3,150 matches
-
a națiunii. Fibra conservatoare tinde să privilegieze această legătură cu tradiția, iar Eminescu nu se poate rupe, nici un moment, din acel lanț al generațiilor evo cat de Burke. Prudența este antidotul pe care Eminescu îl recomandă ca modalitate de a descuraja derapajul raționalist. Modestia obiectivelor decurge natural din atenția cu care o politică conservatoare va cerceta peisajul pe care este chemată să îl administreze. Așadar, nu vocația unui experiment de laborator, ci gradualismul unei schimbări care să încurajeze sedimentarea organică. Tăgăduim
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în fața riscului de abuz administrativ și de exces clientelar. Patima politică invadează instituțiile destinate a oferi cetățeniei pavăza ei cea mai importantă. Stabilitatea administrației, eliminarea ingerinței politice în actul de justiție, cultivarea unui mecanism de recrutare în funcții care să descurajeze impostura partizană: setul de soluții junimist merge contra unui curent al excesului, risipei și demagogiei. Descentralizarea devine, la 1884, o temă capitală de reflecție. Comuna este nivelul la care se poate amenaja acel cadru de educație politică și gospodărească care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Junimea la susținut și la elogiat. Compromisul fondat pe temperarea și limitarea votului universal și pe ocrotirea proprietății în fața reformelor agrare orchestrate de stat era pe cale de a fi înlăturat. Războiul mondial naște o stare de excitare a spiritelor care descurajează ape lul la gradualism și moderație. Idealul național și soluționarea chestiunii agrare deveneau inseparabile. Discursul de la 1914, pandantul celuilalt discurs memorabil, consacrat problemelor externe, ilustrează profesiunea de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
idolatric și puteau comporta vărsarea de sânge, erau orientați spre excluderea tuturor oficiilor referitoare la serviciul statului, inclusiv acelea de judecători și de funcționari publici și, practic, chiar și serviciul militar. Deși unele scrieri apologetice din epocă, ar părea să descurajeze, dacă nu chiar să interzică, profesia militară, totuși, încă de la sfârșitul secolului II ne este atestată prezența creștinilor în rândurile armatei romane imperiale, fapt ce confirmă prezența acestora din aparatul birocratic al funcționăresc. Apartenența la armata imperială nu mai era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cele mai închise, sunt de o realitate deconcertantă și nu este exclus ca ucenicii lui Isus să nu fi fost cuprinși de teamă în realitate. Dar pentru a nu-i copleși sufletește și pentru a nu-i înfricoșa și nici descuraja pe viitorii săi ucenici din fața războiului etern, anexat Evangheliei sale, cu promptitudine de spirit și abilitate dialectică, după cum procedau și comandanții de oști în a promite recompense celor valoroși, care vor supraviețui luptei, îndemnându-și soldații să nu se teamă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
făcându-se ambasadorii unui "praxis relațional", potrivit căruia cercetătorul vorbește cu o anumită comunitate/cultură, renunțând la mai vechea practică, cu pretenții de științificitate, a discursului despre comunitatea sau cultura respectivă. În ultimă instanță, Al González mă îndemna, alert, să descurajez orice tip de "reacție ciudată" a publicului meu de la conferința Institutului prin precizarea simplă că, în Statele Unite ale Americii, cele două tipuri antagonice de abordări ale fenomenului complex al comunicării pot coexista și coexistă, realmente, lucru care, pentru domnia sa, constituia
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
restricțiilor și oferă remedierea oportună. • Sugerează alternative metodologice. • Constată realizarea progresului în raport cu elementele contextului. • Provoacă reflecții pe probleme distincte, critice, pe proceduri pentru a găsi oportunități imediate. Formează atitudinea pozitivă de corectare, depășire, de învățare a obținerii succesului, performanței. • Nu descurajează, ci mobilizează. Îndepărtează frustrările. • Susține afirmarea rolului educatorului în leadership. • Învață să se gândească critic și în sistem, pentru a găsi cauze, interrelații, sugestii, colaborare, valorificare a altor experiențe. • Stimulează dialogul variat pentru clarificare, corectare, dezvoltare, noi proiecte. • Facilitează obținerea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
recomandabil ca statele să încerce să acționeze în cadrul ordinii internaționale, decât să încerce să o schimbe radical. Mai presus de toate, statele ar trebui să asigure pe cât pot deși nu o pot face întotdeauna menținerea echilibrului de putere care le descurajează să intre în război. Proiectele ambițioase de reformă globală sunt, în această viziune, destinate să eșueze. Membrii Școlii Engleze nu neagă importanța echilibrului de putere, dar subliniază nevoia de a acorda atenție tuturor fenomenelor care fac posibilă ordinea internațională, inclusiv
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
determinate de principii morale și angajamente legale, ci de rațiuni de interes și putere" (Morgenthau 1970: 382). "În anarhie, statele nu își pot permite să fie morale. Posibilitatea unui comportament moral rezidă în existența unui guvern eficient care să poată descuraja și pedepsi acțiunile ilegale" (Art și Waltz 1983:6). Asemenea prezumții sunt însă în mod evident false. Tot așa cum indivizii se pot comporta moral în absența unei impuneri, din partea guvernului, a regulilor morale, statele pot și chiar acționează deseori pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
coloniale. Atracția de a merge la război pentru a promova interesele mercantiliste ar fi din ce în ce mai slabă pe măsură ce societățile învață că războiul nu face decât să împiedice comerțul și perspectivele de prosperitate economică. Interdependența ar lua locul competiției naționale și ar descuraja actele unilaterale de agresiune și represaliile reciproce. Interdependența și instituționalismul liberal Liberul schimb și eliminarea barierelor comerciale se află în centrul teoriei moderne a interdependenței. Dezvoltarea integrării regionale economice în Europa, de exemplu, a fost inspirată de credința că probabilitatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
350-63). În dezvoltarea acestui argument, Keohane și Nye au explicat modul în care, prin apartenența la instituții internaționale, statele și-ar putea lărgi semnificativ concepțiile asupra interesului propriu, pentru a extinde sfera cooperării. Acceptarea regulilor acestor organizații nu numai că descurajează preocuparea îngustă pentru interesele naționale, dar slăbește și semnificația și atractivitatea suveranității statale (Keohane și Nye 1977). Aceasta sugerează că sistemul internațional este reglementat prin norme într-o măsură mult mai mare decât ne-ar fi lăsat să credem realiștii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
național". Ea penalizează națiunile în curs de dezvoltare, excluzându-le de la intrarea pe piața globală, unde își pot exploata avantajele pe care le dețin, și anume forța de muncă ieftină. Temelia argumentului privind liberul schimb este teoria "avantajului comparativ", care descurajează auto-suficiența națională, recomandând statelor să se specializeze în acele bunuri și servicii pe care le pot produce cel mai ieftin. Ele pot apoi schimba bunurile lor contra unor produse fabricate mai ieftin în altă parte. Astfel, totul este produs în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neoliberalii insistă că existența acestor interese nu explică prin ea însăși gradul și natura relațiilor de cooperare între state cooperarea internațională rămâne dificil de pus în practică. Pînă și atunci când statele au interese comune, absența unei autorități mondiale centrale le descurajează deseori să-și asume obligațiile reciproce presupuse de cooperare. Fără o autoritate centrală, statele se tem că alții vor trișa în privința acordurilor; ele pot vedea cooperarea ca pe ceva foarte costisitor, dat fiind efortul pe care ar trebui să îl
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În care civilizația pare, pe zi ce trece, să se reducă la amintirea și la vestigiile pe care le păstrăm din bogăția multiformă și din producția ei intelectuală liberă și supraabundentă, În vreme ce mizeria, angoasele, constrângerile de tot felul Înfrâng sau descurajează inițiativele spiritului, Bergson pare deja să aparțină unei vârste revolute, iar numele său să reprezinte ultimul mare nume din istoria inteligenței europene. După cum se vede, Valéry nu se poate abține să nu Încheie cu maliție, formula entuziastă „ultimul mare nume
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mod conștient Însă, avînd ca argument ambiția de a reda nefaradat caracterul infect al bărbatului occidental versus cel altruist al femeii. Procedeul s-ar putea numi hiperrealism sau “realism imediat”. Este ceea ce au Încercat două televiziuni franceze de curînd: să descurajeze fumatul difuzînd imagini cu un bolnav de cancer la plămîni, din ultimele lui cinci zile de viață. Gestul a stărnit discuții aprinse În Hexagon, acuzată fiind brutalitatea unui argument egal, mutatis mutandis, cu acela oferit de radicalizarea iconografiei infernale spre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clipă de clipă, ce se întâmpla acolo, adică nu numai intrigile unuia, ci și alianțele suspecte cu Fronda ale celuilalt? Puterea centrală vede tot, aude tot, nimic nu-i scapă.) Era vorba despre un model de supraveghere ostentativă, menit să descurajeze optimismul iluzoriu al unui camuflaj protector și să ateste, în același timp, controlul pe care Puterea îl deținea asupra rețelei urbane, chiar și în ungherele ei cele mai retrase. Puterea nu mai căuta acum să afle, ci să arate că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
alături de semenii lui, elanului solidar îi ia locul demobilizarea generală. Comunitatea devine suspectă: oare care dintre membrii ei ar putea fi un agent sub acoperire? În cine să mai ai încredere? Întrebări ce marchează victoria unei puteri care, acționând astfel, descurajează individul și sădește în el convingerea, resemnată, că nimeni nu mai poate scăpa din plasa atent țesută de o supraveghere generalizată. Aidoma unui cancer metastazic, supravegherea se răspândește în întreg organismul social și contaminează ansamblul membrilor lui. Ce să faci
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
precursor al Panopticonului? Racine furnizează indicii asupra unor metode și strategii care nu trimit doar la Roma imperială, ci și la Curtea Franței. Supravegherea poate oferi un sprijin substanțial unui regim politic, îl poate consolida, fără ca prin asta să-i descurajeze definitiv pe toți oponenții lui, care, chiar atunci când văd că partida e pierdută, cum se întâmplă aici, refuză totuși să capituleze, din dorința de a continua să combată, fie și simbolic, autoritatea tiranului. Învinși, Iunia și Britannicus abandonează orice precauție
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vieți private, ce s-ar putea sustrage oricând privirii care veghează. Strategia adoptată încearcă să-i acorde supravegherii un caracter implacabil, să impună încrederea în perfecțiunea ei și să determine o supunere interioară. Supraveghere integrată ce oprimă o comunitate și descurajează cea mai discretă inițiativă individuală: emanciparea, fie și minimală, e înăbușită în fașă, în măsura în care nu mai există nici un spațiu de libertate. Totul se sfârșește prin instaurarea panicii - e ceea ce intenționează stăpânul - și crearea unui climat propice autocenzurii, consecință ineluctabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în fașă, în măsura în care nu mai există nici un spațiu de libertate. Totul se sfârșește prin instaurarea panicii - e ceea ce intenționează stăpânul - și crearea unui climat propice autocenzurii, consecință ineluctabilă a supravegherii fără cusur, exercitată zilnic. Dar supravegherea caută, de asemenea, să descurajeze orice perspectivă de regrupare, inevitabil îngrijorătoare pentru puterea în exercițiu. Supravegherea integrată dorește să-i facă pe indivizi să devină anonimi, toți la fel și egali, reduși la o masă amorfă și incapabili să formeze comunități, disidente sau răzvrătite. Dată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
contribuie la succesul final al acțiunii Întreprinse, hă Aptitudinea de a lucra În cadrul unor limite de timp, de a surprinde „momentul optim” de intervenție, de a nu amâna acțiunea, de a nu abandona ceea ce a Început, de a nu se descuraja de insuccese, perseverând În căutarea de noi soluții la problemele pe care le are de rezolvat, iă Aptitudinea de a face față situațiilor stresante, dictate sau impuse de stările de dificultate ale celorlalți, de natura, caracterul și comportamentul persoanelor aflate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umezi păreții,/ Și un frig mă cuprinde -/ Cu cei din morminte/ Un gînd mă cuprinde...” Umezeala are un efect paralizant. L-a simțit și Tudor Arghezi: „Mie frig din creștet la călcîie./ E umed fiecare gînd/ Și orb!” Irită și descurajează: „Mai sus, mai sus! Spre ce? Spre unde?/ în loc de-a merge poate-n sus,/ Te-mping spre beznele profunde,/ De bronz, sub care doarme dus/ Alt Nepătruns, alt Presupus”. După „frigul de toamnă”, variat (cu „ploaie de gheață”, „liniștit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în opera sa poetică. În semestrul al II-lea din acel an școlar nu mai avea gust de carte. Odată cu vacanța din primăvara anului 1863, la 16 aprilie, Mihai a rupt-o cu școala și a rămas la Ipotești. Părinții, descurajați de tot, au rămas cu convingerea că băiatul acesta nu-i pentru carte; păcat să mai cheltuiești banii cu învățătura lui, mai ales cînd alte datorii îi înconjuraseră. Eminovici nu plătise impozitul funciar pe trei trimestre din anul trecut, 1862
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
așa că nu-i cu putință de văzut o mai perfectă înfățișare a neantului? Doamna Bovary își puse lornionul. Léon se uita la ea nemișcat, neîncercînd să mai scoată o vorbă, să mai facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia asta în genunchi care plînge e soția lui, Diane de Poitiers, contesă de Brézé, ducesă de Valentinois, născută în 1499, moartă în 1566
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
liberală" (8, p. 679). Așa cum filosofia neotomistă este criticată de pe poziții nu numai materialiste, ci și raționalist-cartesiene, și chiar teologice, tot așa se manifestă rezerve și față de teoria pedagogică a acestui curent filosofic. În fața numeroaselor critici, J. Maritain nu se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred că filosofia tomistă este în ajun de a se impune în mod universal lumii moderne. Cred că lumea modernă este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]