4,738 matches
-
bătînd cu arătătorul lui foarte lung În cupa goală de șampanie. Lui Susan Îi aduseră Înghețată de vanilie, o porție simplă, Într-o cupă de argint ca un potir. Poate că o să guste o linguriță, În orice caz o să se distreze Înfigînd lingurița de argint În vîrful acelui mic munte alb, apoi se va uita cum se topește Încet-Încet Înghețata, ce frumos era totul pe fața de masă care părea o cuvertură groasă, de un alb strălucitor, ce semnificație stupidă căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și frigă tălpile, chiar se Întâmplase mai demult și administratorul le atrăsese atenția, dar ei au tăgăduit cu hotărîre, mereu dați vina pe noi și la urma urmei ce atîta scandal? Ia nu ne mai bateți la cap! Se distrau grozav cînd cineva se frigea la tălpi și se arunca disperat În apă. Străinului Îi presărau drumul cu mucuri aprinse, dar străinul ieșea ud din bazin și uda totul pe unde călca, niciodată nu se fripsese, i se lipeau mucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu acea Încredere deplină În viață pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei o să moară de rîs cînd ea o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și ce glas grozav avea zdrahonul de fată pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună rămîi cu bine, eu am plecat pentru totdeauna, era gata să moară de frică. — Bună seara, repetă glasul rău al omului În negru cu pălărie neagră, așezat pe un taburet În barul de larnă. — Iertați-mă, domnule, eram distrat, Îi zîmbi Julius, apropiindu-se, ca să dea mîna cu gangsterul prieten cu unchiul Juan Lucas. Bună seara, domnule, repetă zîmbitor. Dar zîmbetul copiilor se confundă cu zîmbetul femeilor ușoare și ăsta avea chiar un glas de castrat, ce copii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a simțit de loc În apele lui văzînd că e leit taică-su, cu picioarele scurte și nevoit să caute mereu taburete În toate barurile din lume. Dar prostănacul de Cano nu pricepuse nimic. A rîs ca toți ceilalți, se distrase grozav pe socoteala domnului În negru, dar distracția lui nu avusese acest dublu Înțeles delicios pe care-l savurase Julius. Julius se Întorcea la locul lui, cînd Îl văzu pe Cano ridicînd brațele și Încordîndu-și mușchii. Îi trecu toată bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
următoare, Susana Lastarria Începu să scrie scrisoarea. I-a luat o zi Întreagă și cînd era gata sosi Juan. Îi ceru să semneze, deasupra numelui ei, dar Juan tocmai băuse cîteva pahare la golf cu Juan Lacas și amîndoi se distraseră din nou copios pe seama conflictului de la cazinoul din Ancón și pe seama bețiilor lui Bobby de cînd o pierduse pe Peggy. Și pe urmă Peggy era o fată care știa să se poarte În lume, fiindcă părinții ei fuseseră ambasadori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ritmul dansului. Au avut de toate: merengue, twist, rock, cha-cha-cha. Cu potpuriurile a Început o nebunie În toată regula: dansau, săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții, merita să-i vezi cum se distrează. Sigur că da. Și fata aia atît de drăguță, atît de veselă, atî de simpatică. Cu rochie albastră și vaporoasă de tul. Care și-a ridicat puțin rochița cînd s-a așezat. Care Își cuprindea cu mîinile umerii goi ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca În timpul celui de al doilea război mondial, cînd soldații Încetau lupta. Și apoi În clipa aceea Susan Îl anunță că avea un alt cadou pentru el și că i-l cumpărase gîndindu-se că poate ar fi vrut să se distreze cu ceva pînă veneau operele complete ale lui Mark Twain. Julius primi pachetul gîndindu-se că micuța ghitară n-avea nimic de-a face cu volumele lui Mark Twain și că sigur era ceva la care mama se gîndise În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
câte trei și ieșeau niște cifre: 323, 132, 231 etc. După ele îți spunea dacă cel la care te gândiseși te iubește sau nu, sau doar îi placi, și mai erau și alte răspun suri posibile. Toată lumea râdea și se distra, dar mai ales ar fi vrut să știe la cine se gândise fiecare, adică cine le erau iubiții. Petruța tocmai terminase cu ultimul, și mai era timp din recreație (care era de 20 de minute, dar Tovarășa nu apărea înainte de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o singură replică: “Ai dracu’, taică, așa e!” Îmi stăruie, mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o noapte de Crăciun sau de Paști când, câțiva copii ai satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața mea, se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
minte, respectiva persoană să nu aibă nici un ban în buzunar: achitase niște datorii mai vechi, băuse un păhărel (mai mare) cu te-miri-cine, îi pierduse la jocuri de noroc ori i-i luaseră fetele de noapte, în compania cărora se mai distra câteodată... Odată, într-o seară de august, se hotărâ să meargă acasă, la Folești. Avea toți banii întregi, nu cheltuise nimic, voia să-i ducă cui trebuie. În plus, era treaz, nemâncat, stare în care se aflase de foarte puține
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
totuși conștient că urmărirea va continua oricât de ingrată și de sinistră mi s-ar fi părut. Trebuie să recunosc că unicul și devotatul meu prieten în tot acest timp rămânea calculatorul. Acolo petreceam cele mai fericite clipe și mă „distram” spărgând codurile unor insitutții celebre din lume, cu precădere militare, cu ușurința cu care veverițele sparg alunele. Aici eram în elementul meu, un hacker de temut, motiv pentru care o și ștersesem din România, pentru că-mi dădusem seama că în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fratele ei zâmbi. Cine putea ști ce știa el? Karin nu putea băga mâna-n foc nici măcar pentru Bonnie. Bonnie cea veselă își recuperă aparatul foto. —O să vă scot poze la amândoi. Îl mângâie pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de bine. Dar la plecare îl sărută pe țeasta care se vindeca. Te iubesc, Marker! El încercă să se ridice și să se țină după ea. Karin îl opri, mângâindu-l și liniștindu-l, până când el o dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ar fi uitat cum să-și reia viața. —Mark? M-am întors. Suntem iar numai noi doi. Te simți bine? Sută la sută, spuse el. Iar împreună. Clătină înțelept din cap și se întoarse spre ea. N-o să ne distrăm chiar așa de bine. Mai întâi nu-i niciunde, apoi e. Schimbarea pleacă pe furiș, o viață pășind prin alta. Când se întoarce, vede nicăieriul unde fusese. Nici măcar nu-i poți spune loc, până când îl inundă simțirea. Și atunci pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de parcă Mark s-ar fi transformat în vârcolac. Ceva s-a infiltrat în mâncarea individului. E așa de bățos mereu, de parc-ar fi tot timpul la înmormântarea cuiva. Pe adevăratul Ruppie îl durea întotdeauna în cur. Știa să se distreze. Adevăratul Ruppie putea sta în camera frigorifică toată ziua, manevrând bucăți de vacă, fără să simtă nimic. Pe tipul ăla nu-l îngheța niciodată nimic. Tipul ăsta e înghețat tot timpul. Toată înscenarea e profund tulburătoare, iar Mark nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la Ogallala la Broadwater hrănindu-i cu povești despre începuturile familiei sale în Nebraska, mai întâi ca beneficiari ai Legii Kincaid și apoi, când guvernul le-a tras pământul de sub picioare, ca fermieri. De la Broadwater până la granița cu Wyoming îi distrase cu povești despre talentele de vânător ale fratelui său mai mare- patru duzini de iepuri atârnați pe peretele sudic al șopronului, care ajutaseră familia s-o scoată la capăt în iarna din ’38. Ca să-i ajute pe copiii săi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
containere de patruzeci de metri înșirate de-o parte și de alta, așteptând să fie încărcate în trailere. Avea portrete ale celor mai buni prieteni ai lui Mark, doi bărbați neglijenți, la vreo douăzeci și ceva de ani, care se distrau cu o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Știe multe, chiar dacă nu e chiar un geniu. Și ăsta-i Ruptura. Ia uită-te ce le are cu tacul. Ai vrea să-l ai pe tipul ăsta de partea ta, în orice - deci - situație. Dacă ai chef să te distrezi total, pe-ăștia doi trebuie să-i suni. Poza cu sora lui - Karin pe post de vampir gotic - produse o conductanță mică. Închise ochii și dădu fotografia la o parte. Weber insistă. —E cineva cunoscut? Mark privi poza lucioasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
punem? Da’ ce-ți închipui că suntem noi? Nu suntem monștri. Conform celei mai noi teorii neurologice, cu toții suntem monștri. Între ei doi stăteau amintiri umilitoare, neatinse. Cu ani în urmă, Karin și Rupp o făcuseră, doar așa, ca să se distreze, într-o noapte de septembrie, pe veranda din față a casei ei, în timp ce Mark, Joan și Cappy Schluter dormeau la etaj. Ea era în ultimul an de facultate, iar Rupp abia terminase liceul. Mai că era corupție de minori. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la accident încoace. Mașinăria ta are diaree. O să bat porcăria asta. Și dup-aia repar banda. Arată-mi mie mașinăria care mă face pe mine. Cred că e o problemă de polaritate. Ai auzit de treburile astea? Întregul spectacol îl distra pe Mark atât de tare încât nici măcar nu protestă la apariția lui Karin. Ia uite cine-a venit! Nu-i nimic - ești și tu o cetățeană. Oricum, mișto găselniță. Patru Iulie e preferata soră-mii. Hai să-i dedicăm ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încântat: o amatoare pe roți pe care o putea învinge oricând, chiar și cu un deget mare legat la spate. Ea îl bătea la cribbage. Mark adora aceste concursuri eroice, care se terminau adesea cu el cerșind îndurare. —Așa te distrezi tu? Tu, femeie-n toată firea, să bați măr un începător? Karin îl auzi fără să vrea. —Începător? Nu mai ții minte că joci de când lumea, că jucai și cu mama, în copilărie? El pufni disprețuitor la o asemenea idioțenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, Mark. După toate porcăriile pe care ni le-am făcut unul altuia. În sfârșit suntem bine. Nu adăugă și datorită ție. —Danny Riegel? Copilu’ nudist al Mamei Natură? Se așeză, încă ud, pe brațul fotoliului său Naugahyde, ștergându-se distrat cu prosopul pe piept. Karin zăbovi puțin cam mult înainte să-și întoarcă privirea. Deci voi doi chiar sunteți împreună? —A venit să te vadă la spital. Stupid, forțat, nerelevant. —Zău? Danny Riegel. Mă rog, n-are ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai multe. Împinse cu palmele ei zgâriate în pământul cules și se ridică. —Haide. Hai să mergem înapoi, înainte să ne aresteze că am încălcat o proprietate privată. —Dar până la urmă, voi doi ce faceți când sunteți împreună? Ca să vă distrați. Își răsuci capul într-o parte și ridică mâinile a apărare. Ea clipi spre el, simțind că i se face rău. Nu-mi da detalii murdare. Vreau să zic, mergeți la operă? O frecați pe la biblioteca publică până vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]