6,113 matches
-
acum. Nimeni, însă, nu alerga în ajutorul puținilor care se luptau cu disperare pentru salvarea cetății; pe de altă parte, aceștia nu aveau cum să trimită pe cineva să aducă ajutoare., căci erau acum angajați într-o luptă încrâncenată și disperată pentru a ajunge la poartă. Vitalius reuși să-l lovească pe unul dintre oamenii care, după ce fuseseră date la o parte ultimele întărituri, îndepărta acum bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban. Câțiva bagauzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stăteau ceva mai în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său, și întindeau mâinile în gestul creștin al rugăciunii, cu palmele în sus. De mai multe ori, răspunzând cererii sale, din mulțime se ridică puternic corul unui strigăt disperat către Cel Preaînalt. Apoi, Anianus luă din nou cuvântul. De unde se găsea, Sebastianus putu prinde numai câteva fragmente din ceea ce spunea el, dar, la un moment dat, îl văzu ridicând brațul și arătând cu un gest viguros latura de sud-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acea ființă mică, temerară, bărbătoasă redevenea fetița care era de fapt. îi părea chiar că surâdea, răpită poate, ca și el ceva mai înainte, într-un somn fericit. Poate și ea îi visa pe ai ei. într-adevăr, situația sa disperată îi amintea de situația în care se aflase el însuși cu mulți ani înainte, când o bandă de avari îi masacrase întreaga familie. Veniseră iarna, într-o dimineață cețoasă, și se aruncaseră asupra taberi ca o haită de lupi. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână și îl arunca înainte, însutindu-i forțele, hotărârea, voința de a învinge. Vacarmul pe care îl auzea era mai mult decât un strigăt de luptă, mai mult decât ce auzise cu alte ocazii izbucnind din piepturile soldaților îngroziți și disperați totodată: era în plus - și înainte de toate - glasul unei străvechi mânii, al unei uri hrănite de mii de nedreptăți al unui orgoliu totdeauna înfrânt, care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora deja primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acolo. Cât despre răniții dușmani, ei primeau, unul după altul, lovitura finală de la puținii soldați ce supraviețuiseră: nimeni nu cerea să fie cruțat - și nimeni nu ar fi fost. Nechezatul răgușit al cailor în agonie răsună ca un protest zadarnic, disperat, împotriva umanității crude, care îi implicase în acel masacru, de care, în schimb, părea să-și bată joc croncănitul lugubru al corbilor. Punctuali la întâlnire, se roteau deasupra câmpului de bătaie și începeau deja să se așeze pe cadavre. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
feri de unul din acele proiectile și o porni direct către Frediana. înainte de ciocnire, avu timp să-i vadă ochii plini de ură și de triumf, gura strânsă, sabia ridicată să lovească. Ea intui doar în ultimul moment manevra lui disperată, dar nu-l putu împiedica să se năpustească asupra ei cu calul în plin galop. O izbitură teribilă, după care, în nechezatul celor două animale ce se prăvăleau pe jos, amândoi se rostogoliră în iarbă. Balamber o apucase de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar bărbații le consideră niște ciudățenii, ca să spun așa. Existența lor a determinat cluburile feminine să se implice în campania prezidențială. Dar individual, amazoanele au descoperit că nici un patron nu le angajează și nici un bărbat nu se căsătorește cu ele. Disperate, conducătoarele lor mi s-au adresat mie; și chiar înainte ca situația să atingă o fază tragică, am aranjat o abilă campanie preliminară de publicitate și le-am angajat in corpore pentru ceea ce este în general considerat un scop perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
strident: - Nickson... Nickson... Nickson! - Da, doamnă? Valetul înalt, cu chip prelung se grăbi să vină prin dormitor, din hol. - Cheamă-l pe Gregory. Spune-i să încuie cele două porți și să-i pună pe grădinari să patruleze. Valetul alergă disperat spre ușile de sticlă. Craig avu impresia că Nickson îi aruncă o privire rece, cercetătoare când trecu pe lângă el. Apoi dispăru pe ușă. Agitația dispăru odată cu el. Se așternu tăcerea. Anrella stătea în picioare, cu capul plecat, brațele inerte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
l-am lăsat în plata Domnului... Tata se chinui câțiva ani să repună pe picioare blănăria. Dar capitalul fusese irosit, vechii furnizori angrosiști de blănuri pierduți și o criză economică ne aduse în pragul falimentului. Părinții mei încercară un gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
facă să-i înțeleagă dragostea fără a fi nevoit să i-o relateze în cuvinte. Vorbirea gestuală, indirectă, figurată este discontinuă, eliptică, ascunzând mal mult decât mărturisește. Atunci când Adela îl constrânge să își declare propriile sentimente, acesta încearcă din nou, disperat, să ocolească răspunsul. "Un sentiment foarte curios", spune mal întîi, declanșând replica defensivă a Adelei ("Adică bun de * Distincția dintre cele două noțiuni apare și în cartea lui Roland Barthes Fragments d'un discours amoureux, ed. du Seuil, 1977. pus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care săă — Vreau să spun că nu e genul de persoană care să afirme ceva fără să știe ce vorbește. Și niciodată, niciodată n-ar fi făcut o asemenea afirmație dacă biata Muriel - știți - n-ar fi fost atât de disperată și așa mai departe. Zău așa, ar fi trebuit s-o vedeți pe sărmana copilă, a adăugat ea, clătinând posomorât din cap. Aici ar trebui să intercalez un paragraf care să descrie reacția mea la cele rostite de doamna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu adevărat perisabil la ea era acel apendice detașat, ca să spun așa: buchetul de gardenii. Îl ținea încă în mână, deși într-o manieră distrată. Evident, buchetul nu rezistase vicisitudinilor. — Ce-i de făcut? a întrebat pe un ton cam disperat pentru ea. Nu putem merge pe jos de aici. Locuința lor e în Riverdale. Are cineva vreo idee? S-a uitat întâi la doamna Silsburn, apoi la soțul ei și, pe urmă, probabil în disperare de cauză, la mine. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ocăra...? De ce tăcerea lui n’o alarmase și În mod evident starea fizică În care tremurăturile totale a corpului erau vizibile?? Toate aceste cuvinte și multe altele ar fi dorit să i le adreseze prietenei sale, Însă, cu tot efortul disperat de-a deschide gura, nu reuși. De aceea, o lăsă să vorbească singură, iar el se duse În dormitor dezbrăcându-se cu foarte mare greutate. Se propti de un scaun, Își făcu puțin vânt prăbușindu-se În pat aproape În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce cădeau perpendiculare asupra capului său. Situația devenise disperată. Trebuia să găsească neapărat un adăpost În caz contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându-i tot mai anevoiasă Înaintarea. Deodată, șansa de supraviețuire Îi surâse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mâncare, Încă destul de turmentați, ajutându-se reciproc să se mențină pe verticală, fiind departe de a realiza tragedia momentului...! Intenționă din complezență, să le adreseze câteva cuvinte Însă Atena speriată și tremurănd de frică, mai ales de Îmbulzeala și strigătele disperate a femeilor,Îl trase după ea repezindu-se la garderopă. Garderopa era goală!! Profitând de Îmbulzeală, de haosul general, uni clienți luaseră drept amintire două trei paltoane În plus...!! Câteva momente Atena privi fără grai garderopa goală, apoi izbucni În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
peste una sută...! Cum va arăta planeta noastră după așa o explozie demografică...? Alimentele se vor termina, apa potabilă nu va fi În suficientă măsură, locuri de muncă dispărute, foametea se va instala În zonele mai puțin fertile iar populația disperată va Încerca să supraviețuiască distrugând și călcând În picioare totul În timpul invaziei asupra zonelor unde se mai poate găsi mâncare...Obligând femeile să fie mai prudente, evităm o catastrofă În care nu se pot cunoaște urmărille...! Așa...acum mai departe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asigur, nu mă interesează...Pierdem timpul...Ai văzut câtă lume mă așteaptă...?” „Uite ce-i...ridică tonul Mingoti. Dă-mi un aviz de expediție să ridic din gestiunea ta zece metri cubi de cherestea și mă declar mulțumit. În situația disperată În care mă aflu, nu trebue să trăiesc și eu...? Inițial am fost hotărât să-ți cer bani dar după cum vezi, m’am răzgândit. Banii Îi scoate mai greu omul din buzunar Însă materiale, ai plus În scripte de nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
solicitând Cooperativei restituirea banilor Încasați În plus...! Mai ordona celor În drept, să fie atenți: miliția are specialiști În construcții iar În caz contrar urmările pot fi dintre cele mai neplăcute, culminând cu invinuirea „Complice la de lapidare”. Situația era disperată. Unii beneficiari mai fricoși oprise lucrul trimițând muncitorii acasă, formând o comisie propie pentru a evalua din nou lucrul executat În timp ce lucrătorii speriați se Îmbulzeau la șantier cerând explicații fiind timorați de cele ce vor urma și vor fi forțați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a sângelui, medicina e neputinciosă. Procesul de Înmulțire a globulelor albe se desfășoară rapid, iar moartea survine instantaniu. În anumite circumstanțe totuși, bolnavul are unele șanse de supraviețuire În proporție de unul la suta de bolnavi. Îmi pare rău, domnișoară...!!” Disperată, Atena se agăță de ultimele cuvinte ale doctorului. „Ați mărturisit dându-mi speranțe: șansele de-a trăi sânt În proporție de unul la suta de bolnavi. Ce ați vrut să spuneți...?” „Din spirit umanitar medicina, noi doctorii folosim știința noastră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de grade. În momentul când ajunse la platforma intermediară, se pomeni cu un individ cocoțat În spinarea lui, În timp ce alții Îi puseră piedică, doborându-l...!! Simțind mâinile hoților Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce marca linia de departajare a spațiului și unde se afla o ușă de metal rotativă. Tony Pavone avu o clipă de luciditate. Se simțea ușor, mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În primul rând, nu suporta clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-o rână, spre intrarea de la subsol a curățătoriei chinezești alăturate. Holul Îl Îmbolnăvea, faianța ca niște dinți galbeni pusă Într-o murdărie disperată și casa Împuțită a liftului. Baia unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile de Crăciun ce țineau până primăvara. Chiar și camerele erau ca acei clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ales. Sammler În zilele de Gymnasium tradusese la un moment dat din Sfântul Augustin: „Diavolul și-a așezat orașele la Miazănoapte.“ Se gândea la asta des. În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
E ca să reducă presiunea? — Da, asta ar fi ideea. — Da. Păi pare să meargă. Arăți ca de obicei. Normal, Elya. Evident era ceva la mijloc de care doctorul Gruner n-avea nici o intenție să vorbească. Expresia nu-i era nici disperată, nici sumbră. În loc de duritate domnul Sammler avea senzația că observă un fel de ușurință Încordată. Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moară În masacru. Prin asemenea lucru, nu putea trece stând În New York. Ăla! New Yorkul cel tremurător, răsculat, de prost gust - orașul de te Îndoi de râs al lui Feffer! Și chiar Sammler mergea la o extremă, devenind, poate, prea disperat, prea prins de problemă, Începând să se gândească la pastile de dormit, la otravă. De vină era de fapt sistemul nervos Încâlcit, „spaghetele de nervi“. Aceștia erau nervii vechi din Polonia ce Își arătau furia. Era vechea lui panică, afecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]