71,108 matches
-
fie pentru a profita de nenorocirile adversarilor mei. În acest punct, povestirea ar putea aminti că între virtuțile oglinzilor despre care tratează cărțile din Antichitate e inclusă cea de a arăta lucruri îndepărtate și oculte. Geografii arabi din Evul Mediu, descriind portul Alexandria, amintesc de coloana ce se-nălța pe insula Pharos, în vârful căreia se afla o oglindă de oțel; în ea se vedeau la distanță imensă navele avansând în largul Ciprului, Constantinopolului și al tuturor teritoriilor romane. Concentrând razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea, aș vrea să scriu „după natură“, ținând cont de fluture. Să scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
La ea te-a trimis tatăl tău, nu la noi. Du-te și te prezintă la Dona Jazmina, spune-i: „Sunt Nacho Zamora y Alvarado, tatăl meu m-a trimis să îngenunchez la picioarele tale.“ Acum povestirea ar trebui să descrie sufletul meu zguduit ca de un uragan la revelația că jumătatea numelui meu ce-mi fusese ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea spre trecut nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
simplul motiv că-ți lipsește curajul să spui nu. Nu ținea cu adevărat să caute răspunsul în legătură cu ceea ce i se întâmplase fiului doamnei Curtin; Clovis Andersen, autorul cărții pe care o considera biblia ei profesională, Principiile detectivului particular, ar fi descris ancheta ca fiind ajunsă într-un punct mort. „O anchetă ajunsă într-un punct mort“, scria el, „nu este profitabilă pentru nimeni dintre cei implicați. Clientului i se dau speranțe deșarte fiindcă de cazul lui se ocupă un detectiv, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o idee. — Am spus atunci totul, și poliției și americanilor care au venit și ne-au pus tuturor întrebări. L-am văzut, o dată, de dimineață, și apoi la ora prânzului. Le-am spus ce am mâncat la prânz. Le-am descris hainele cu care era îmbrăcat. Le-am spus tot. În timp ce-l asculta, Mma Ramotswe își dădu seama. Tipul minte. Dacă i-ar fi spus adevărul, ar fi pus capăt întrevederii, dar acum știa că intuiția ei inițială n-o înșelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sub haină. Nu învățase partea aia din materie și-atunci eliminase scurt materialul didactic, să nu mai aibă ce să-i dea să recunoască și, mai ales, să nu fie nevoit să numească bucățile numerotate, „Ce e cinci?”, nici să descrie secțiunile. Dar după aceea s-a obișnuit să tot ia câte ceva, rinichii, uretrele, testiculele, mai o falangă, o bucată de tendon și le purta în geantă peste tot. Autorul nostru a aflat, pe cont propriu, că femeia are sex. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doresc să nu mai ai ocazia... - Parcă-i după cum vrea omu’? Devine serioasă. - Nouă, care ne lăudăm că ne doare undeva de toate tabuurile, nu mai avem noi limite!, că putem spune orice despre orice, ne e mai ușor să descriem scene de canibalism, necrofilie, zoofilie, torturi rafinate, dezmățuri diverse decât să recunoaștem că ne e al dracului de frică să intrăm singuri în somn. - Poate... dar nu mai e de bon ton, ne e rușine să vorbim de omul închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu putință. Acea creatură respingătoare era din carne și oase, Îl asasinase cu brutalitate pe cel care era pe punctul de a-i deveni amant și o violase de mai multe ori de-a lungul unei nopți cu neputință de descris În cuvinte. Iar acum o ținea acolo, În lanțuri, legată fedeleș de un stîlp tocmai pe ea, care Întotdeauna iubise libertatea mai mult decît orice pe lume. Încercă să se ridice În capul oaselor, dar un strigăt de durere Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
față de mine un gest amabil. - Trebuie să-ți fi fost greu. - Greu nu e cuvîntul potrivit - dădu el din capul acela monstruos, ca și cum l-ar fi costat mult să admită că trăise acele vremuri. Nu există nici un cuvînt capabil să descrie asta... Nici măcar lacrimile mele nu-i Îmbunau, cu toate că, ce-i drept, am renunțat curînd la a mai plînge. Într-o zi am Înțeles că Îmi petrecusem viața căutînd compasiune și că În realitate nu era compasiune ceea ce doream. - Răzbunare? - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Canada centrală, obligate să trăiască în boxe întunecate și aglomerate, cu un cateter înfipt în ele pentru a le colecta fiecare picătură de urină și lăsate să iasă afară doar ca să fie futute din nou. Comic e că asta descrie destul de bine orice ședere îndelungată într-un spital, dar de-așa ceva am avut parte numai eu. — Nu te uita așa la mine, zice Brandy. N-or să se-ntoarcă mânjii din morți dacă nu iau io pilulele astea. În următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
om de serviciu, îngrijitor și bucătar din spital s-a oprit să arunce o ocheadă din cadrul ușii, iar dacă-i surprindeai lătrau: Felicitări, cu colțurile gurii lățite mult și tremurând într-un surâs țeapăn, apos. Cu ochii bulbucați. Așa-i descriu eu. Și-am ridicat același anunț de carton din nou și din nou, care le spunea: mulțumesc. Și-apoi am fugit. Asta după ce noua mea rochie de vară din crep de bumbac a venit de la Espre. Sora Katherine a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
găsesc altceva, ceva ce nu se poate cunoaște, un loc care să nu apară pe hartă. O aventură adevărată. Un sfinx. Un mister. Un spațiu gol. Necunoscut. Nedefinit. Incognoscibil. Indefinibil. Astea-s toate cuvintele folosite de Brandy pentru a mă descrie pe mine înfășurată în vălurile mele. Nu doar o poveste care zice și-apoi, și-apoi, și-apoi, și-apoi până când mori. Când te-am întâlnit pe tine, zice, te-am invidiat. Am râvnit fața ta. Mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce a făcut vîlvă în minister nu a fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul de Pangratty a descris-o și apoi a arătat-o tuturor celor ce voiau să o vadă. Și prințul zănatec a tot repetat că nici măcar nu mirosea urît în birou, "scorțișoară și piper, amestecat cu ceva dulceag, asta e concluzia logică, nu?" Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul, unul pentru toți. Patronul și angajații săi vor alcătui o singură familie, responsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuia curaj, și chiar nu puțin. VI Mihai Mihail se afla într-o fundătură. Rapoartele lui Leonard Bîlbîie, omul pe care îl considerase a fi cel mai potrivit pentru cercetarea "afacerii Arsenal", o denumire mai mult sau mai puțin convențională, descriau tot felul de situații, se refereau la tot felul de nume, unele răsunătoare, cum ar fi și cel al generalului Cihoski, așa ceva întrecea orice așteptări, dădeau amănunte, fapte concrete, însă nu ajungeau la un lucru limpede care să-l determine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din care e făcută viața unui om. De pildă, amănuntul legat de locul nașterii, consemnat corect și precis (Kraljevčani, comuna Glina, județul Banja) era Însoțit de date istorice și geografice, fiindcă acolo se Înregistrează tot. Absolut tot. Ținutul natal fusese descris cu atâta Însuflețire Încât, urmărind cu privirea rândurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rost ar avea numele celui de la starea civilă ori al preotului, descrierea veșmintelor de nuntă, ca și numele unui sat oarecare, Gledić de lângă Kraljevo, cu toate acele particularități care fac posibilă acea fuziune dintre om și natură? Fiindcă aici este descrisă venirea tatălui meu „pe teren“, șederea lui În perioada mai‑noiembrie, cum se zice, ca haiducii. Numele lui Jovan Radojković (la a cărui cârciumă geometrii beau În fiecare seară vin rece, pe veresie) este consemnat aici alături de numele unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui și În corelație cu viața lui. Undeva este consemnată o casă din strada Palmotičeva, cu tot ce era demn de reținut, cu locatarii care, În subsolul clădirii, vor supraviețui, Împreună cu noi și cu tata, bombardării Belgradului, cum a fost descrisă și casa din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sunt date prețul pâinii, cărnii, unturii, al cărnii de pasăre și al rachiului. În Cartea morților veți da și de discuția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
numele medicilor, al infirmierelor, al vizitatorilor, ziua și ora când a fost operat (când doctorul Petrović l‑a deschis și l‑a Închis la loc, Înțelegând că operația era zadarnică: sarcomul prinsese toate organele vitale). Nu am tăria să vă descriu privirea aceea cu care și‑a luat rămas bun de la mine pe scările spitalului cu o zi‑două Înaintea operației: concentrarea unei vieți Întregi și toată groaza la aflarea morții. Tot ceea ce un om În viață poate afla despre moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe‑o carte, foietajul unei plăcinte cu brânză. Din biografia lui Jevahov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
secrete. „În afara celei bolșevice, care de mult domnilor, nu mai este secretă... În treacăt fie spus, vă este cunoscut că la ordinul generalului Denikin am efectuat o anchetă, pentru a constata dacă În Rusia exista vreo grupare conspirativă ca aceea descrisă de Nilus. Și, domnilor, singura organizație secretă pe care am descoperit‑o a fost organizația al cărui scop era Întoarcerea la putere a Romanovilor... Vă rog, fără proteste. Căci există note oficiale cu declarații ale martorilor... Da. Indiferent care Romanivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]