3,286 matches
-
sensul ei exemplar! - să aibă nevoie de acest „tip de calități” care se arată, se „prezintă” în primii timpi ca defecte, ca neajunsuri grave în fireasca, „recomandabila” adaptare la normele și valorile (mediiă ale societății?! Oare hazardul, norocul, atât de disprețuit de tânărul care am fost, să joace totuși un rol cu mult mai mare decât credem noi ce suntem convinși a fi stăpâniți destinelor noastre?! Norocul, da, dar... care noroc?! Care dintre accepțiunile sale?! Poate „norocul” comun multora de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar de comuniștii ce se voiau expresia clasei muncitoare!... Dar chiar și burghezia a compromis, denaturat, „defăimat” această noțiune, deși pe ea, pe această „calitate” se baza, ca să zic așa, întreaga ei „ideologie” și luptă împotriva păturilor aristocratice care o disprețuiau!... Pe muncă s-a bazat, de altfel, întregul dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
evrei era cvasioficială (a se reciti Le Juif erraut al lui Albert Londres, 1929) nu era oare națiunea catolică prin excelență? Și legile rasiale italiene ratificate de monseniorul Pacelli, și aplauzele Bisericii din Franța sub Vichy... Erezia creștină a fost disprețuită suveran de maeștrii Talmudului, iar Yeshayahou Leibowitz nu-și ascundea un anumit dezgust pentru această idolatrie pretențioasă. Oricum un evreu n-are a se defini în raport și contra unei excentrități apărute mult după el. Creștinul nu apare pe radarul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
afirme: "Plătesc, deci vorbesc". Nu. Ea lasă America s-o facă, și tace mâlc. Până la urmă, faptul devine supărător. Dumneavoastră ziceți că sunteți francez, israelianul de pe stradă vă privește cu răceală, arabul de la colț vă zâmbește. Ca european, iată-vă disprețuit de două ori în același timp. Acum înțeleg mai bine butada auzită la Tel-Aviv. Neamțul plătește și tace din gură. Europeanul bombăne, dar de fapt nu-i pasă; americanul trage o linie și discută". Între emisarul american care merge drept
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Hârjeu. Tună pe păduri și fulgeră... În biserică cântări armonioase, voce rusească, cu vorbe românești. Iazul străjuit de lănci de plopi subțiri. Livada aliniată și frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă." În mănăstirea de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de 76 de ani, voinică încă. E la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
metoda lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă ca să fie pricepută, și pe cei dinaintea noastră, dela începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă ca să fie pricepută, și pe cei dinaintea noastră, dela începutul veacurilor până astăzi, maiștrii noștri pe care ne-am deprins a-i admira. Pentru novatori literatura începe dela dânșii. Spun asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tendință de preocupări sociale și o ignorare a chestiilor naționale, care pentru noi sunt temelia vieții politice? Ori e pur și simplu, la cei mai mulți, lipsă de cultură reală? Și toate chestiile se reduc la necesitățile materiale ale momentului? Unii ne disprețuiesc în numele culturii rusești, cu care dealtminteri sunt într-un prea ușurel contact. Defectele noastre pe care noi singuri le exagerăm în discuții ei le pun subt un microscop propriu, și refuză să vadă altceva. Dar zvonurile amplificate și generalizările? În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De ce preferă burghezii ca soți pentru fetele lor pe un prost care are o situație unui om de talent? Pentrucă situația prostului poate fi împărtășită: pe când talentul e incomunicabil. Când ți-ai propus un țel timpul se scurtează. (Unii bărbați disprețuiesc pe femeia care le-a cedat.) Dacă ar ști câtă suferință ne produc proștii ne-ar plânge. Din douăzeci de persoane care se ocupă de noi, nouăsprezece ne vorbesc de rău, iar a douăzecea care ne vrea binele vorbește rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te înțeleagă /duduca dela Vaslui/.6 Presa devine uneori o lingușire pentru specia umană, permite proștilor să devie celebri și neoneștilor să se impuie atenției. Acei oameni care într-un an opt luni fac rău și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
daira, pașa, aba, hasna, canara, halva, farfara, mangafa, iofca, zalhana, muaca, ciulama, sarma, lohma, zurba, iarma, halca, macara, mucava, tarama, caba și a. *1 De la un misoghin cetire: Muiere bună: cămin în furtună. Muiere cu venin: furtună-n cămin. Femeile disprețuiesc pe bărbați în general și public; însă nu în particular. Câteodată meseria de femeie e destul de grea. Orice femeie se plictisește de la o vreme de virtute. Des la oglindă, rar la treabă. Femeia se uită des în oglindă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luni face rău și patru spune neghiobii. *1 Admiră providența care s-a îngrijit ca râurile cele mari să treacă pe lângă orașe. Gazetele americane, ....................... de oameni onești, care s-ar cuveni să-și încheie cariera perpendicular. *1 Sunt unii care disprețuiesc oamenii pentru că s-au observat atent. *1 A pus să se strămute soba mai înapoi, pentru că îl dogora focul în fotoliul în care sta. *1 Sultan Soliman a spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frică să intru acolo. Are aspectul unei barăci foarte mari, din lemn, învechită și răblăgită. Are un pitoresc al ei, pe care l-aș asemăna cu cel al unor case vechi ale țiganilor, doar că acelea sunt mai mici. Nu disprețuiesc nimic, dar nici nu pot să laud neglijența și delăsarea pe care le observi imediat în tot ce există aici. După ce s-au cazat și au făcut duș, pelerinii se îndreaptă spre centrul satului pentru a-și face provizii de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
repetării succesului lui Nicolae Ceaușescu din 1968 îmi spunea că ar fi imposibilă, din cel puțin câteva condiții obiective: Uniunea Sovietică sub Gorbaciov promova idei mai progresiste decât ale închistatului sistem din România, aflat sub controlul unei femei agramate, rău-voitoare, disprețuită de adevăratele medii intelectuale ale țării; populația Bucureștiului și a întregii țări era dezamăgită de regimul draconic, întrucât sacrificiile, explicate de conducerea de partid ca fiind necesare pentru plata datoriei externe a țării către F.M.I., se dovediseră o minciună, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
situația de a nu ne mai cunoaște nici măcar noi istoria, nicidecum în a fi în măsură de a o face cunoscută și de a o promova în fața străinilor, care, mulți dintre ei, nici măcar nu știu unde se află România pe hartă, disprețuindu-ne și considerându-ne nedemni de a accede în structurile transregionale pe care se construiește viitorul lumii. - Prof. C.F.: În încheiere, aș dori să vă întreb ce sfaturi ați da unor tineri absolvenți ai Facultății de Istorie, aflați la începuturile
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
trăim într-o perioadă de alarmantă globalizare, trăim într-un sat planetar în care diferențele tind să dispară. Este foarte dificil să-ți păstrezi nealterată amprenta și toți suntem amenințați să ne rătăcim, să ne înecăm în masa compactizată, care disprețuiește relieful, individualitatea. Dar care ar fi câtimea noastră de originalitate, fracția sufletească numai și numai a noastră, irepetabilă? Suntem o punte plauzibilă între Orient și Occident? Nu a ajuns cumva această afirmație doar un clișeu? Sau avem un sentiment special
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le-ar fi contul din bancă. Pentru că mizerie nu înseamnă numai sărăcie. Dimpotrivă, sunt milioane de oameni în țara asta care trăiesc în sărăcie cu demnitate, curați, binevoitori, ajutându-se unii pe alții, mulțumiți. În schimb, astfel de parveniți, care disprețuiesc poporul din care provin, crezându-se mai presus de el, nu vor scăpa de mizerie oriunde s-ar afla, oricâtă avere ar aduna, pentru că mizeria e înăuntru. Întâmplarea că România e și o mare exportatoare de curve spune și ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de mediocritate și numai și numai de ea. Există apoi, pentru fericiți, pentru canonizați, publicul pe care-l creează profesorii, acel capital diacronic de cititori. Din păcate, la noi, profesorii nu sunt prinși în sistemul "promoțional", sunt, cel mai adesea, disprețuiți pentru opțiunile lor anacronice. Care pot fi caz real, dar nu general. Sunt mulți profesori "formatori" de cititori, iar dacă poeții vor o relansare spre public, de-aici ar trebui să înceapă. De la un pact cu dăscălimea. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
justificare solidă pentru asta, îmi legitimez poziția în așa fel încât cei care fac canonul să pară marginali. Un Adrian Marino, la noi, creatorul unei metode solide, tradus în lume, nu mai era interesat de creația literară propriu-zisă. O și disprețuia. N-am să vin cu o astfel de teorie. Știi, la teorii din acestea toți putem fi buni. Deci, dacă tot nu fac canonul și fac o lectură de amator de ins care citește din plăcere și scrie cu iluzia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru și prin celălalt. Cât de mult iubește criticul cărțile pe care le critică? Ce crezi că e determinant în atitudinea unui critic, pentru a fi corect sau drept cu cărțile confraților, iubirea sau ura? Am văzut mulți critici care disprețuiesc literatura, creația, care se cred deasupra textelor pe care le critică? Este criticul un "recreator" literar? Da, ai impresia uneori că literatura a devenit pentru unii un simplu pretext de promovare, de edificare a imaginii, de autoritarism. Că o și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literatura, creația, care se cred deasupra textelor pe care le critică? Este criticul un "recreator" literar? Da, ai impresia uneori că literatura a devenit pentru unii un simplu pretext de promovare, de edificare a imaginii, de autoritarism. Că o și disprețuiesc, se poate. Aș putea invoca un caz-două. Dar eu cred în criticul care se implică, fie în negare, fie în afirmare. Într-un fel sau altul, dacă alege să scrie despre o carte, criticul găsește în ea o provocare. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente poetice, într-o lume globalizată? N-ar trebui să luăm ad literam ceea ce disprețuia Cioran, și încă într-un eseu. Cioran însuși, în fibra lui intimă, este un poet, unul posteminescian. Expresivitatea scrisului său nu e filosofică ci literară. Ar trebui, dimpotrivă, să ne asumăm această natură "eminamente poetică" nu ca pe o pricină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care exprimă mai multe țări și mai ales după destrămarea comunismului și mai multe. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că germanii simțeau că aliații lor nu erau devotați unei cauze care nu-i interesa și de aceea deveneau din ce în ce mai nervoși și obraznici, chiar cu cei de-ai noștri care îi serveau, dar pe care nu puteau decât să-i disprețuiască. Astfel, se repetau scene violente cu Lupu Costache, căruia i se ceruse semnătură pentru o supunere necondiționată oricărui ordin al guvernului german. Ceilalți secretari generali, cu Nenițescu în cap, se supuseseră. verzea. internări Cu Verzea nu se sfiau deloc, pe cât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]