4,964 matches
-
Cuvintele alcătuiesc o "lume simultană" peste care se așează alte "lumi simultane", care există în afara noastră, au sens numai dacă există și în noi. Poetul ajunge în apropierea concretului, dar și în apropierea limitelor interioare, cele ale sinelui și ale devenirii, în Dreptul la timp. Fiind "jumătate lucru, jumătate timp", cuvântul permite prelungirea ființei în atemporalitate. Sentimentele și stările de spirit se fac vizibile; imaginea devine emblemă, iar sentimentele pot fi vizualizate prin "necuvinte", care au "o bază gnoseologică și antologică". "Lupta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trădat cu cel mai bun prieten!“ ți se pare cu noscută această frază? Ea exprimă situația în care persoana radical schimbată de viața de cuplu simte nevoia să caute un alt partener, potrivit statutului nou dobândit. Dacă judecăm prin prisma devenirii fiecăruia, constatăm că modificările treptate ale personalității partenerei sunt menite să ducă la o revoluție interioară, soldată cu obținerea unei noi identități. Astfel, cea care a fost formată de-a lungul anilor va zice într-o zi: „Eu sunt altcineva
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Mulțumesc d-nei prof. Adriana Senatore pentru sprijinul și încrederea acordate Introducere Prin genurile sale, literatura străbate frontiere, traversează teritorii interzise, dar mai ales circulă mereu și pretutindeni. Universul literar ocrotește viața și substanța formelor literare, urmărește procesul lor de devenire și observă confruntarea lor reciprocă. Este vorba, desigur, despre un univers care nu poate să nu reflecte și să nu resimtă evenimentele istoriei. Iată de ce această lucrare nu își propune să aducă o noutate în privința operei lui Caragiale; despre Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
e comic (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 174). Rică este un diminutiv de la Andrei. Cel puțin așa reiese dintr-o schiță făcută de Caragiale la Berlin, când după 20-25 de ani decide să urmărească mai departe, în devenirea lor, personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Piesa avea să se numească Titircă, Sotirescu & C ie. Titircă este Jupân Dumitrache, zis „Titircă Inimă-Rea“. Sotirescu este Chiriac; în vechea comedie îi lipsește numele de familie. Într-o altă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
orice valoare practic-socială, orice eficiență artistică.“ Este subliniată ideea că opera caragialiană se impune ca o operă de comedie. N. Barbu trece la analiza comediilor lui Caragiale și începe cu O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor de devenire, de parvenire, în ascensiunea unei clase. Arhivar, „studinte în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
din perspectiva țintei de realizare a unei lumi mai bune, a instaurării păcii și cooperării pentru dezvoltarea tuturor zonelor globului. Pentru realizarea obiectivelor globalizării vieții politico-sociale, O.N.U. promovează un program de punere în evidență a valențelor sportului în devenirea umană sub genericul “Sportul încă un mijloc de promovare a educației, sănătății, dezvoltării și păcii”, în care se înscrie și Rezoluția Adunării Generale a O.N.U nr. 58/5/2003 prin care s-a hotărât, în unanimitate, proclamarea anului
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
umanist. Intelectualul nu poate fi un simplu artizan, fie și deținător de subtile instrumente de lucru, cu atât mai puțin un sfetnic al puterii. Vocația lui e, din contra, critica realității ambiente, critică întreprinsă mai ales sub acel unghi al devenirii, menit a înlesni o cât mai bună integrare în economia de ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în nisip și ciulinul crește pe marmura cetății ruinate". Suntem, acum, în situația de a căuta "apele ascunse" ale culturii, manifestările autentice și durabile ale acesteia, convinși că în cultură avem de-a face întotdeauna cu un proces, cu o devenire, nu cu o stare definitivă, și imuabilă. Ea presupune o conjuncție permanentă cu trecutul, cu ceea ce Eminescu numea "suma întregii vieți spirituale", dar și prospectivă, stimularea elanului creator, dincolo de orice "mimetism ieftin al formelor", dacă e să reluăm cunoscuta expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nici el dincolo de studiul sistematic. În orice ipostază s-ar închipui, ca istoric, sociolog sau viitorolog, cercetătorul nu se poate plasa decât în miezul duratei, care e clipa de față, sursă a fondului său aperceptiv, premisă a oricărei înțelegeri asupra devenirii umane. O răscruce se arată mereu, fie că atenția urmărește un fragment cronotipic sau altul. Sentimentul schimbării intempestive a căpătat însă, în timpul din urmă, note mai dramatice. Epoca modernă în ansamblu stă sub semnul accelerației sesizate de Michelet, acum un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru a căuta sensuri mai adânci. Fiindcă viața unei țări, scria N. Iorga, nu se alcătuiește din forme perfecte, din îngrijiri ierarhizate, ci din vitalități locale, care adunate dau marea vitalitate generală". Viața aceasta trebuie studiată sub toate formele, aspectele, devenirile ei. Istoria ce tinde să o descrie, să o explice, nu exclude nimic, ci integrează totul într-un orizont care e al vieții însăși în mișcarea ei fără istov. Depășind evenimentul, ea regăsește solidaritatea devenirii umane în fapte de civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
studiată sub toate formele, aspectele, devenirile ei. Istoria ce tinde să o descrie, să o explice, nu exclude nimic, ci integrează totul într-un orizont care e al vieții însăși în mișcarea ei fără istov. Depășind evenimentul, ea regăsește solidaritatea devenirii umane în fapte de civilizație și cultură, adică în idei, mentalități, valori, tehnici surprinse în inepuizabila lor diversitate. F. Braudel a făcut, chiar, undeva, elogiul eterogenului în istorie, pledând pentru pluralism și toleranță. "Din parte-mi, spunea el, orice poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Bălcescu să scrie Mersul revoluției în istoria românilor, studiu în care propunea, în fond, o nouă lectură a trecutului nostru. Cu atât mai mult revoluția anticomunistă pe care o străbatem acum invită la o reflecție mai atentă asupra întregii noastre deveniri. Ne găsim iarăși la o răscruce a istoriei, când trebuie să ne încordăm din nou puterile de viață, iar într-o clipă ca aceasta cunoașterea trecutului poate deveni o sursă dinamogenă și un mijloc de a scruta viitorul. Cronica, II
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cronicarul, acest neam a izbutit totuși să se înalțe deasupra vremii, înnobilând-o cu jertfa de sine. Eclipsa de memorie înseamnă moartea spiritului. Memoria colectivă trebuie repusă în drepturile ei, solicitată a rosti mărturiile de care dispune, mărturii esențiale pentru devenirea noastră. Pentru ca memoria să nu mai fie confiscată de nimeni, prejudiciind soarta națiunii însăși, e nevoie de resursele disponibile pentru a spori din nou zestrea morală a națiunii. A mărturisi, când ești depozitarul unei experiențe ce atinge fibra etică a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întâmplătoare a unei minorități sau mișcarea generală europeană". Regăsim aici un îndemn oportun și pentru clipa de față, căci el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îl acordau figurilor reprezentative, ontologic vitale, pe care se întemeiau. Vrăjitorul, șamanul, preotul sunt ipostazele cele mai cunoscute și mai durabile. Etnologii ne instruiesc în această privință, conturând o întreagă serie de figuri-instituții pe care se sprijină pretutindeni lumea în devenirea ei agitată, nesigură, convulsivă. Ceea ce ne spun azi un G. Dumézil despre lumea veche sau un G. Duby despre umanitatea medievală consună cu o lungă și complexă tradiție, pe seama căreia s-au închipuit și pentru timpurile mai noi tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deja o tehnică și o metodologie destul de complexe. Câmpul său de activitate s-a extins enorm, sub unghi spațio-temporal, dar și documentologic. Totul interesează pe istoric, tot ce poate contribui la cunoașterea dramei omului în timp și spațiu. Propria lui devenire, egoistoria, intră de asemenea în ambițiosul său proiect cognitiv. E un fel de a sparge vechile prejudecăți scientiste și a transgresa vechile mărginiri, pentru a extinde la nesfârșit teritoriul dilematic al acțiunii sale. Cronica, XXV, 12 (23 martie 1990), p.
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
empiric, verificabil e caracteristica unei prestigioase școli de gândire istorică. În efortul ei spre un discurs global, istoriografia pune la lucru achizițiile oricărei discipline antropologice, de la care împrumută și metode specializate. Ea își extinde astfel interogația și evocă mai nuanțat devenirea omului în timp. Dialogul cu alte zone ale cunoașterii i-a stimulat, fără îndoială, voința de a ameliora instrumentele. E lesne de observat, spre exemplu, un paralelism între descoperirea legilor de evoluție a naturii (Darwin) și legitățile sociale definite aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
importantă decât războiul de o sută de ani, iar unificarea microbiană a lumii e un "eveniment" ce depășește în consecințe pe oricare altul. Un alt fel de istorie? Mai bine zis, multiple feluri de a investi și circumscrie pe cât posibil devenirea umanității. Felul (un plural ar fi poate și aici justificat) pe care ni-l propune perspectiva medicală e dintre cele mai incitante. Cu un interes legitim au fost urmărite, de pildă, implicațiile de acest ordin ale puterii, iar audiența studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
umanității care va veni". De la mari imperii, de la destinul unor mări și oceane în istorie, de la ample dispute internaționale, el a ajuns să se ocupe și de "istoria prin cei mici", interesat de prezența, dar și de viziunea acestora asupra devenirii. Câmpul de anchetă se extinde mereu, mai mult chiar decât istoricul e în stare să cuprindă cu instrumentele lui în orice clipă. E o tendință clară la acest sfârșit de secol, când istoricii înțeleg să conlucreze cu antropologi, sociologi, politologi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Weltgeschichte, Historia mundi, urmate de altele, relevă preocuparea istoricilor de a răspunde, prin travaliu de echipă, unei trebuințe tot mai acute. Unificarea lumii sub raportul informației, al tehnicii, al elementelor de civilizație etc. impunea și o viziune mai amplă asupra devenirii sale în timp. K. Lamprecht încercase a pune la lucru cele mai bune condeie pentru a realiza marea sinteză colectivă. Eforturi individuale de tipul Spengler, Iorga, Toynbee, Wells, Fischer, trebuie reținute de asemenea ca semnificative pentru secolul nostru. Dacă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de l'humanité, operă unică în felul ei și prematură. Abia acum se poate spune că lumea e pregătită a-i primi generosul mesaj. Ne aflăm, de la un timp, sub zodia sintezei istorice, înțeleasă ca fundament al oricărei reflecții asupra devenirii, ca sursă a bucuriei de a înțelege temporalitatea, de a plasa individul în omenire și omenirea însăși în cuprinsul realului 1. O triplă expansiune are loc în istoriografie, angajând esențial destinul sintezei: în timp, prin abolirea oricărei limite cronologice, istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să îmbine reflecția cu activitatea practică, entuziasmul bine strunit cu spiritul critic, realizarea personală în spațiul ideilor cu o pedagogie civică mereu valabilă. Dacă spiritul nu e altceva decât "puterea de a împrumuta unei circumstanțe actuale resursele trecutului și energiile devenirii" (P. Valéry), spiritul maiorescian se definește ca o propensiune constructivă, susținută și disciplinată prin rigorile filosofiei. Un asemenea spirit nu-și pierde nicicând actualitatea. E spiritul unui gospodar ce asumă rosturile unei culturi și mai mult decât atât. "Ai un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
definește ca studiu asupra oamenilor și timpului, de fapt un studiu asupra schimbărilor oamenilor în timp. E o privire creștină, întemeiată pe un acut interes pentru istorie și pe nevoia nu mai puțin presantă a unei explicații mai coerente despre devenirea civilizației apusene. Pentru semnatarul cărții, ca și pentru prefațator, Nicholas Wolterstorff, istoria nu este o simplă ordonatoare de fapte, ci comprehensiune, explicație. Viziunea produsă aici diferă nu numai față de interceptările necreștine, dar și în raport cu alte viziuni de sursă afină. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
defini corect problematica omului. Gestul său reflexiv se prelungește până la noi prin Eminescu, Iorga, Pârvan, dacă e să amintim doar câteva nume de neocolit. Ultimului i s-a dus poate cel mai departe preocuparea atunci când vedea în Clio pe "zâna devenirii gândului", iar în istorici niște buni samariteni meniți să lege rănile sângerânde ale omenirii. Fără ea, lumea ar fi condamnată la "întunericul unei singure vieți". În terapeutica salvării, istoria era chemată să joace, după Pârvan, un rol de seamă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
eroism individual, abilitare diplomatică etc., se situează istoria celor (aparent) fără istorie, acea "istorie prin cei mici" de care vorbea Nicolae Iorga, exponent el însuși al unui popor certat cu istoria, supus unor frustrări ce i-au alterat perspectiva asupra devenirii sale. Dar, a căuta să faci dreptate celor de jos, aducându-i la lumina istoriei, nu înseamnă să le atribui "evenimente" pe care nu le-au putut avea, ci numai a le fixa modul specific de existență în istorie. Oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]