fel de blocaj. Petreceau ore
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
unui termen mediator - Viața transcendentală, a cărei singură rațiune de a fi este donația de Sine1. Numai Viața lui Dumnezeu, în care autoafectarea transcendentală devine responsabilă pentru generarea alterității ipostatice și respectarea identității esențiale (mia ousia, treis hypostaseis), este icoana desăvârșită a interiorității transparente. Asceza umilește pulsiunea voinței de putere și evocă exigențele supreme ale participației în comuniunea de viață a lui Dumnezeu; participația nu este descărnată, ci antrenează corpul subiectiv care găzduiește bucuria și suferința. „Viața - spune Michel Henry - este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
incoruptibil al acestei dăruiri de sine a lui Dumnezeu, omul este chemat la desăvârșire pentru ca toți să fie una (In. 17,22). „Doctrina socială” a Bisericii este conținută în lecția slujirii aproapelui ca icoană a lui Dumnezeu. În comuniunea celor desăvârșiți, care prăznuiesc „pacea eternă”, Biserica se descoperă ca loc al comuniunii, al iertării și al recunoașterii fiecăruia. Asimptotic, fiecare biserică (parohială sau mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste („precum în cer așa și pe pământ”), rânduind viața lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
admirația pe care o merită învelirea fragedului, fragilului și rozului balon oval în această groasă sugativă umedă a cărei epidermă extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă, este zgrunțuroasă tocmai atât cât trebuie pentru a agăța cu demnitate lumina pe desăvârșita formă a fructului. Dar, la sfârșitul unui studiu prea sumar, conceput cât mai rotund cu putință, trebuie să ajungem la sâmbure. Acest grăunte, de forma unei minuscule lămâi, este pe dinafară de culoarea lemnului alb de lămâi, iar pe dinăuntru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
baie și după descrierea minuțioasă a efectelor stoarcerii, portocala este (indirect) elogiată pentru savoarea inconfundabilă a sucului, fructul revelându-și treptat alte și alte virtuți nebănuite. Căci dincolo de „groasa sugativă umedă” a cojii ni se îngăduie să-i întrezărim rotunjimea desăvârșită (protejată de o epidermă „extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă”). Nu e foarte greu, în asemenea circumstanțe, să ne dăm seama că aparenta ariditate „științifică” (evidentă atât la nivel sintactic, cât și la nivel lexical) servește în fond revelării
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după acest improvizat filozof al erosului, menirea să „mîngîie”, să Îndulcească o vedere omenească și să sporească plăcerea privitorului. Faptul nu este posibil dacă cele trei elemente (apa, verdeața și frumusețea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi depășit de un talent mai puternic: „Dar o scriere este totdeauna un mijloc de a face alta mai desăvîrșită, și eu voi fi cel dintîi a aplauda pe acela ce va face mai bine.” Conștiința că opera se Înscrie Într-o serie istorică și că literatura iese din literatură? Sigur este că un spirit lucid (putem spune chiar realistic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loc unde amorul este infinit, viața dulce și cerul lin. Cere, cu alte cuvinte, să fie răpită. Răpitorul pune Însă condiții, vrea proba inocenței și, În acest sens, cere curajoasei hanime să roșească. Nu e posibil accesul În tărîmul amorului desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se uimește, Drăgălaș
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]