3,549 matches
-
al II-lea de Boemia , ce era un candidat la tronul imperial. Rudolf a preluat în posesiune teritorială și ducatele de Austria, Styria, Carinthia și Carniola, dependente până atunci de stăpânirea rivalului său și i-a numit pe fii săi duci de Austria și de Styria, teritorii care au fost anexate de boemi după dispariția dinastiei Babenberg.. Dintr-un conte neînsemnat, care deținea teritorii în jurul Zurichului, a devenit unul dintre cei mai importanți principi, punând bazele teritoriale ale puterii familiei de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pe fratele său Charibert al II-lea în fruntea acestuia. După moartea lui Charibert (631 sau 632) și a fiului său Chilperich, asasinat la ordinul unchiului său în 632, regatul este condus de mai mulți feudali merovingieni cu titlul de duci, titlul regal purtându-l, cu întreruperi, numai Eudes cel Mare. Odată cu uzurparea tronului de către Pépin cel Scurt, ducii Aquitaniei caută să obțină independența față de regii franci revoltându-se periodic împotriva acestora, fiind înfrânți și executați. Regatul este reorganizat de Carol
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
a fiului său Chilperich, asasinat la ordinul unchiului său în 632, regatul este condus de mai mulți feudali merovingieni cu titlul de duci, titlul regal purtându-l, cu întreruperi, numai Eudes cel Mare. Odată cu uzurparea tronului de către Pépin cel Scurt, ducii Aquitaniei caută să obțină independența față de regii franci revoltându-se periodic împotriva acestora, fiind înfrânți și executați. Regatul este reorganizat de Carol cel Mare pe fostul teritoriu al regatului merovingian al Aquitaniei. Teritoriul este anexat definitiv după decapitarea ducelui Lupus
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
moartea tatălui său, reclamă această parte a imperiului. În tentativa de a scoate regatul din sfera de influență a Imperiului Romano-German luptă împotriva fratelui său mai mare Lothar, apoi, ca și fiul său, se aliază cu regii Italiei și cu ducii Bretaniei împotriva regilor francezi. Drept urmare, Carol al II-lea cel Pleșuv, rege al Franței cucerește regatul Aquitaniei, iar în 855 îl depune pe Pépin al II-lea atribuind regatul fiului său Carol. După moartea acestuia prematură, titlul este moștenit de
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
domnie în 979, însă renunță trei ani mai târziu, pentru ca, în 986 să urce pe tronul Franței. Odată cu acesta Dinastia Carolingienilor se stinge iar noua familie ce succede la tron renunță definitiv la titulatura de rege al Aquitaniei. Regi și duci din perioada Merovingiană Dinastia Carolingiană
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
este denumirea dată celor trei legionari, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica care l-au asasinat, la 29 decembrie 1933, pe peronul gării de la Sinaia, pe prim-ministrul României Ion Gheorghe Duca. Cuvântul "nicador(i)" este un acronim format din primele litere din prenumele a doi dintre autorii asasinatului și primele două litere din numele de familie al celui de-al treilea: Nicolae Constantinescu, Caranica Ion, Doru Belimace. Atitudinea ostilă față de legionari
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
politicii economice aplicate în România, ci și prin faptul că era văzută ca principalul agent al politicii naziste în România. Ascensiunea politică, economică și militară a Germaniei periclita interesele Franței în această parte a Europei. În vara anului 1933, I.G. Duca a făcut o vizită la Paris, unde s-a angajat să termine cu "problema legionară" dacă va ajunge prim ministru, declarație complet neinspirată, care va fi exploatată de legionari, în sprijinul ideii că "politica și economia României sunt guvernate de
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
României sunt guvernate de marea finanță iudeo-masonică". Nicolae Titulescu, printr-o telegramă secretă, datând din 9 decembrie 1933, notifică ambasadorului d'Ormesson, iminenta desființare a Gărzii de Fier, subliniind că în caz contrar, își va da demisia. Vizita lui I.G. Duca în Franța avea drept scop, printre altele, și negocierea unui nou împrumut la Banque de Paris et des Pays Bas (PARISBAS), reprezentată de Horace Finaly, bancher francez de origine evreiască, care și el a insistat pentru desființarea Gărzii de Fier
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
anului 1933 Carol al II-lea a decis că este mai bine să accepte un guvern liberal, după 4 ani de guvernare țărănistă, plină de scandaluri de corupție, declin economic și conflicte politice interne. Marți, 14 noiembrie 1933 guvernul I.G.Duca depune jurământul în fața regelui Carol al II-lea. Relațiile între rege și liberali sunt însă extrem de proaste, dat fiindcă la întoarcerea în țară a lui Carol Caraiman, ulterior devenit rege al României, prin detronarea regelui legitim al țării, Mihai I
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
liberali sunt însă extrem de proaste, dat fiindcă la întoarcerea în țară a lui Carol Caraiman, ulterior devenit rege al României, prin detronarea regelui legitim al țării, Mihai I al României, în 1930, prin lovitura de stat denumită eufemistic "Restaurație", I.G. Duca și Vintilă Brătianu, făcuseră declarații dure contra acestuia. În aceste condiții, sunt programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie 1933. În prealabil însă, trebuia îndeplinită principala cerință impusă guvernului liberal de către Franța, dizolvarea Gărzii de Fier. Aceasta se temea
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
opus acestei măsuri. Cu toate acestea, Nicolae Titulescu, revenit în țară în seara aceleiași zile, a insistat asupra dizolvării, făcând referire la un împrumut pentru care purta negocieri cu Liga Națiunilor, condiționat de dizolvarea Gărzii de Fier. În aceste condiții, Duca și Titulescu s-au adresat regelui, pentru a semna un decret regal de dizolvare a Gărzii de Fier, care să constituie baza juridică a dizolvării, ceea ce regele a refuzat categoric. În consecință, în data de 9 decembrie, prin Jurnal al
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
a dizolvării, ceea ce regele a refuzat categoric. În consecință, în data de 9 decembrie, prin Jurnal al Consiliului de Miniștri (un fel de ordonanță de guvern), cu 8 voturi pentru (al optulea îi aparținea lui Titulescu) și 7 împotrivă(I.G. Duca a votat contra), "gruparea Arhanghelul Mihail astăzi Garda de Fier, este și rămâne dizolvată". Decizia guvernului era motivată în principal prin faptul că "prin programul și prin acțiunea sa din ultimul timp, această grupare urmarește, pe de o parte, schimbarea
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
fapt revolver "Browning"), un pistol semiautomat cal.11, și 17 petarde de exercițiu. Momentul favorabil s-a ivit în seara zilei de 28 decembrie 1933, atunci când Carol al II-lea l-a convocat a doua zi la Peleș pe I.G. Duca pentru a discuta despre eventualitatea unei destituiri a guvernatorului Băncii Naționale. În mod cu totul surprinzător, dat fiindcă era o situație specială, imediat după alegeri, arestări, tulburări, contestații, știrea a trecut de cenzură, apărând în ziare, astfel că cei trei
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
guvernatorului Băncii Naționale. În mod cu totul surprinzător, dat fiindcă era o situație specială, imediat după alegeri, arestări, tulburări, contestații, știrea a trecut de cenzură, apărând în ziare, astfel că cei trei s-au hotărât imediat. Pe 29 decembrie, I.G. Duca pleacă spre Sinaia, cu trenul de 9 dimineața. În afară de un agent însoțitor, vagonul ministerial nu avea niciun fel de pază. Cei trei au călătorit în același tren, într-un alt vagon. Audiența la rege era programată pentru orele 16-18. Cei
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
pe primul ministru în cazul în care Constantinescu ar fi dat greș, acesta din urmă, postându-se la mijloc, ascuns într-o nișă din zidul gării. Automobilul a intrat pe peron, dar nu a oprit în fața vagonului, astfel că I.G. Duca a fost nevoit să parcurgă peronul întunecos. La un moment dat a explodat o petardă. În acel moment, Nicolae Constantinescu i-a pus mâna pe umăr, după care l-a împușcat cu 5 gloanțe în cap. Versiunea prezentată de "Adevărul
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Toți trei au fost condamnați la muncă silnică pe viață. Ulterior, Corneliu Zelea Codreanu le-a acordat gradul de Comandant al Bunei-Vestiri, cel mai înalt grad în Legiune după Căpitan, instituit în 2 decembrie 1936. După asasinarea primului ministru I.G. Duca, guvernul liberal a instituit starea de asediu și cenzura pe o perioadă de 6 luni. Au fost operate mii de arestări printre legionari, majoritatea fiind ulterior eliberați. Guvernul voia astfel să demonstreze existența unui complot. Au fost arestați mai mulți
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
inculpații, cu excepția celor trei asasini, considerând că aceștia au acționat din proprie inițiativă. După demiterea sa, în 29 august 1936, Nicolae Titulescu se decide să intre în politică. Date fiind condițiile în care, în decembrie 1933, forțase mâna lui I.G. Duca, era clar că nu era dorit în PNL, astfel că în 1937, apar primele știri privind convorbiri cu Iuliu Maniu, purtate la Cap Martin, Franța, unde Titulescu avea una din reședințe. Întors în țară, în 29 noiembrie 1937, își anunță
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Iuliu Maniu, în 12 decembrie 1937, Nicolae Titulescu publică în "Universul", un articol intitulat " Eu și Garda de Fier", în care aruncă responsabilitatea dizolvării din 9 decembrie 1933 a Gărzii de Fier, asupra PNL, și în special asupra lui I.G. Duca. Răspunsul nu a întârziat să apară, din partea tuturor forțelor politice. Constantin Argetoianu numește articolul "pledoarie de clănțău, minte de la început până la sfârșit, cu nerușinare", și nu numai el, toate ziarele, inclusiv cele de stânga din Sărindar, sunt revoltate de afirmațiile
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
din partea tuturor forțelor politice. Constantin Argetoianu numește articolul "pledoarie de clănțău, minte de la început până la sfârșit, cu nerușinare", și nu numai el, toate ziarele, inclusiv cele de stânga din Sărindar, sunt revoltate de afirmațiile sale. În fine, fratele lui I.G. Duca, într-o scrisoare publicată în majoritatea ziarelor (Universul, Viitorul, Dimineața, ș.a.) a doua zi, îl acuză pe Nicolae Titulescu drept principalul responsabil de moartea fratelui său, subliniind că declarațiile acestuia, "sunt mai mult decât o impietate, ci o monstruozitate". În
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
responsabil de moartea fratelui său, subliniind că declarațiile acestuia, "sunt mai mult decât o impietate, ci o monstruozitate". În fine, printr-o altă scrisoare publică, se pronunță și membrii guvernului liberal din 1933, lămurind lucrurile : Imediat după asasinarea lui I.G. Duca s-au lansat tot felul de ipoteze privind asasinarea acestuia, ipoteze privind implicarea regelui, a poliției, a lui Corneliu Zelea Codreanu, separat sau în cooperare, ca și ipoteze privind motivația asasinilor. În ceea ce-l privește pe Carol al II-lea
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
lui Corneliu Zelea Codreanu, separat sau în cooperare, ca și ipoteze privind motivația asasinilor. În ceea ce-l privește pe Carol al II-lea se afirmă că regele știa de atentat : În contextul politic de atunci, chiar dacă monarhul îl detesta pe Duca, nu avea nici un interes să prelungească o criză guvernamentală. Nu există în arhive un astfel de document, nu a fost publicat niciodată, nici un istoric nu a făcut referire la vreun astfel de document. În ceea ce privește implicarea lui Codreanu, din nou presa
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
liniște." Într-adevăr, dacă, după aceste persecuții, o parte din armenii moldoveni s-au refugiat în Transilvania, un veac mai tîrziu, în 1671, alți armeni din Moldova, participanți la răscoala condusă de Hîncu împotriva politicii de biruri a domnitorului Gheorghe Duca, au fost nevoiți să emigreze, fiindu-le primejduite viața și avutul după înăbușirea răzmeriței. Hasdeu face o referire la acest episod istoric mai întîi în Istoria toleranței religioase: În 1671, domnind în Moldova Duca-Vodă, arnăut lacom de bani și de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
izbînda cauzei române". Iar în Etymologicum Magnum Romaniae, revine citîndu-l pe istoricul german Engle, care, la rîndul său, se inspirase din lucrarea iezuitului Rudolf de Bauzen, utilizată de istoricii unguri Pray și Benkö: "Pe la 1671, domnind în Moldova crudul arnăut Duca, boierul Hîncu a ridicat steagul răscoalei contra născîndului element fanariotic: armenii au luat partea cea mai activă în această manifestațiune, și cei mai compromiși dintre dînșii, într-un număr foarte însemnat, au fost siliți apoi a fugi din țară (Engels
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
și de asemenea din pricina deselor schimbări de domnitori. Și astfel s-au așezat armenii în Transilvania, cu încuviințarea principelui Apafi." În sfîrșit, Dimitrie Dan sintetizează în Armenii orientali din Bucovina (Cernăuți 1891): "Pe timpul domniei a doua a principelui Moldovei Gheorghe Duca (1669-1672) emigrară iară mulți armeni din Moldova și mai ales din Suceava, sub conducerea episcopului lor Mennas, carele fusese de la anul 1649 episcop armeano-oriental al Moldovei și reședea în Suceava, și o parte din ei se îndreptă spre țara leșească
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
parte din regatul Burgundiei. Regele Rudolf al III-lea al Burgundiei a cedat zona episcopului de Sion în 999, oferindu-i și titlul de conte de Valais. Conții-episcopi au dus apoi o lungă luptă pentru a evita cucerirea lor de către ducii de Savoia, astfel că istoria medievală a Valaisului este legată total de aceea a diocezei de Sion. Valais a rezistat reformei protestante, rămânând credincios bisericii romano-catolice. La 12 martie, 1529, Valais a devenit un membru asociat ("Zugewandter Ort") al Confederației
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]