3,782 matches
-
Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-o familie cu o descendență ilustră pe linia ambilor părinți: tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, Generalul Gheorghe Manu, luptător
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
păcii veșnice. În desfășurarea istoriei cele două cetăți se amestecă, astfel procesul separării celor buni de cei răi se desfășoară în lumea de dincolo și se încheie prin Judecata de Apoi. Doctrina augustiniană, care cercetează mai mult lumea interioară decît dogma, se va constitui ca argument de referință pentru Martin Luther în apărarea supremației credinței față de fapte și tot prin ea va întemeia doctrina sa despre predestinație. Modelul augustinian, cum subliniază cel care a scris Calmul valorilor, a fost extrem de influent
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care l-au avut societățile din trecut. Nu este vorba de o abordare funcționalistă a religiei, indiferentă la tipul de religie, ci este vorba de a plasa chestiunea în centrul problemei creștine a iubirii aproapelui. Admițând o largă libertate față de dogma creștină a mântuirii, cele cinci demersuri post-seculare admit că solidaritatea umană filtrată prin discursul religios mai are șansa de a furniza un sens pentru omul societăților post-moderne. Caritatea, smerenia (ca admitere și asumare a propriei violențe), responsabilitatea, activismul social-politic sunt
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra holismului lui Duhem. Concepția lui Duhem a avut o notorietate limitată până la mijlocul secolului trecut, când Quine o menționează în "Două dogme ale empirismului"49. Acest articol reprezintă un adevărat "nod evolutiv" pentru majoritatea lucrărilor filosofice ulterioare. Astfel, Goodman, Rawls și White au evidențiat rolul pe care articolul lui Quine l-a avut în conturarea propriilor teze. Remarcabil prin claritatea și concizia
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în concordanță printr-un proces similar celui propus de Goodman, adaptat de Rawls și implementat de Gillies. Teza lui Duhem l-a influențat indirect pe Rawls, atât prin intermediul concepției lui Goodman, cât și prin ideile propuse de Quine în "Două dogme ale empirismul" și Word and Object 64. De altfel, relevanța concepției lui Quine este admisă de Rawls în mai multe rânduri 65. Pe lângă legătura conceptuală existentă între teza Duhem-Quine și metoda "echilibrului reflectiv", remarcabil este faptul că principiile fundamentale 66
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
eu/contractualismul-lui-john-rawls-2/ 7 iunie 2014, accesat 2 aprilie 2015. Pârvu, Ilie, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Quine, Willard Van Orman, "Two Dogmas of Empiricism", în The Philosophical Review, vol. 60, nr. 1, 1951, pp. 20-43. , "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, pp. 33-59. , Word and Object, MIT Press, Cambridge (MA), 1960. Rawls, John, A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge (MA
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pe care le întrevăd autorii. Vattimo, Rorty și Hick sunt optimiști. Caritatea ca expresie kenotică sau legică a iubirii și activismul socio-politic ca sfințenie reprezintă șansele viitorului luminos al omenirii. Toți cei cinci autori își îngăduie o largă libertate față de dogma creștină. Evidentă în cazul ateismului asumat al lui Rorty și în cel al soluției religios pluraliste propuse de Hick, această libertate capătă expresii subtile în celelalte cazuri. Ea se manifestă la Wilson în evidențierea funcțiilor religiei, într-un discurs pertinent
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
comunități în diferență, fiecare având propriul ei etos; în schimb, modernitatea este o "eră a maselor". Așa cum a arătat René Guénon, "când ne aflăm în prezența unei idei cum e cea de egalitate sau cea de progres sau toate celelalte dogme laice acceptate orbește de aproape toți contemporanii, ne este, firește, cu neputință să admitem că astfel de idei s-au născut spontan"14. Guénon crede că astfel de idei nu ar fi putut avea efect decât într-un mediu pregătit
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din lucrarea lui Duhem, cu sintagmele "conjuncție de ipoteze", "conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, p. 55 [subl. n.]. Quine are în teza Duhem, atunci când spune că: "enunțurile noastre asupra lumii externe înfruntă tribunalul experienței sensibile
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îndeosebi Stephen Toulmin, Human Understanding: The Collective Use and Evolution of Concepts, Princeton University Press, Princeton, 1972. 49 Willard Van Orman Quine, "Two Dogmas of Empiricism", în The Philosophical Review, vol. 60, Nr. 1, 1951, pp. 20-43. 50 Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 54. 51 Ibidem, p. 55. 52 Așa cum am arătat anterior, termenul este folosit de Duhem ca atare. Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301. 53 Conform terminologiei folosite de White pentru a explica ceea ce Gillies numește teza
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
51 Ibidem, p. 55. 52 Așa cum am arătat anterior, termenul este folosit de Duhem ca atare. Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301. 53 Conform terminologiei folosite de White pentru a explica ceea ce Gillies numește teza Duhem-Quine. 54 Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 53. 55 Ibidem, p. 54. 56 Ibidem, p. 55. 57 Pentru o descriere detaliată a diferențelor dintre teza Duhem și teza Quine, vezi Gillies, Philosophy of Science, pp. 98-112. 58 Enunțată de Duhem și dezvoltată de Quine
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de Quine, teza holistă poate fi sintetizată astfel: Nicio ipoteză nu poate fi tratată în mod izolat, ci doar în conjuncție cu alte ipoteze, în "ansambluri teoretice" sau "unități corporative". Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301, și Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 53. 59 După cum se poate remarca, [A] încorporează idei din "Două dogme ale empirismului". 60 Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 55. 61 [B] este în concordanță mai degrabă cu teza Duhem, decât cu teza Quine. Pentru
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mod izolat, ci doar în conjuncție cu alte ipoteze, în "ansambluri teoretice" sau "unități corporative". Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301, și Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 53. 59 După cum se poate remarca, [A] încorporează idei din "Două dogme ale empirismului". 60 Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 55. 61 [B] este în concordanță mai degrabă cu teza Duhem, decât cu teza Quine. Pentru detalii cu privire la teza Duhem-Quine, vezi îndeosebi Gillies, Philosophy of Science, p. 115. 62 Pentru o
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cu alte ipoteze, în "ansambluri teoretice" sau "unități corporative". Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301, și Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 53. 59 După cum se poate remarca, [A] încorporează idei din "Două dogme ale empirismului". 60 Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 55. 61 [B] este în concordanță mai degrabă cu teza Duhem, decât cu teza Quine. Pentru detalii cu privire la teza Duhem-Quine, vezi îndeosebi Gillies, Philosophy of Science, p. 115. 62 Pentru o abordare a falsificaționismului din perspectiva tezei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
degrabă cu teza Duhem, decât cu teza Quine. Pentru detalii cu privire la teza Duhem-Quine, vezi îndeosebi Gillies, Philosophy of Science, p. 115. 62 Pentru o abordare a falsificaționismului din perspectiva tezei Duhem- Quine, vezi Gillies, op. cit., pp. 205-230. 63 Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 54. 64 Willard Van Orman Quine, Word and Object, MIT Press, Cambridge (MA), 1960. 65 Rawls, A Theory of Justice, pp. xi, 111, 131 și 579. 66 Principiile fundamentale postulate de Rawls sunt "cele care ar fi
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
zi a tezei doctorale și urmând ca În final să prezint planul de cercetare pentru anul de mobilitate, care se desfășoară În Italia, mai exact la Roma. Partea I Premisele Pe parcursul perioadei comuniste, România a suferit consecințele aplicării inflexibile a dogmelor leniniste: industrializarea forțată, Întemeiată pe un model de creștere economică care favoriza industria grea, În detrimentul industriilor producătoare de bunuri de consum; lichidarea proprietății private, deopotrivă În zonele urbane și rurale, asociată cu politica violentă și brutală de colectivizare a agriculturii
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
de ușor cum cred clasicii ; cel mult îi putem rezuma stilul menționând caracterul ei mai cuprinzător, gustul pentru ornamentația bogată în detrimentul purității, preferința nu pentru monofonie, ci pentru polifonie. Trăsăturile mai specifice sânt dorința de a surprinde, de a șoca dogma creștină a incarnării ; apropierea pedagogică a noțiunilor îndepărtate sau elevate prin analogii cu lucruri din viața de toate zilele. Până acum ne-am ocupat de natura limbajului figurat, punând accentul îndeosebi pe metonimie și pe metaforă; și am arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
opusă primei, este metoda "obiectivă" sau "dramatică", susținută și ilustrată de Otto Ludwig în Germania, Flaubert și Maupassant în Franța, Henry James în Anglia. *24 Adepții acestei metode, critici si artiști, au căutat s-o prezinte ca singura metodă artistică (dogmă care nu este nevoie să fie acceptată). Ea a fost expusă cu strălucire în lucrarea lui Percy Lubbock Craft of Fiction o poetică a romanului bazată pe practica și teoria lui Henry James. Credem că pentru a desemna această metodă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mod normal, "genuri". Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea sunt secole care iau genurile în serios; criticii lor sunt persoane pentru care gemurile există, sunt reale. *17 Că genurile sunt distincte - și că trebuie păstrate distincte - este o dogmă comună a crezului neoclasic. Dar dacă vom căuta în critica neoclasică o definiție a noțiunii de gen sau o metodă pentru a distinge un gen de altul, nu vom găsi aproape nici o consecvență și nici măcar conștiința necesității .unei sistematizări. 304
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau practicabil în "critica literară". Ceea ce se cere sau se oferă sub numele de "critică evaluativă" este de fapt o clasificare lipsită de subtilitate a unor autori și a unor opere, însoțită de citarea unor autorități sau de invocarea câtorva dogme de teorie literară. Pentru a depăși acest nivel, sunt neapărat necesare analize si comparații analitice. Pe de altă parte, un eseu care este pur exegetic trebuie, prin însăși existența lui, să ne ofere o cât de mică judecată de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
parsismul lăsînd o amprentă distinctă asupra mozaismului în faza sa de formare și de conceptualizare. Zoroastrismul a avut un rol determinant în transformarea mozaismului dintr-un cult agrar-pastoral cu caracter idolatric într-un cult rigid, mort în ritual, înțepenit în dogme scoase din pălărie, împănat cu fel de fel de minciuni care nu mai are nici o legătură cu vechea societate ivrită ce se formase în secolul lX î.e.n. în peninsula arabică și apoi au migrat în Palestina. În mozaism, venirea lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu ceva împrumuturi din alte culturi, sau cum am zice mai direct, cu furtișaguri și plagieri cît te ține mintea și mîna. Dar povestea îngeri- lor este schisma fariseilor în mozaism care a apărut pe la mijlocul secolului ll î.e.n. și nu dogma de început a acestui cult, ceea ce ne obligă să privim ce scriu ei despre vremurile dinainte, ca pe niște povești pentru femei bătrîne și rătăcite rău cu duhul cum zice Celsus în scrierea Calea/Doctrina Adevărului. Sub nasul lor în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor/geților, mozaismul, platonismul, pitagorismul, stoicismul și misterele religiei grecești iar noua dogmă să fie slujită de preoții ivriți și îmbrățișată de toate civilizațiile din jurul Mediteranei dar nu numai. Dar textele arată clar că a dorit în realitate să impună mozaismul printr-o reinterpretare personală, ca unică religie a lumii și pentru că Neamurilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrise ale antichității îi obligă să înghită și aseme- nea fapte confirmate de istorie. Fariseii se arătau neîndurători în apărarea propriilor credințe religioase și pentru aceasta nu aveau dureri de cap să trimită la moarte pe cei ce le cleveteau dogmele. Erau adepții confruntărilor militare atunci cînd i-a prins flama fanatismului religios și au făcut-o chiar în rezolvarea unor litigii cu vecinii sau în cadrul societății iudai-ce prin fioroasa miliție a rabinilor, considerîndu-se foarte pricepuți în interpreta- rea scrierilor sfinte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]