3,459 matches
-
ca și Serafim Mogoș dar ascultau cu o altă atenție. Unul din țăranii care asculta suferința lui Serafim întrerupe din când în când relatarea acestuia cu “aceleași vorbe: -Păi, ce să facem, oameni buni,ce să facem? În vorbele astea deslușim umilință resemnată, și asta îi înfurie, iar unul din ei spune disprețuitor, îngânând pe țăranul cu “ce să facem”:”-Ce să facem,ce să facem?” Dar se sperie singur de revolta lui:”Dumnezeu știe ce facem....” Toate aceste vorbe rostite
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
observa, a vedea, a zări". A (SE) HOLBA tranz. și refl. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A ÎNTREVEDEA tranz. "a întrezări". A ÎNTREZĂRI tranz. "a zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt)". A OBSERVA tranz. "a examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta". A OCHI tranz. "a urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tranz. "a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă". A AUDIA tranz. (jur.) "A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces". A AUZI tranz. "a percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului". A DESLUȘI tranz. "a distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi". A DISTINGE tranz. "a vedea limpede, lămurit; a observa". Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție tactilă A ATINGE tranz. și refl. "a lua
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cărei chemare răsună în străfundurile omului! Absurdul ține atât de om, cât și de lume. Pentru moment, el este singura lor legătură. Îi înlănțuie unul de celălalt cum numai ura o poate face. E singurul lucru pe care-l pot desluși limpede în acest univers fără de măsură în care se desfășoară aventura mea. Să ne oprim aici. Dacă socotesc drept adevărată absurditatea care reglementează raporturile mele cu viața, dacă mă pătrund de sentimentul care pune stăpânire pe mine în fața spectacolului lumii
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
student al lui Ovid Densusianu, Emil Isac, Barbu Solacolu, Ion Pillat, George Bacovia, Agatha Grigorescu-Bacovia, tânărul B. Fundoianu și, în anii războiului, Tudor Vianu, Perpessicius, Constantin Narly (va debuta aici în 1918) ș.a. Arta era chemată de Ovid Densusianu să deslușească și să modeleze alt suflet, „sufletul modern” (Critici și scriitori), și, întrucât opera nu e decât „oglinda unei stări sufletești”, devine, prin aceasta, oglindă a timpului. Varietatea experienței, intensificarea ei odată cu rafinarea prin cultură a interiorității („cultivarea eului nostru”) sunt
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
conștiința că este scriitor, fie și în raport numai cu o anumită operă a sa, când el nu se consideră nici cronicar, nici istoric, nici comentator de texte religioase sau de morală”. Un riguros spirit de ordine rânduiește numeroasele mărturii deslușite până în cele mai neașteptate documente, selectând acele opinii care să se adune, asemenea unor linii de forță, în jurnalul ideii călăuzitoare. De la primii muguri până la arborescența fastuoasă din crezul marilor noștri romantici, metamorfozele conceptului de „scriitor”, cu infiltrații tot mai
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
scrisori publicate în presă dovedesc chinuitoarea problemă a locuinței, dar și neîncetate reproșuri legate de viața cotidienă*, începând cu deficiențele de aprovizionare și penuria constantă de produse de primă necesitate. Cozile, fenomen tipic societății de tip sovietic, lasă să se deslușească strategiile familiale de înlocuire - bunicii stau la coadă, în timp ce copiii lor lucrează - sau de substituire - achiziționarea unui bun care va servi ulterior ca monedă de schimb. Semn al nepriceperii autorităților, incapabile să regleze cererea, altfel decât prin lungirea termenelor, cozile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ce explicații există pentru eșecul acestor oameni de altfel inteligenți și responsabili? Răspunsul se află în natura materialului empiric cu care ei au de-a face. Observatorul se confruntă cu o multitudine de factori care, împreună, modelează viitorul. Pentru a desluși viitorul, observatorul ar trebui să cunoască toți acești factori, dinamica lor, acțiunile și reacțiile lor reciproce și așa mai departe. Ceea ce știe și poate ști el de fapt este doar un mic fragment din întreg. Trebuie să ghicească - și numai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Atitudini necesare profesorilor în comunicarea cu copii/tinerii deficienți de auz Prof. Daniela Anton Grup Școlar “Vasile Pavelcu” Iași Școala reprezintă un câmp de negociere valorică, unde actorii implicați în procesul instructiv-educativ își etalează atitudini, preferințe, interese, propun modele comportamentale, deslușesc valorile care “intră” și care “ies” din acest mediu. Din rîndul “valorilor de intrare” profesorul, alături de elevi reprezintă unul dintre protagoniștii principali. Dacă în școala tradițională profesorul este privit ca fiind o autoritate care deține adevărul și care împărtășește acest
Atitudini necesare profesorilor ?n comunicarea cu copii/tinerii deficien?i de auz by Daniela Anton () [Corola-publishinghouse/Science/84047_a_85372]
-
Tristan Tzara, Paul Eluard, Michel Leiris și, În sfârșit, pe André Breton. Suprarealismul, care Încerca să reunească realitatea sensibilă, revolta și visul definitiv prin artă, nu putea să-l lase indiferent. Însă mai cu seamă În pictura lui Picasso a deslușit Lam o altă lume: o ruptură față de tot ceea ce cunoscuse În Europa, ruptură care venea din „arta și spiritul african”. Aprofundând toate acestea, Lam și-a elaborat propriul stil de pictură, inimitabil, sincretic, extrem de insolit, producând efectul unei poetici suficient
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obicei, și pe bună dreptate, Înțelegem că tipul de comportament descris mai sus se referă la situații de oprimare sau de injustiție cărora le pot cădea victime o persoană, un grup sau chiar un popor. Să Încercăm totuși să Îi deslușim mai bine sensul, reconstituindu-i geneza și analizând instituționalizarea normelor și valorilor fundamentale ale unei societăți. Schimbul matrimonial, prin interzicerea incestului, ne oferă un prim exemplu În ceea ce privește originea și structura unei discriminări acceptate sau adoptate ca normă. Ca punct de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sub forma sa pluralistă se dovedește indispensabil. O influență reciprocă Dreptul este Înainte de toate un raport social. Dar este și un raport original pe care nu-l putem defini decât prin funcția pe care o Îndeplinește. Pentru a Încerca să deslușim această funcție, o vom aborda pornind de la trei formule diferite, care Îi precizează proprietățile (Le Roy, 1999). Conform rectorului Michel Alliot, „dreptul este punerea În formă a luptelor și consensul cu privire la rezultatul acestor lupte”. Pentru decanul Houriou, el „constată niște
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale protorasismului, din moment ce le atribuim naturii umane, presupusă invariabilă, sau le interpretăm, Într-o perspectivă biosocială sau sociobiologică, ca atitudini primordiale care combină respingerea necunoscutului și apărarea teritoriului, atitudini Împărtășite de specia noastră și de numeroase specii animale. Pentru a desluși mai bine mizele discuției, să pornim de la modelul clasic al etnocentrismului, așa cum continuă el să funcționeze și astăzi În antropologia socială. Chiar la Începutul cărții sale apărute În 1906, Folkways, sociologul american William Graham Sumner (Sumner, 1906, p. 13) introduce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
am cărat cu mine (în tren, pe jos și-n mașină). Dar scrutată în adânc, descrierea aceasta - fie și restrânsă, pentru că n-am unde să mă desfășor - spune multe și-ascunde un secret. Deși o parte din el s-a deslușit acum un an în Ultimul sufleu la Paris. 69 de rețete culinare, la sfârșitul cărții (cap. Sarsanella & Co), cred că nu-i nepotrivit să revin, căci alt prilej pentru o asemenea desfășurare de forțe nu mai prind în 2007. Deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
singur sens, pe care filozoful Alexandru Mironescu îl rezumă astfel: "Promovarea și împlinirea unui destin spiritual al omenirii 81. Sensul, componenta teleologică a istoriei, este asociat la părintele Daniélou cu ceea ce el numește misterul istoriei. Dacă sensul nu poate fi deslușit decât abia la sfârșit, misterul istoriei ar putea fi descoperit treptat, din punerea cap la cap a kairoi-lor și din "ambivalența timpului istoric, conjugată cu progresul secret, invizibil, al cetății lui Dumnezeu"82. Teologia creștină a istoriei susține, prin manifestările
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nu încă history, vedem totul "ca prin oglindă, în ghicitură" (I Corinteni 13, 12). Această cunoaștere fragmentară, scrie Reinhold Niebuhr, face imposibilă conturarea unui sens al istoriei: "Problema istoriei umane și a destinului în religiile istorice este cum se poate desluși și împlini sensul transcendent al istoriei când omul poate discerne numai înțelesuri parțiale și poate realiza numai parțial înțelesul pe care-l discerne"92. Planul lui Dumnezeu este imuabil, el fiind dat odată pentru totdeauna. Numai că acest plan, consideră
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Eusebiu scrie: "Deci cam pe la ceasurile amiezii, când ziua începuse să scadă, zicea Constantin că văzuse cu ochii săi chiar pe cer, străjuind deasupra soarelui, semnul mărturisitor de biruință al unei cruci întocmite din lumină și că odată cu ea putuse desluși un glas grăind: "Să biruiești întru aceasta!"; după care, la vederea unei asemenea priveliști fuseseră cuprinși de uimire și el și întreaga oaste"58. Deși autenticitatea acestei relatări a fost contestată de istorici, printre altele și pentru că ea nu figurează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Călugării modești și primitori, biserica veche, te obligă să te simți un biet călător care ar trebui să înainteze desculț spre icoana Maicii Domnului, cu cinci ochi și două guri, unică în lume. Și, mai ales, să te străduiești să deslușești taina acestor comori ascunse cu grijă. În timp ce le trăiești, ajungi să conștientizezi faptul că, deja, ajungând aici, ți s-a oferit o șansă de reabilitare. Satul Giurgeni este situat în partea de sud-est a județului Neamț, pe șoseaua Negrești-Valea Ursului
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Atunci părintele Antonie a studiat cu atenție icoana pentru prima dată. A văzut că avea doar doi ochi, așa cum i-a pictat pictorul, după aceea, în timp, au apărut ceilalți. După zece ani apar ceilalți trei ochi, iar astăzi se deslușește la al șaselea ochi conturul. Când a apărut prima dată pe internet icoana, în urmă cu șapte ani, Maica Domnului avea trei ochi și două guri, deci avea doar un ochi în plus. Ceilalți doi ochi i-au apărut de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el. Cu demolatorii lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminescianism printr-o despărțire "sporitoare" (Noica) nu este pentru Cezar Ivănescu declarativă, ci esențială, mai ales pe linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic, care cată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
longevitatea reciprocă. Însuși exhaustivul Theodor Codreanu are convingerea că, oricâtă abnegație ar cheltui, critica e departe de a-i descifra enigma existențială și estetică. Fenomenul Bacovia, de o unicitate indiscutabilă, este interpretat prin prisma "complexelor de cultură" care caută să deslușească, acum cu argumente noi, și alte dimensiuni ale bacovianismului. Harnicul exeget pune în mișcare multă știință și o arguție impresionantă, pornind de la găsirea de explicații a intrării târzii a lui Bacovia în circuitul critic major și a derutei în situarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
consumă repede, ies, de regulă, din uz, pe când scriitorii "întârziați" sunt mai liberi, pentru că singuri fiind, rămași în urmă, au puterea de a consolida noile structuri în linii fundamentale. Baudelaire însuși se consideră "întârziat" și, văzut prin asemenea grilă (a deslușit Marcel Raymond), intră în literatura dând la iveală, "treptat", calitatea lui de precursor al poeziei moderne, cum s-a întâmplat și cu Poe, și cu Eminescu. Același lucru îl afirmă și G. Călinescu, potrivit căruia modul "retrograd" de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Caragiale n-a existat o perioadă de bilingvism greco-român, încât dramaturgul nu știa grecește, în schimb știa cel mai bine dintre scriitorii noștri limba română. Venea din "adâncuri etnice", o vechime pe care și-o afirma cu mândrie și o deslușea și la Eminescu (despre care s-a fabulat că ar fi de obârșie... bulgară, orientală, armeană, suedeză, sârbă!): "copil al unei rase nobile și bătrâne" (În Nirvana), get-beget românești. Și, în fond, "românitatea nu este o categoric biologico-etnică, ci una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se deosebesc: Grama enunță antiromânismul lui Eminescu, ponegritorii mai noi naționalismul exacerbat. Încriminările de "lipsă de logică", de nerespectarea normelor sintactice, de îmbinări incompatibile ale cuvintelor, de "aberații" cromatice sunt, de fapt, laude fără voie ale modernității poetului. Lucian Blaga deslușea traseul complotist de la "Cazul Grama" la "tipul Grama", iar Șerban Cioculescu socotea acest itinerar de la Grama la "câțiva agramați". Theodor Codreanu n-are nici o îndoială: "Fără s-o știe, detractorii lui Eminescu, chiar din punctul nașterii "Galaxiei Grama", constituie garanția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]