10,193 matches
-
le scriu bunicilor o carte,... XI. NU MAI UCIDEȚI MIEII, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. nu mai ucideți mieii, vă rog frumos ei sunt ai primăverii flori iar strigătul lor e mult prea dureros și sângele lor plânge până în zori, voi sunteți criminali de soi, cei ce vă hrăniți cu miei, durerea mielului, sălășuie în voi voi ucigași, și voi mișei, voi nu vedeți când mielul plânge când vreti să-l duceți la tăiere
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
o zi către amiezi, Privirea ei... îndeamnă, să te crezi Un călător, prin foi de calendar. Povara florii, este iar... miros. Blândețea din petale s-a desprins, Din când în când se leagănă spre jos, Frumos ca un balsam... dar dureros, E semn că timpul iarăși a învins. Un flutur se hrănește din culori, Mantaua lui o spune grăitor. Trecut, prin cine știe câte flori... Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori Ne calcă pe privire, izbitor,,, Parcă s-a scurs un colț
IN CÂNT DE PLOI PE FLORI DE LILIAC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378363_a_379692]
-
cheamă Andreea și are nouă ani. O duc acasă la maică-mea. Știi cum sunt bătrânii: cică li s-a făcut dor de ea... Zamfirescu se opri când văzu că fețele celor doi se întunecară. Înțelese că lovise un punct dureros al acestei perechi, aparent fericită. Olguța răbufni: --Vezi, Costi, noi nu avem timp de făcut copii. Dacă-n fiecare seară...Hai, Dane, du-te și adu-i la masă! Mototolea, înfometat, abia aștepta invitația, că nu se sclifosi și înfulecă
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
ar prinde primii zori... Dar ametite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit in mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine cănd astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem farâme de uitare trecutul e prezent in existența mea, aș vrea să pot să privesc la soare și timpul înapoi să-l întorc
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
amintirile toateși liniștită m-ar prinde primii zori... Dar ametite de atâtea începuturiși răsfirate printre suflet, zbuciumatecând mă cuprind mii și mii de gândurisă vreau, nu pot să la fac uitate.Sunt fapte car-au sfredelit in mineși cicatricile sunt dureroase,cum să uit și să privesc spre mâinecănd astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem farâme de uitaretrecutul e prezent in existența mea,aș vrea să pot să privesc la soareși timpul înapoi să-l întorc ...aș vrea.... XXVI
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
este asigurată de atașatul cultural permanent pe lângă limba română, Baki Ymeri), pare a aparține unui ultim romantic. Poemele acestea sunt de fapt niște crochiuri, schițate cu finețe (multe dublate de caligrafii grafice), în care personagiul principal, invocat cu o luciditate dureroasă, este amurgul. Croielii moderne, retușând o vestimentație lirică aparținând cândva clasicului (pe care grăbiții ar considera-o vetustă, în condițiile prezente ale destructurării limbajului metaforic), i se adaugă o sinceritate feminină abruptă, oscilând între „M-ai risipit printre ispite“ („Pentru că
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
care autorul mărturisește că l-a primit de la un prieten, Bebe, alăturând poezia „ Avem timp ” din volumul „ Scrisori imaginare ” de Octavian Paler , cu mențiunea: „poate folosește și altora” și îndemnul: „Fă-ți timp!” Un capitol în care se reflectă realități dureroase ale societății în care trăim, unde bătrânii sunt prezentați pe fațetele unei oglinzi paralele, neiertătoare. Trecut și prezent - atunci și acum - ce-au fost și ce sunt? „A fost o perioadă când/ pe aceste meleaguri,/ în România străbună, bătrânii erau
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GLASUL SUFLETULUI MEU... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tot ce scriu în poezie, este viață și durere, poate șoapta prea târzie, se revarsă din tăcere. Câte-amprente dureroase, speranțe-n inimă ascund, pașii zilelor frumoase, rătăciți pe al vieții drum. Tot ce scriu e pentru tine, poate umbre de durere, poate dragoste s-aline, pentru suflet mângâiere. Amintiri nepricepute, ce în oglindă se privesc, vise de copil pierdute
GLASUL SUFLETULUI MEU… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378533_a_379862]
-
pentru tine! În sfârșit ești mămică! Știu ce mult ți-ai dorit asta! — A trebuit să plătesc un tribut greu cu pierderea primului copil și atât de nejustificat! — Da, am fost îngrozită când am aflat. Dana pleca fruntea lăsând un dureros suspin. Da, cred că suferință ta a fost imensă! Îmi pare atât de rău, Delia pentru faptul că ai fost nevoită să treci prin această suferință. Uneori viață este atat de nedreaptă! Dorești să faci un bine și iese cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
aceste locuri, dar noi nu am mai fost decât atunci după căsătorie, am facut un fel de săptămâna de miere, zise Mihai. Nici noi nu venim prea des, am avut în ultimul timp zile prea pline de evenimente, unele foarte dureroase. Au tăcut toți patru, fiecare gândind la altceva. — Cum se face că nu ne-ați luat-o înainte și nu v-ați adus pe lume, moștenitor? Criști pusese întrebarea, zâmbind, fără să știe că a pătruns într-un spațiu nepermis
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
imediat, înăbușind totul, convinsă că doar ea, numai ea se putea ajuta. Își zicea de o viață că-i mai bine așa, solitară... Cu asemenea gânduri își încheie ultimele ceasuri de veghe ale nopții aceleia. Lacătul greoi făcu un sunet dureros când Mira îl anină de belciugele porții dintre ziua de ieri și ce avea să urmeze... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 9 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
în mine, eu eram cel care suferea în locul lor, parcă aș fi trăit un propriu iad interior. Nu există cuvinte care să descrie aceste stări și simțăminte care - deși le vedeam panoramic în juru-mi - trăirile în sine erau groaznic de dureroase. Apoi, brusc, toate acestea dispărură și am zărit intrarea într-un tunel, ca o gură imensă de peșteră semi-întunecată, care se apropia vertiginos de mine, iar eu de ea. Era în fapt un vortex, o punte Einstein-Rosen, o banală gaură
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
-l țină pe aproape, și în plus avea o inflamație urâtă în gât. Aceasta trebuia tratată injectabil, iar lui Gabi i se rupea inima, numai la gândul că trebuia să-l chinuiască pe bietul copil cu injectabile, acestea fiind destul de dureroase. Bunica îl îmbrăcă cu pijama curată, iar Gabi îi badijonă, cu albastru de metil, gâtul roșu și inflamat. Avea un gust rău, dar Ionuț nu crâcni, însă frica de injecție, cât era „de doctor în devenire”, puse stăpânire pe el
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
purice și cu lacrimi sub pleoape, bravă, nu scoase nici un sunet, deși penicilina durea al naibii de tare. - Ia spune-mi, te-a durut? - Un piculeț, dar ai văzut, nu am zis nimic! - Bravo, ești curajos! Îmi pare rău, știu că sunt dureroase, dar trebuie să-ți mai administrez câteva, o să revin ca să-ți mai fac câte o ciupitură, sper că nu ești supărat pe mine! Trebuie să încercăm să ne facem bine până vine mami, bine! - OF, nenea Gabi, pe tine nu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
elibera de servituțile dedublării. Puritatea, curăția, sinceritatea, spontaneitatea și curajul tinerilor în analizarea, cu multă obiectivitate și imparțialitate, a problemelor lumii post - moderne pot veni în sprijinul maturilor și al vârstnicilor - care sunt generații rănite de atâtea experiențe negative și dureroase. Aceștia, la rândul lor, i-ar putea apăra pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experiențe!... Tinerii trebuie să fie chemați să facă parte din viața de zi cu zi a slujirii Bisericii, căci fără ei
DESPRE TINERII DE ASTĂZI, AFLAŢI ÎNTRE LIBERTATE ŞI LIBERTINAJ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN IISUS HRISTOS, PRIN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379049_a_380378]
-
am fost curajos? - Sigur, așa fac doctorii! Acum, îmi pare rău, dar ia dă tu aici fundulețul să mai facem o injecție, doar ne-am propus să ne facem bine până la ziua ta! Gabi avea mână ușoară, dar injecția era dureroasă, știa ce-i in suflețelul lui, trecuse și el prin așa ceva, așa că începu să-i spună povești, de pe vremea când era și el de-o schioapa. - Când eram așa, de vârsta ta, m-am îmbolnăvit rău de tot, mâncasem câteva
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379088_a_380417]
-
2016 primit de la Letiția Vladislav, adună poeme fără titlu, neîntâmplător, pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată. Versurile Letiției Vladislav relevă o poeticitate autentică, venind din
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
confesiuni întru aprecierea femeii iubite, este un joc pur feminin, ludicul cunoașterii între îndrăgostiți, de atracție și alint. Bărbatul are nevoie de această sensibilizare, pentru a-și prețui femeia, are nevoie de albumul de familie al iubitei, de motivarea evenimentelor dureroase, de chinul ei, de loviturile, prin care a strâns această mocnire a iubirii, care explodează acum, la momentul relatării. Bărbatul, aici, devine predestinat și, în același timp, hiperbolizat, la rang de motivație existențială. “Și mă ridici, cu ambele brațe, ca
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
Văd jerbe aurii cum pune pe morminte, Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delir Mi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte... Nervuri și oase, cernându-și risipirea, Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir, O, ce dureroasă este amintirea În toamna ca o moarte trecând prin cimitir! Referință Bibliografică: În Bellu / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN BELLU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379155_a_380484]
-
O SINGURĂ ARIPĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Am cunoscut-o vara. Sfârșitul lunii august m-a prins pe litoralul mării, în primul meu concediu după un divorț lung și dureros. Eram trist, dar, paradoxal, extrem de optimist în același timp. Nu mă consideram încă bătrân, abia împlinisem patruzeci și trei de ani. Aveam încă o mare parte din viață în față, trebuia doar să întind mâinile și s-o cuprind. Nu
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Canopus. Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd. Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce. Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei. Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori. Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent? Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat Până la diamant. UN PRIETEN Un prieten mă întreabă, despre Ce vrei să discutăm
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
care și-o dorește orice om folosind rațiunea sa. Cred că este, totuși, o aritmetică grea. Mai putem spune că un om normal este omul care după un travaliu, mai intens sau mai puțin intens, mai dureros sau mai puțin dureros, naște normalitatea. Făcând puțină filosofie, normal înseamnă obișnuit, natural, înseamnă să acționezi pentru un ideal în viață și să te înscrii în niște limite. Fericitul Augustin spunea că e normal ceea ce e moral: „Iubește și fă ce vrei!”. Conform acestui
DESPRE NORMALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380052_a_381381]
-
și a lovit-o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap într-o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și revină. Era
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cer țesând în descântec soarta ființelor din eter îngerii scriu pe cioburi de stele destinul monadelor spiritele rele sunt fugarițe din calea zânelor spiridușii pădurii trag brazde albe pe calea robilor și sună copoței în noapte udându-le cu plânsul dureros al lumii de jos din frunzișul pădurii de ambra foșnetul luminilor a trezit pasărea nopții cu ochii de sfinx din cuibul acuns între stâlpii selenari de onix veghetorul fantomatic se furișază pe treptele nopții presărând cioburi de vise ninsori peste
ANOTIMPUL STELELOR CĂZĂTOARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380061_a_381390]
-
mine privind oglinda. Femeia din mine strălucea, cealaltă râdea cu lacrimi de toate câte strâng în brațe și îmbrac, pentru a nu-mi mai frig, frică de arderi,în spații în care sunt sau nu sunt dorită. E un amalgam dureros în a fi și totuși e atât de frumos.Mă doare timpul de acum. Iubesc fiecare cuvânt pe care mi-l trimiți. Știu că ești în fiecare din ele și-n același timp, strecor rațiunea unei ordini absurde, devenită ilogică
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]