3,349 matches
-
aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! 17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el, ca să iei seama la el; 18. să-l cercetezi în toate diminețile, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. 21. Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața. 22. Ce-mi pasă, la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat. 23. și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
1. M-am dezgustat de viață! Voi da drum slobod plîngerii mele; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te certi cu mine! 3. Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mîinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4. Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om? 5. Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui, 6. ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un necunoscut. 16. Chem pe robul meu, și nu răspunde; Îl rog cu gura mea, și nu răspunde. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. 18. Pînă și copiii mă disprețuiesc dacă mă scol, ei mă ocărăsc. 19. Aceia în care mă încredeam, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. 20. Oasele mi se țin de piele și nu mi-a mai rămas decît pielea pe dinți. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să influențez decizia Consiliului. — Dar au să-i trimită pe mulți care nu doresc să plece și cărora le e frică, observă băiatul. —Toți sunt voluntari. — Da. Toți sunt voluntari, îl aprobă el. Dar sunt voluntari pentru că altfel ar fi disprețuiți și considerați lași. Știi bine că aproape jumătate dintre ei ar prefera să rămână acasă. Nimeni nu poate citi în inima oamenilor, murmura Hiro Tavaeárii. Iar cei care-o fac, riscă să se însele. Legea e lege, încheie. — Atunci înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei au lumea lor, iar noi, pe a noastră. Este în zadar să se încerce adaptarea noastră la această lume, sau ca ei să vrea să intre în lumea noastră. Sunt lumi diferite și nu se pot contopi... Aroganța albilor disprețuiește tot ce e străin și nu admite că putem fi egali. Vor să ne ocrotească sau să ne distrugă. Iar eu n-am fost de acord. — Misionarii nu s-au purtat bine cu tine? — Ba da. Dar pentru ei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel mai rău este că le place să schimbe încontinuu culoarea spoielii: să o urască pe Jacqueline Kennedy tot atât de mult pe cât au iubit-o, să-i plângă de milă lui Marilyn Monroe tot atât de mult pe cât au insultat-o, să-l disprețuiască pe un cântăreț tot atât de mult pe cât l-au ridicat în slăvi. Dacă Presa este senzaționalistă și vulgară, vina o poartă o societate isterică și crudă... — Și ai pretenția să i se încredințeze acestei Prese și acestei societăți destinul yubani-lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru toate afirmațiile și totuși parcă pe undeva trișează chiar și cu povestea asta prea lasă impresia că pozează În victimă sau În erou tot ce spune sună ostentativ vrea cu orice chip să nu semene cu ceilalți să ne disprețuiască se plasează deliberat la periferie stă În expectativă și clevetește critică totul de cîte ori revine la dizidența lui caută să ne convingă că a optat de bunăvoie și că Își asumă statutul de minoritar e ceva care mă reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de personaj, pentru că e gata să facă jocul lui Bârsan, chiar dacă Îl dezaprobă, numai pentru că Îi dă iluzia că și-a depășit condiția. La fel și Algazi, cu toate că e conștient de superioritatea lui intelectuală față de această lume pe care o disprețuiește, rămîne robul ei, un pion la fel cu ceilalți pe care mîna celui ce deține puterea Îi mută după bunul ei plac putînd oricînd să-i răstoarne de pe tabla de șah. Alături de aceștia Îl putem situa și pe Domnul D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
subiectele astea fac parte din gimnastica intelectuală a respectabilului tău soț Între două somnuri. Te-a molipsit și pe tine — Poți să mă jignești cît vrei. Știu că ne consideri niște ratați care fac umbră pămîntului degeaba, știu că ne disprețuiești pentru că nu ne-am realizat, n-avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de pîine țscorpia Își deșartă veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de bucurie. Ceea ce oamenii de altădată au presimțit uneori prin muzica lor, Noi realizăm În viața de fiecare zi. Ceea ce pentru ei era de nepătruns și absolut, Nouă ne pare un lucru simplu și bine cunoscut. Noi totuși nu-i disprețuim pe oamenii aceia; Știm ce datorăm viselor lor, Știm că n-am fi nimic fără țesătura de dureri și bucurii care-a fost istoria lor, Știm că purtau În ei imaginea noastră atunci când erau stăpâniți de ură și teamă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atunci am Început să consult un psihiatru; nu mi-l mai amintesc foarte bine, cred că purta barbă - dar poate confund cu un film. Am Început să-mi povestesc adolescența, vorbeam mult și despre saloanele de masaj - simțeam că mă disprețuiește, asta Îmi făcea bine. Oricum, l-am schimbat În ianuarie. Cel nou Îmi plăcea, Își ținea consultațiile lângă Strassbourg-Saint-Denis, ieșind de la el puteam să fac un tur pe la peep-showuri. Doctorul Azoulay, așa-l chema, avea Întotdeauna reviste Paris Match În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Christiane, e o coincidență, dar una deloc surprinzătoare. Părinții mei, tâmpiții, aparțineau aceluiași mediu libertar, vag beatnik, din anii 50, În care se Învârtea și maică-ta. Poate se și cunosc, dar n-am nicio poftă s-o aflu. Îi disprețuiesc pe oamenii ăștia, pot spune chiar că-i urăsc. Reprezintă răul, au produs răul și, crede-mă, știu ce spun. Îmi amintesc foarte bine vara lui ’76. Di Meola a murit la cincisprezece zile după sosirea mea; avea un cancer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
certificat medical. Ajunseră În gara Agde luni dimineața, luară un taxi până În sectorul nudiștilor. Christiane avea foarte puține bagaje, nu avusese timp să se Întoarcă la Noyon. — Va trebui să-i trimit niște bani lui fiu-meu, spuse ea. Mă disprețuiește, dar sunt silită să-l mai suport câțiva ani. Mă tem numai să nu devină violent. Se Întâlnește cu tipi dubioși, musulmani, naziști... Dacă ar muri Într-un accident de motocicletă aș suferi, dar cred că m-aș simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe care le are propriul meu caracter. Întregul colectiv resimțea nevoia unei consolidări, fie și în jurul lui Fărocoastă care la urma urmei era concetățeanul lor. Deși vivacitatea partinică a secretarului O.B. le aducea adesea suferințe și, în ascuns, îl disprețuiau pentru studiile neisprăvite, învățătoarele înclinau acum vădit către dînsul. Corul lor era dirijat chiar de soția lui Costică care, pînă atunci, predase obiectul meu la clasele mai mari. Văzîndu-se nevoită să treacă înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mereu te pui în calea realizării mele personale, care este fotografia nud. Îmi vine să‑ți crăp capul ori de câte ori te împotrivești astfel incursiunilor mele în lumea fotografiei. Otti, dar nu mă împotrivesc deloc incursiunilor tale în lumea fotografiei. # Anna îi disprețuiește în primul rând pe oamenii care au casă, mașină, familie și în al doilea rând pe toți ceilalți oameni. Se află mereu pe punctul de a exploda de furie. O baltă de un roșu aprins. Balta e plină ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și se izolează de lumea exterioară. Rainer scrie poezii pentru ca izolarea să funcționeze și mai bine. Adesea vede chipuri în copaci care‑l îndeamnă la asta, nebunul. N‑are prieteni, doar camarazi, care se poartă adesea necamaraderește cu el, care disprețuiește din principiu camaraderia. Când Rainer compune poezii, n‑o face cu gestul grațios al peștelui care sare argintiu din apă, așa cum se întâmplă atât de frecvent la scriitorul Musil. Este mai mult o scotocire și o înhățare cu dinții. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
recapătă privirea aceea anormală de dinainte. Mama pleacă și din ușă spune că copiii, care pentru o mamă rămân toată viața niște copilași pentru care‑și face griji, ar trebui să se bucure și de lucrurile mărunte. Există oameni care disprețuiesc copacii cu forme ciudate, florile sau tufele de la marginea drumului și uneori chiar le distrug. Sunt aceiași oameni care chinuie și animalele. Sunt mediocri și necugetați, ceea ce copiii ei nu sunt. Copiii ei trebuie să respecte ceea ce alții nu bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tuturor, adică să domnească anarhia. Asta o spune mama lui Rainer tatălui lui Rainer, și tatăl lui Rainer, mamei lui Rainer. Rainer, dimpotrivă, are o slăbiciune pentru anarhie tocmai pentru că știe care sunt regulile conviețuirii reglementate și, ca atare, le disprețuiește. Trebuie să distrugi totul, după care nu mai ai voie să construiești nimic. Gheara lui Rainer a și țâșnit către Sophie, cu intenția de a‑i aplica o figură de judo de nota zece, însă ea alunecă pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se dezumflă și se face mic de tot, de parc‑ar fi un balon înțepat. A vrut cu tot dinadinsul să apară în costum în fața Sophiei, ca să aibă un atu în fața lui Rainer și a blugilor lui, iar acum e disprețuit în halul ăsta! Acoperă cu mâinile toate părțile unde costumul e din păcate prea scurt. Dar nici n‑are atâtea mâini. A intrat la apă când l‑am dat la curățat, costumul, vă jur, era chiar lung înainte, știoarfele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
auzi. E un lucru la fel de important ca știința aridă din cărți, cu toate că acesta e mai degrabă o condiție. În drumul tău, trebuie să observi și rădăcinile cu forme ciudate, pietrele și ramificațiile crengilor, eventual să le culegi, nu să le disprețuiești cu bună știință. Pe viitor, am de gând să acord mai multă atenție limbajului naturii, doamnă Witkowski. Anna: Hai, vino odată, sau vrei să prinzi aici rădăcini cu forme ciudate? Nu? Păi, hai. Pe aici. Mama amenință cu tata. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
împiedice să ajungă așa. Cei din orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu le place. Opera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i așa de strict, fiindcă ea e femeia iubită. Iubirea nu ocupă decât o mică parte din viața lui Rainer, pentru că el știe că iubirea întotdeauna poate fi doar o mică parte, în timp ce arta reprezintă restul. În poem, Rainer îi disprețuiește pe toți grăsanii plini de ghiuluri care nu se gândesc decât cum să câștige bani. Totuși n‑a văzut niciodată de aproape asemenea oameni. Tatăl Sophiei e mai degrabă suplu și vânjos. Un tip sportiv și el. Lui Rainer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ghiuluri care nu se gândesc decât cum să câștige bani. Totuși n‑a văzut niciodată de aproape asemenea oameni. Tatăl Sophiei e mai degrabă suplu și vânjos. Un tip sportiv și el. Lui Rainer nu i‑ar plăcea să‑l disprețuiască pe tatăl femeii pe care o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]