7,291 matches
-
invidie sau defăimare pe care le aveau, și asta îi urâțea. . . Acolo unde grupul era mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul complicităței, aveau un diapazon mai liber. . . Jocul ăsta furios al fizionomiilor, scenele interioare pe care le surprindeai după dosuri sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă de seară, care cădea searbăd pe pânze, cât și cu teatrul ieftin de gelozii, vendettp și achturi, ale trio-ului principal, dau gustului un 118 dezgust pe care Mini se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-i distragă atenția de la durerea de spate care o chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei primare țin, în principiu, de mirosul acela puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă trebuia să i-l aducă el. Arată spre ușă. Maiorul scutură din cap. Nu, am băut deja prea mult. Pran rămâne în picioare, fixându-l cu privirea. Știi, nu sunt om, rău, zice maiorul, frecându-și nasul borcănat cu dosul mâinii. Nu sunt vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul în masă. Dumnezeule! Cum pot să discut cu tine când arăți așa?Uită-te la hainele cu care te-au îmbrăcat! Ești bărbat, așa presupun, nu o fată care sângerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că știe ce s-a întâmplat. Cineva din mulțime a aruncat o bombă Mills. Un atentat. Dar după cum se pare, nici el nici Minty n-au fost atinși și mahout-ul lor se uită la ei întrebător, cu călcâiele proptite în dosul urechilor elefantului său. În interiorul howdah-ului, miroase a vopsea proaspătă și a excremente de elefant. Sir Wyndham se îndreaptă cu precauție. Zgomotul continuă. Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-le în figuri noi, mai interesante, fantastice. Începe jocul, dar își amintește că trebuie să plece imediat, dacă vrea să facă bani și să fie înapoi la ora opt. Sare din pat, stă în fața pătratului de oglindă care atârnă în dosul ușii, și-și trece cu grijă pieptenele prin părul des. Apoi pune puțin ceară pe degete, le trece prin păr, se piaptănă din nou, întorcând capul în așa fel încât lumina să pună în evidență acea tentă roșiatică a părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să danseze în fața peșterii morților, de unde străbunii nu pot ieși să le dea ce vor ele și le lasă în stăpânirea lui Sahjat și Massa Missi, să bată pământul sub picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii zorilor, Jonathan și Gittesn se întorc în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o ascultă în extaz, pe urmă se uită la Sergiu din fotografii, are o adevărată pasiune pentru mine, nu mă pot mișca un pas fără să vină după mine. Pot să-l cert, să-i trag cu bi ciușca peste dos, să trec peste el cu masa cu rotile. Nu se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iar nepăsătoare spre zenit Când știi că te întorci, de aici în veci, la fel de colorată. Eu...eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar pe dos Și vreau să țip, să râd, să plâng atât cât fac aici popas. Parfum de miere-n decolteu Cântă parfumul mierii-n corcoduș Ca îngerii în bucuria primăverii Aromizând un vis în faptul serii Să-mi fac în palma ta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud. Acum e prima oară când am ieșit din casă. Nu am călătorit niciodată ca tine. — Călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai la îndemână pentru asta decât decapitarea unei concubine. În timp ce vorbesc, mă aștept să se înfurie. Mă aștept să cheme eunucii să mă târască afară, pentru ca apoi gărzile să mă înjunghie cu săbiile lor. Însă Majestatea Sa face exact pe dos. În loc să izbucnească de mânie, devine calm. Pare să fie cu adevărat afectat de vorbele mele. Expresia i se aseamănă opera unui sculptor în lut lipsit de pricepere, care intenționează să facă o față veselă, dar face în schimb una posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
decât pierderea propriei mele vieți: Nuharoo, te rog, acordă-i șansa de a te iubi, sora mea mai mare. Mă voi întoarce în viața viitoare să fiu orice dorești: voi fi pielea de pe toba ta, hârtia cu care îți ștergi dosul, un vierme pentru cârligul tău de pescuit... Eunucul-șef Shim șoptește ceva la urechea lui Nuharoo. Expresia ei se schimbă. Shim trebuie să-i fi spus că dacă îi supără pe strămoșii imperiali, i se vor lua titlurile și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împăratul Hsien Feng se ridică și iese din hol în picioarele goale. Doamna Yun s-a spânzurat în noaptea aceea. Vestea mi-a fost adusă de An-te-hai a doua zi dimineața, la micul dejun. Mi s-a întors stomacul pe dos. Tot restul zilei am zărit chipul doamnei Yun după fiecare ușă și la fiecare fereastră. L-am rugat pe An-te-hai să stea pe aproape, în timp ce eu aveam grijă de leagănul lui Tung Chih. M-am întrebat ce se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în urmă cu vreo jumătate de milă. Nuharoo a insistat să schimbe cărăușii palanchinului. În loc să dea vina pe drumurile alunecoase, ea i-a învinovățit pe cărăuși. Nuharoo îmi spuse că și ea a avut un vis. A fost exact pe dos decât al meu. În visul ei, se făcea că este într-un regat liniștit, iar oglinda ei era cât peretele. Regatul era ascuns în cele mai adânci străfunduri ale unui munte. Un budist cu barbă albă până la pământ o condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m-ași apuca, Doamne ferește, să îmbrățișez cine știe ce doctrină sau credință care m-ar rupe de viața mea trecută și de eforturile mele care mi-au iluminat tinerețea. COMPROMISUL CU PRIETENII Cum se face, cum reușește un român să întoarcă pe dos mănușa tragică și s-o arunce în față destinului? Dintr-un dușman potențial își face un prieten pe viață. Devenind bucureștean și debutând în literatură, eram invitat la cenacluri, la revelioane. Asistam la veselia generală crunt și plin de orgoliul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în plin vacarm pe lângă Piața Bălcescu, unde e acum Teatrul Național nou, pe atunci loc viran, mi se pare că nici nu merită să fie amintită. Scriitorul american Faulkner povestește că a scris romanul său În timp ce trag să mor pe dosul roabei cu care căra noaptea cărbuni într-o centrală electrică. În general relatările sale despre meseria de scriitor sânt demne de cel mai mare interes. Cu câțiva ani înainte de a muri răspundea într-un interviu în revista vest-germană Merkur la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bietele femei nu cunosc drumurile bărbatului și nu-și au semnele lor; că ele îl spală și-l îmbracă și-i ascultă noaptea somnul. Știa ea, Marghioala, n-ai grijă! Moșneagul rîdea și se așeza la masă desbumbat, trăgînd cu dosul palmei prin păr. Fetele și femeile casei se puneau la masă deosebit. ...De fapt amintirile mele sînt destul de tulburi și nu atît cît nu-i văd pe cei de odinioară cît nu pot înțelege sensul gesturilor lor și nici nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care l-am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu falca aruncată în jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe străzi în cor: „P.C.I.-ul ne păzește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a cuprins o emoție crîncenă. De s-ar fi întîmplat așa, aș fi luat-o înapoi pe scări. Inima îmi spărgea pieptul. Cu degetul pe sonerie, am auzit în dosul ușii o mișcare. O clipă birui dorința s-o iau la fugă, cînd, în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai mei, mirîndu-se cît timp a trecut de cînd nu i-a mai văzut. Scotocind la neamuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că pot schimba păreri cu dînșii, într-o seară le-am făcut o vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai bine armonizate: ca singură datorie a sa, bărbatul consimțise în întrețină focul deși doamna dorea să i se aducă la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pomenesc, căci voi nu le veți răsfoi niciodată. Atâta vă pot spune, ca să vă formați o imagine, cât de cât: numai cu jumătate dintre cărțile pe care le-am citit eu ați putea umple, din podele până În tavan, separeul din dosul Bufetului unde intrăm numai noi, lumea bună, și unde, pe caniculă, se țin chiar ședințele Consiliului Local. Cunoașteți cu toții că, Într-una dintre verile ploioase, nu mai țin bine minte anul, dar asta nu contează, a avut loc o alunecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]