5,695 matches
-
cea umană, centrată pe spiritul Culturii, ca expresie naturală, harismatică a Omului inspirat, a Neamului, a pământului sacralizat. Așadar, Omul ales, religios este o dimensiune preponderent-culturală, iar prin conlucrare cu harul divin tinde spre desăvârșire, spre geniu, spre cealaltă dimensiune dumnezeiască. Omul ales, slujitorul, profetul hărăzit de Dumnezeu își așează temelia existențială pe Adevărul revelat de Duhul Sfânt, iar stâlpul, coroana spirituală, pe Iubirea întru Atotcreator și Neamul său. Cultura religioasă, cea ortodoxă devine pentru cel ales, poet, preot, pedagog, artist
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
cea mai profundă simțire mistică a rațiunii sufletului său, cea de zămislire a culturii, cea de continuator al Creației divine. Acesta este geniul ori sacerdotul cerului de pe pământul Patriei sale. Toate însușirile spiritului său sunt luminate, inspirate, îndrumate de harul dumnezeiesc, care-i dau totală strălucire aristocrației sale traco-dace. Cel ales, Geniul, aristocratul spiritului este așadar, Sacerdotul mistic, slujitorul Cultului ortodox, ca viață și misiune a Bisericii lui Hristos, care se cuminecă culturii noastre creștine, împărtășindu-se apoi tuturor, aflați în
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
în aura rugăciunii, în nimbul frumuseții angelice, în candela adevărului revelat, în amvonul binelui dăruit al azurului serafic, declanșând sublimul divin, în încercarea de a idealiza și de a investi sacru, FEMEIA, ca paradigmă a imperativului: cultul FECIOAREI MARIA-prototipul Frumosului dumnezeiesc. Nu există geniu religios universal recunoscut, transcendent (cei care n-au aură religioasă, primesc doar confirmarea imanentului) să nu fie sacerdot al rugăciunii, al Adevărului și să nu cânte, să nu se închine, să nu se încline, să nu îngenuncheze
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
harică a plenitudinii sale serafice, nicidecum „intuiția organicului” ca garnitură la „acuitatea metafizică”. Apoi, „reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare”, nu exprimă așadar, relația-referință a Geniului cu Sfânta Tradiție? Păi această „reverență”, nu arată deplin venerația Luceafărului față Tradiția Creației dumnezeiești? Nu, definește atitudinea, existența sa creștină, dimensiunea spirituală absolută a alterității sale geniale ca vocație ortodoxă mărturisitoare?!? Geniul creștin nu este unul abstract, nu se mișcă doar în sine, ci prin lumina harului divin se răspândește înmulțind talanții, se dăruiește
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
sine, ci prin lumina harului divin se răspândește înmulțind talanții, se dăruiește prin prisosul de iubire Neamului, lui Dumnezeu, întregii lumi. Mărturisirea iubirii sale de Neam, care devine implicit și dragostea sa întru Dumnezeu este în egală măsură o dimensiune dumnezeiască atât ca misiune cât și ca vocație, ca asumare în transcendentul divin. În Cultura noastră ortodoxă n-a prea existat răsfrângeri metafizice, fiindcă filosoful, gânditorul, poetul, artistul, pedagogul, teologul le-au inserat misticii creștine, ortodoxo-hristice. Profetului nostru Mihail Eminescu, nu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PRIETENIA INTRU HRISTOS Autor: Miron Ioan Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Poemul Prieteniei este un Imn închinat Mirelui dumnezeiesc al Iubirii și al Prieteniei - Iisus Hristos, precum și o Odă dedicată Prietenilor mei adevărați. Prietenia creștină este Poezia sublimă a Dragostei dumnezeiești. Prietenia este Cântarea Neamului nostru dacoromân nemuritor și a Dumnezeirii veșnice. Prietenia este o stare aleasă a bucuriei
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Poemul Prieteniei este un Imn închinat Mirelui dumnezeiesc al Iubirii și al Prieteniei - Iisus Hristos, precum și o Odă dedicată Prietenilor mei adevărați. Prietenia creștină este Poezia sublimă a Dragostei dumnezeiești. Prietenia este Cântarea Neamului nostru dacoromân nemuritor și a Dumnezeirii veșnice. Prietenia este o stare aleasă a bucuriei, a cunoașterii lăuntrice, a misticii ortodoxe, care ne definește spiritual în primenirea noastră. Prietenia este un Psalm filocalic ce decurge din împlinirea
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
Cântarea Neamului nostru dacoromân nemuritor și a Dumnezeirii veșnice. Prietenia este o stare aleasă a bucuriei, a cunoașterii lăuntrice, a misticii ortodoxe, care ne definește spiritual în primenirea noastră. Prietenia este un Psalm filocalic ce decurge din împlinirea unei misiuni dumnezeiești, ca vocație a Iubirii. Prietenia având dimensiune Hristică purcede ca un rod al înfăptuirii sensului existenței noastre creștin-ortodoxe. Acesta este înțelesul ei cel mai profund și mai tainic pe care-l ocupă în rândul frumuseții morale. Ca urmare a găsirii
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
bucuriei înspre cei dragi. Ca trăire a plinătății sale ființiale, Prietenia este expresia ascensională de mare elevație a vieții creștine. Pentru a împlini vocația Prieteniei trebuie să trăim creștinismul și să-l mărturisim în sensul lui creator, ortodox, ca misiune dumnezeiască. În undele cele mai curate ale sufletului trebuie să zâmbească neîntinat chipul Prieteniei, care provoacă înnoirea spiritului și o tonifiere a conștiinței morale. Aducând mângâiere și binecuvântare sufletului, Prietenia ca chip al bucuriei, conferă omului puterea Adevărului și un sublim
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
cea mare a Prieteniei. Prin urmare: Credința, Nădejdea și Iubirea sunt chemările Prieteniei mântuitoare ale creștinului ortodox. Prietenia este starea de foc a rugăciunii, a meditației, a iubirii, a mărturisirii. Prietenia este Sacerdotul credinței care oficiază Iubirea în altarul Adevărului dumnezeiesc. Numai Prietenia adevărată trăiește comuniunea și mărturisirea dreptei credințe. Prietenul care trăiește în tine Îl arată tuturor pe cel mai Mare Prieten al lumii - Iisus Hristos. Inima curată deschide poarta sufletului spre a primi frumusețea prieteniei Îngerilor. Prietenia este Suma
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
mărturisirea dreptei credințe. Prietenul care trăiește în tine Îl arată tuturor pe cel mai Mare Prieten al lumii - Iisus Hristos. Inima curată deschide poarta sufletului spre a primi frumusețea prieteniei Îngerilor. Prietenia este Suma virtuțiilor creștine care purced din mistica dumnezeiască spre jertfa supremă a Omului. Crucea Suferinței și a Iubirii este Sânul mesianic al mântuirii care te îmbrățișează cu brațele hristice ale Prieteniei. Prietenia adevărată netejește Calea Domnului spre Raiul sfânt al vieții tale veșnice. Prietenia creștin-ortodoxă zidește Catedrala Iubirii
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
Munteniei și Dobrogei, cu toate Sfintele lor ctitorii, cu toți minunații săi Eroi, Sfinți, Martiri, Voievozi, Vlădici, Cărturari, Cuvioși și Mărturisitori. Prietenia noastră hristică crește ca Mireasma divină a Zorilor Sfintei Învieri, ca o poezie a Duhului, pură, frumoasă și dumnezeiască. Numai Prietenia sfântă zămislește în sufletele pline de lumină, cântarea sacră a Adevărului unde crește liber și puternic înalta conștiință moral-ortodoxă, ca o flacără verde, celestă, cuceritoare: Omul, aparținându-și astfel și definindu-se ca libertate și responsabilitate, ca rațiune
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
a întâlnit cu toate acestea, dar și cu altceva, cu sublimul: „Am copilărit la țară, la Nehoiu... Așa am descoperit copilul frumos-tatăl meu... Așa am cunoscut frumusețea statorniciei... Și astfel m-am întâlnit cu frumusețea inocenței.” Frumusețea este izvorul luminii dumnezeiești, care se răsfrânge doar unde vrea, dar, se așeză mai întâi în casa sufletului românesc, acolo unde Frumosul întotdeauna cântă duios. Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
întotdeauna cântă duios. Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
este un popor puternic și ales. „Ce Făt Frumos blestemat” Fătul Frumos nu poate fi blestemat, ci doar hărăzit Suferinței și Iubirii prin Frumusețea Sa. Frumosul îți trezește admirația pentru frumos, împrăștiind mireasma ca pe propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
cerească și pământească, ce urmau pe Calea Mântuitorului, Adevărul și Viața: Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le! Străbunii făceau haz de moarte, admisă ca o necesitate întru finalitatea vieții dumnezeiești. Oare câte popoare au râs în fața morții, compătimind-o de pe marginea veșniciei? Poate că tocmai acest râs în fața morții ne-a oferit dăinuirea ca neam. Aceasta este Icoana veșnică a dăinuirii Neamului din Carpați: Învierea prin Dragostea Hristică, creștin-ortodoxă surprinsă
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
belșug oamenilor și neamurilor pentru a le scăpa de la veșnica pierzanie.” (Sf. Ier. Nicolae Velimirovici, Dicționarul Vieții Veșnice. Trad. din lb. sârbă de Monahia Domnica Țalea. Ed. Egumenița, Galați-2014, p. 468) Știm de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos că numai Adevărul dumnezeiesc îi redă omului Libertatea, autoritatea supremă care-i conferă coroana regalității sale, adică demnitatea naționalist-creștină. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”, spune Domnul Vieții. Prin această mărturisire divină înțelegându-se astfel: „Eu sunt Calea!”, cunoașterea evanghlică sau dreapta credință, ortodoxia
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
pe Dumnezeu prin credință, suferință, jertfă și iubire. Fără „Calea”, adică fără dreapta credință ortodoxă nu cunoaștem Adevărul revelat, iar fără Adevăr nu putem trăi viața în plenitudinea ei hristică. Întărindu-Și această mărturisire Mântuitorul Hristos ne ancorează, privilegiului Său dumnezeiesc, adaugând: „Spuneți Adevărul și veți fi liberi!” Așadar, mărturisirea Adevărului și întru Adevăr, implică libertatea și nemijlocit jertfa, adică suferința în deplinătatea ei mistică și divină. Pricina durerii poate fi provocată din interior, prin păcat, durerea firii care, duce la
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești. Vol. I Cu Durere Și Dragoste Pentru Omul Contemporan. Trad. din lb. greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu. Schitul Lacu-Sf. Munte Athos. Ed. Evanghelismos, București-2003, p. 83) O pildă a jertfei supreme ca urmare a celei dumnezeiești, absolute a lui Iisus Hristos a dat-o marele și neegalabilul Apostol Pavel și după el apoi, toți mucenicii, tuturor timpurilor după cum singur a dat mărturie: „ Căci pururea noi cei vii suntem dați spre moarte pentru Iisus, ca și viața
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
și Iubirea înveșmântează Cuvântul în aura Luminii, înnobileză Cântarea în arpegii de psalm, întronizând Armonia cosmică în sferele serafice ale Liturghiei dumnezeiești-Jertfa sublimă, care îi adună pe cei Frumoși, pe cei Aleși în jurul lui Hristos-Frumosul și Iubirea absolută. Iubirea dragostei dumnezeiești generează astfel transfigurarea spiritualului sub chipul autentic al Frumosului. În Zorii Creației sensul fundamental al Frumosului împrumută chipul celui creat, care era de fapt condiția naturală, ontologică a omului. În omul curat, trăitor, în omul creator, în mucenic și în
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
fiind pironit, m-ai pironit întru dragostea Ta.” (Săptămâna a V-a a Samarinencii. Joi: Tripesnețe, oda V, stih. I) Prin Patimile Domnului nostru Iisus Hristos s-a deschis poarta spre mântuire a celor ce o doresc. În fața sublimului Jertfei dumnezeiești, Crucea s-a închinat, împlinind Suferința, nimicind patimile, călcând astfel osânda morții peste care a înfipt spre veșnicie nepătimirea Învierii. Prin această Aură dumnezeiască a Învierii, panorama suferințelor și sublimul jertfei martirice intră în viziunea Crucii, prin împreuna participare a
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Iisus Hristos s-a deschis poarta spre mântuire a celor ce o doresc. În fața sublimului Jertfei dumnezeiești, Crucea s-a închinat, împlinind Suferința, nimicind patimile, călcând astfel osânda morții peste care a înfipt spre veșnicie nepătimirea Învierii. Prin această Aură dumnezeiască a Învierii, panorama suferințelor și sublimul jertfei martirice intră în viziunea Crucii, prin împreuna participare a lui Hristos la suferința, jertfa și slava creștinului: „Hristos i-a făcut pe oameni deopotrivă în cinste cu îngerii..., căci prin sângele jertfei Sale
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
cu îngerii..., căci prin sângele jertfei Sale El a împăcat cele cerești cu cele pământești, a surpat puterile vrăjmașe care umpleau văzduhul dintre cer și pământ și a arătat unirea ființelor pământești cu cele cerești, adică împărtășirea lor din aceleași dumnezeiești daruri. Și împărtășirea aceasta are chip de Praznic, căci firea omenească poate, împreună cu puterile de sus, întru bucurie, cu una și aceeași voie, slava lui Dumnezeu a o glăsui.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, P.G. XC, 878 B. Cf. Filocalia lui Paisie
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
a Mântuitorului în cel care o acceptă. Așadar, suferința dă naștere la o nouă existență, cea mistică, punând lângă Jertfa lui Hristos, prinosul jertfei martirice. Jertfa este noblețea divină a sufletului creștinului pătimitor. Adevărul, Dreptatea, Libertatea, Iubirea consfințesc noblețea Jertfei dumnezeiești: „Gândiți-vă la Hristos. Ce a păstrat Hristos pentru El Însuși? Nimic. A dat totul. S-a jertfit și se jertfește mereu pentru noi toți. Ne dă dragostea Sa și ia păcatele noastre.” (Cuviosul Paisie Aghiorâtul, Cuvinte Duhovnicești. Vol. V.
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Mircea Eliade, Vasile Băncilă, Constantin Noica, Ioan Ianolide, Ioan Alexandru, Părintele Constantin Galeriu ori Mitropolitul Antonie Plămădeală ș.a., i-au conturat Aura gândirii, care a spart codul obișnuit al logicii lucrurilor, al rațiunilor propriu-zise, înlocuindu-l cu temeiul antinomiei ortodoxe, dumnezeiești al Evangheliilor, al Epistolelor, al Sfinților Părinți, al Scriitorilor Bisericești de care au însetat și flămânzit Poeții, Filosofii și Teologii Bisericii lui Iisus Hristos, sens prin care curge universul luminos și limpede al cuvintelor dincolo de Soarele Logosului divin. Mihail Eminescu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]