4,381 matches
-
jurnalele marilor unități militare dovedesc că ne aflăm în fața unei enorme diversiuni, declanșată din momentul în care, într-un nou ordin de zi emis de generalul Stănculescu imediat după prima sa discuție cu Ion Iliescu, pe 22 decembrie la 3 după-amiază, când, revenind asupra ordinelor anterioare, Ministrul Apărării din acel moment cere unităților militare să iasă din cazărmi și să "apere instituțiile publice" în întreaga țară. Asta însemna de fapt evacuarea civililor revoluționari din spațiul public. Desigur, o parte deloc neînsemnată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
învăluie orientarea promoscovită a guvernării FSN într-o opoziție complementară între Ion Iliescu și Petre Roman cele două personaje care beneficiază de un maximum de notorietate internă și externă la această dată. Cooptarea lui Roman în grupul care redacta, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, Proclamația FSN către țară are rațiuni încă destul de obscure. Indiferent de cauzele ei reale, asupra cărora s-au formulat cele mai variate supoziții de la versiunea acreditată de Petre Roman însuși, a revoluționarului venit din mulțime și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
spre Dubai, cei 143 de pasageri ai săi fiind luați ca ostateci timp de trei zile. Pe 5 august, un atentat asupra unui aparat aflat la sol pe aeroportul din Atena face trei victime. Pe 6 octombrie 1973, la începutul după-amiezii, trupele egiptene traversează Canalul Suez și tancurile siriene avansează pe platoul Golan. Pe 25 noiembrie, un aparat al companiei KLM este deturnat spre Damasc, apoi spre Tripoli. Bombe cu fosfor provoacă incendierea unui Boeing 747 al Pan-Am pe aeroportul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a lui Constantin Duca Vodă. Una mie, una ție În după-amiaza zilei de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sta la dispoziția domnitorului. Omul se înclină, salută și ieși. În urma lui încăperea se umplu cu acel soi de liniște apăsătoare, care prevestește furtuna. Nu se mai auzea gâfâitul stolnicului. Spătarul, de unde rămăsese, îi vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este extrem de dificilă (nu mai este nevoie să adaug că Mary este o persoană mai iertătoare decât cei mai mulți dintre noi inclusiv eu). A treia poveste este despre un băiat cu o privire chinuită pe care l-am întâlnit într-o după-amiază caniculară din decembrie 1997, în timpul primei mele vizite în Africa în calitate de secretar de stat. Băiețelul părea să aibă aproximativ cinci ani și vorbea încet, cu vocea golită de emoție. Mi-a spus că în urmă cu două săptămâni sătucul în
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
chemăm cai și surugii pentru a pleca cât mai repede. Valea se îngustează la nord de Tecuci; culturile sunt frumoase, dealurile se acoperă de păduri, dar lupii abundă în această regiune zâmbitoare. Fuseserăm preveniți și, ca dovadă, la ora trei după-amiază, în plină vară, întâlnim, la două sute de pași de drum, pe unul dintre acești borfași, dând grav târcoale unei turme de oi, fără ca ciobanii și câinii să se îngrijoreze câtuși de puțin, într-atât e faptul de frecvent. Lupul avea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Comparați următorul extras dintr-o carte pentru copii despre o tragedie de familie, în care mama este atît de grav rănită încît după extrasul respectiv va muri. Fetița cea mare, care are în jur de opt ani, narează: Dar în după-amiaza aceasta îi urăsc pe toți. Ei nu știu că am visat-o pe mama, și de ce. Ei ce știu, ce știu ei? Ce știu și eu? Să spună atunci! Încep să țip și să înjur. Apoi mi-e atît de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
multiple motive... Spre sfârșitul unei întîlniri avea o oboseală, arăta puțin absent, atins de o vagă și curioasă plictiseală... Fuma fără plăcere, nici cafeaua filtru nu-și mai făcea efectul... semnalul pentru mine că trebuia să ne despărțim... În aceeași după-amiază am luat trenul și am plecat. Era în decembrie 48. După debut petrecusem vara la Bălcești, să scriu un roman. Îl scrisesem, era un eșec, la întoarcere, în septembrie, nu-mi mai plăcuse deloc. Acum părăsisem Bucureștiul, și ce era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe care îl recitea cu hohote de admirație și pe care mai târziu avea să-l imite. Petreceam lungi după-amiezi în frumoasa lui garsonieră de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, răvășindu-i biblioteca. Ar fi vrut să-mi placă ce-i plăcea lui, de pildă Lautreamont, care însă pe mine mă plictisea. A fost încîntat însă că mi-au plăcut Craii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
La ce te gândești? Janine nu se gândea la nimic sau poate se gândea la biruința bucătarilor asupra profeților. Dar trebuia să se grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea după-amiază aveau de umblat pe la toți negustorii mai însemnați din oraș. Marcel îi ceru bătrânului arab să le aducă mai repede cafeaua. Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dezlipi privirile din zare. Acolo, tot mai spre miazăzi, unde cerul și pământul se uneau într-o linie pură, i se părea deodată că o așteaptă un lucru de care nu știuse până atunci dar care-i lipsise întotdeauna. În după-amiaza târzie, lumina scădea treptat, din cristalină devenea lichidă. Iar în inima unei femei pe care numai întâmplarea o adusese aici, se desfăcea încet un nod pe care-l strânseseră tot mai mult anii, obișnuința și plictiseala. Privea așezarea nomazilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
e tulburat! Se auzi din nou sirena ambulanței. Stăteau cu toții acolo, în atelierul tăcut, sub valurile de lumină galbenă ce se revărsau prin geamurile mari, și mâinile lor aspre atârnau, inutile, de-a lungul pantalonilor vechi, murdari de rumeguș. Restul după-amiezii trecu cu mare greutate. Yvars se simțea iar obosit și cu inima împovărată. Ar fi vrut să vorbească, dar nu avea nimic de spus, nici el, și nici ceilalți. Pe fețele lor tăcute se citea doar mâhnirea și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să urce pe potecă. Cerul nu mai era atât de întunecat; în timpul nopții ninsoarea se oprise. Dimineața învăluise totul într-o lumină murdară, care abia se mai limpezise puțin, pe măsură ce norii groși se ridicau în înaltul cerului. Se făcuse două după-amiază, dar ai fi zis că ziua începe abia atunci. Totuși era mai bine decât în ultimele trei zile, când ninsoarea căzuse deasă, în întunericul fără sfârșit, spulberată de palele de vânt care zgâlțâiau întruna ușa dublă a clasei. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceea ce fusese sau urma să fie pictat. Toți, desigur, puneau mai presus de orice munca artistului și se plângeau de organizarea lumii moderne, în care această muncă, precum și exercițiul meditației, indispensabil oricărui artist, devin atât de dificile. Se plângeau așa după-amieze întregi, rugându-l pe Jonas să nu se întrerupă din lucru, să-și vadă de treabă ca și cum ar fi fost singur, să nu se sinchisească de prezența lor și să nu se poarte cu ei cum te-ai purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ales, urmați de șase sau opt valeți fiecare, învestmântați în livrea, purtând sute de făclii, în urma cărora venea, în sfârșit, carul de triumf încărcat de podoabe și costume neobișnuite. Ascultând cu o încordare excesivă, săptămâni de-a rândul, în lungi după-amiezi care deveneau nopți și treceau în albul rece al zorilor, vocea îmbătrânită, venind din celălalt capăt al atelierului lung și dezordonat, delicata ucenică fusese surprinsă de tonul egal și oarecum plictisit cu care doamna Hariga relata amănuntele cele mai neobișnuite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aromat o amețiseră. Se trezise moale, anihilată. Ar fi dormit săptămâni în șir, într-un pat mare, curat, într-o cameră largă, liniștită. Să nu se trezească decât după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum fusese cea de după-amiază. Băuturi colorate, răcoritoare... Ușa se întredeschise, încet, încet. Mai erau totuși două minute. Venea cumva mai devreme ? Până acolo ajunsese, venea mai devreme ? Nu, un prăpădit, pășind șovăielnic, umil, în vârful picioarelor. Un slujbaș de la administrație. Venise încărcat de cutii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă și iar interogatorii. Tic-tacul pendulei, limba subțire a șerpilor, respirația măruntă a iepurașului fioros. În răstimpuri, sorbitura lacomă de alcool, clinchetul căpăcelului metalic, lovind cristalul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale și rece. Obrazul meu e obosit, galben, în lumina zilei care crește. Limpede și rece, dintre ghețurile spre care cobor, fără grabă. Partea a doua August Dacă în după-amiaza aceea de vară tânărul subțiratec și blond s-ar fi găsit la Zürich, acum două secole, cercetarea caracterului și descifrarea destinului său ar fi beneficiat, probabil, de perspicacitatea celebrului pastor, portretist și poet Johann Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spătarele. În stânga, mai depărtat, vecinul Vornicu asista ursuz la lungile convorbiri. ...În primăvara aceluiași an IV, Vera plecase la Cluj, unde tatăl ei era internat, în vederea unei operații. Noaptea în preajma bolnavului, a cărui stare părea a se ameliora, dar în după-amiaza zilei următoare urca dealul spre biserica cimitirului. Însingurată, ascuțită, între copacii bătrâni și cortegiul cu mortul încă viu cu doar câteva ore în urmă. Împrejurări care trecuseră brusc din filele cărților în lumina crudă a zilei, ca o somație. O
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carlingă, manevrează prudent, grad cu grad, douăzeci și cinci, treizeci și cinci la umbră, buzele lângă urechea catifelată. A rotit scaunul cât trebuie, vârful elicei spre coada păsăricii. Vera s-a aplecat, pregătită, mai are timp să se vadă prins în radarul Ortansa. — Vii după-amiază la birou ! o soma, suav. Sânii obraznici sub ia transparentă vibrară scurt. Colombina zâmbise : contrast între dantura lăcuită și buzele boțite. Nu cred. Am treburi acasă. Nu mă interesează. După-masă vii la birou. — Nu știu. Găsești la mine pe birou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chiar și este. S-ar putea spune, știu, la fel de bine că eu nu mi-am făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am găsit calea... Au trecut șovăirile și îndoielile! De acuma, înainte"! O poftă de viață vajnică îi clocotea în piept. Când venea, dimineața, de la observator și se întindea pe patul de scânduri, adormea repede și visa numai fericire... Într-o după-amiază târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]