2,880 matches
-
slujbele sau au fost puși sub supraveghere, până la declararea unei amnistii generale, În martie 1963. Se estimează că 200.000 de oameni - peste 2% din populație - au fugit din Ungaria În urma ocupației sovietice, majoritatea tineri și mulți membri ai elitei educate din Budapesta și din vestul urbanizat al țării. Ei s-au stabilit În SUA (care a primit 80.000 de refugiați unguri), Austria, Marea Britanie, Germania de Vest, Elveția, Franța și În multe alte locuri. Soarta lui Nagy și a colegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ne vine greu, după felul În care au evoluat evenimentele din Ungaria, să le clarificăm În cadrul partidului sau să obținem un consens În favoarea conducerii”. În Italia, ca și În Franța, Marea Britanie și mai peste tot, membrii de partid tineri și educați au plecat În valuri 17. Ca și intelectualii de stânga necomuniști, ei fuseseră atrași atât de promisiunea reformelor poststaliniste În URSS, cât și de Însăși revoluția maghiară, cu consiliile ei muncitorești, inițiativele studențești și ideea că până și un partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de import”: imigranții din fostele și actualele colonii europene. Inițial, numărul lor nu a fost semnificativ. Mulți dintre cei care s-au Întors În Olanda, Belgia și Franța din vechile așezări imperiale din Asia, Africa, America de Sud și Pacific erau albi educați sau fermieri pensionați. Chiar și cetățenii algerieni care trăiau În Franța În 1969 se cifrau la doar 600.000, mai puțin decât minoritatea locală italiană sau spaniolă. Chiar și În Marea Britanie, unde guvernele anilor ’50 au Încurajat În mod activ
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o mare necunoscută pentru majoritatea europenilor. Americanii vorbeau engleza - limbă pe care majoritatea europenilor continentali nu o cunoșteau mai deloc În această perioadă. Istoria și geografia Statelor Unite nu erau studiate În școlile europene; scriitorii americani erau necunoscuți chiar și minorității educate; sistemul lor politic era un mister pentru toți, cu excepția câtorva aleși. Mai nimeni nu făcuse călătoria lungă și costisitoare În SUA: doar cei bogați (și nu mulți dintre ei); câțiva sindicaliști aleși pe sprânceană, trimiși la schimb de experiență cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împărți dreptatea, a apăra teritoriul sau a distribui bunuri și servicii, ci și În elaborarea și aplicarea de strategii pentru coeziune socială, sprijin moral și vitalitate culturală. Ideea că aceste probleme ar putea fi lăsate În seama interesului personal (chiar dacă educat) și a mecanismelor unei piețe libere a mărfurilor și ideilor era privită În cercurile politice și academice din Europa ca o relicvă bizară a epocii pre-keynesiene: În cel mai bun caz, drept o incapacitate de a asimila lecțiile Marii Crize
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forțată a salariilor În Suedia social-democrată a redus economiile private, inhibând astfel investițiile viitoare. Era clar Încă de pe atunci că redistribuția efectuată de guvern și compensațiile sociale fixe Îi favorizau pe cei care știau să profite: Îndeosebi clasa de mijloc educată, care se va lupta pentru a-și menține privilegiile recent dobândite. Progresele „statelor-doică” din Europa - fie că au fost introduse de social-democrați, de catolici paternaliști ori de conservatori și liberali cu o aplecare spre prudență - erau totuși cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o lucrare importantă din 1957: o tehnocrație educată, formată din specialiști și birocrați, preocupată să-și amelioreze traiul și să-și asigure supraviețuirea. O eliberare autentică era de neconceput, dar Întoarcerea la metode represive - puțin probabilă. Ungaria lui Kádár - „cele mai bune barăci din laager” - era foarte invidiată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’60, rupți de propria societate, nu erau implicați În dezbaterile interne (care nu existau) și trebuiau să se mulțumească cu lectura ultimelor nouveaux romans de la Paris și cu participarea „prin procură” la o cultură franceză cosmopolită, cu care românii educați au pretins dintotdeauna că au o afinitate specială. Dar, În loc să-i condamne pe dictatorii români, guvernele occidentale i-au Încurajat frenetic. După ce România a Încălcat veto-ul sovietic, recunoscând oficial Republica Federală a Germaniei În ianuarie 1967, relațiile s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Afluența privată era Însoțită, cum se Întâmplă adesea, de condiții publice mizerabile 5. Dar influența premierului avea și ea limite. Simpatizantul tipic - În caricaturi, un agent imobiliar de treizeci și ceva de ani din suburbiile estice ale Londrei, nu foarte educat, dar bine plătit, cu bunuri materiale (casă, mașină, concedii În străinătate, acțiuni la fondurile mutuale și o pensie privată) la care părinții lui puteau doar să viseze - intrase poate În lumea individualismului thatcherit. Dar el și familia lui aveau Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generale ale Forumului și sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației și priorităților sale În 1989. „Ce vrem?”, Întreba programul. 1. Un stat de drept; 2. Alegeri libere; 3. Dreptate socială; 4. Un mediu Înconjurător curat; 5. Un popor educat; 6. Prosperitate; 7. Întoarcerea În Europa. Amestecul de revendicări politice generice, idealuri culturale și ecologiste și invocarea „Europei” era tipic cehesc și datora mult diverselor luări de poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se remarce accentuând narcisist micile diferențe. Diferențele religioase atât de des invocate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplificase În ultimul timp. Londra Înflorise, cu certitudine. Deși În afara zonei euro, capitala britanică devenise centrul financiar incontestabil al continentului, animat de o energie scânteietoare și high-tech care făcea alte orașe europene să pară terne și Învechite. Plină de tineri educați și deschisă la fluxul cosmopolit al culturilor și limbajelor, Londra părea să-și fi recăpătat la sfârșitul secolului XX strălucirea din Swinging Sixties - preluată oportunist de suporterii lui Blair, care au „rebranduit” țara În Cool Britannia. Era Însă doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceilalți În noua Europă, erau din ce În ce mai scindați de o nouă serie de distincții care sfidau diviziunile geografice sau economice convenționale. De o parte se afla o elită sofisticată de europeni: bărbați și femei, de obicei tineri, umblați prin lume și educați, care Își făcuseră studiile la două sau chiar trei universități diferite de pe continent. Calificările și profesiile lor le permiteau să Își găsească de lucru oriunde În Uniunea Europeană: de la Copenhaga la Dublin, de la Barcelona la Frankfurt. Veniturile mari, biletele ieftine de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
englezi. Atrași de țări cu o climă mai plăcută și datorită unui val post-Thatcher de companii aeriene cu prețuri reduse (care le ofereau voiaje În Europa mai ieftine decât prânzul Într-un pub), o nouă generație de britanici, nu mai educați decât părinții lor, au pășit În secolul XXI ca europenii cei mai umblați prin lume, dacă nu chiar cosmopoliți. Cei de pe continent nu puteau decât să constate perplecși ciudata juxtapunere a disprețului și neîncrederii englezilor față de instituțiile și ambițiile „Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bine. În schimbul impozitelor foarte ridicate (alt impediment În calea creșterii și inovației, după criticii anglo-americani), europenii primeau servicii medicale gratuite sau cvasigratuite, pensionare timpurie și o gamă largă de servicii sociale și publice. Până la nivelul gimnazial erau mai bine educați decât americanii. Existența lor era mai sigură și - În parte din acest motiv - mai Îndelungată, aveau o sănătate mai bună (deși cheltuiau În acest sens mult mai puțin 10) și mai puțini concetățeni săraci. Acesta era așadar „modelul social european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dincolo de îndreptățitul entuziasm al pictorului român putem observa ceea ce am putea numi o impresie sinestezică pe care aceste tablouri o fac asupra lui, expresie a unei sensibilități educate la școala simbolismului. Lucrările pictorului englez reclamă o calificare superioară a privirii educate, deschizând către o percepție asociativă în cea mai bună tradiție simbolistă. Orizontul aperceptiv este redimensionat de această nouă sensibilitate sinestezică, efectul contemplării relevând capacitatea de a marca aproape simultan și generativ câmpuri estetice diferite, care se află deja în genele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artiști. Artistul pune numărul acestora pe seama tendințelor secesioniste în arta românească, cu toate că fenomenul debutase la sfârșitul secolului. În opinia sa, problema esențială cu care se confruntă artiștii români o constituie, ca și pentru Ovid Densușianu cu privire la literatură, lipsa unui gust educat al publicului și, prin aceasta, lipsa unei piețe de desfacere a bunurilor simbolice ale artei pentru pictorii care aduc o nouă viziune în pictură și nu fac concesii gustului comun, neinformat cultural. În privința produselor de artă aplicată, nu piața de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vehiculând o serie de generalități. El configurează, mai degrabă, o atitudine, reluând o parte din dezideratele secesioniste, prezentate în manifestul propriu-zis de la Salonul Independenților din 1896. Argumentele lui I. Bacalbașa constau în afirmarea necesității dezvoltării artelor frumoase, a unui gust educat, a promovării tinerilor artiști și a noilor direcții din arta europeană. Din acest punct de vedere, reiterând demersul maiorescian din "O cercetare critică asupra poeziei române", Bacalbașa propune temporar suspendarea unor impenitente judecăți critice, ca de altfel și suspendarea reticenței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină de sugestii și corespondențe secrete. Trăsăturile, simetria feței ovale, precum și gestualitatea educată, totul degajă un fel de armonie, de distincție. Maxima depeizare a acestei figuri, "țiganca", se realizează în cadrul a două tablouri, care, prin titlu, sugerează constante universale, Static și Dinamic. Figurile par fixate în delicate asane, inspirând ideea de armonie, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asaltul continuu direct sau indirect prin metode de persuasiune pe care firmele, mărcile, companiile, producătorii Îl dau În direcția fidelizării consumatorilor pentru maximizarea profiturilor. Ca urmare, consumatorii de medicamente - și cine nu ajunge să consume medicamente pe parcursul existenței? - trebuie responsabilizați, educați dar și protejați Într-o societate de hiperconsum. 6.2. Consumul de droguri - evoluție și diagnostic 6.2.1. Evoluția consumului de droguri Fenomenul consumului de droguri În România nu poate fi perceput și analizat din perspectiva naivă, idealistă a
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
mai multe limbi, să cânte la un instrument muzical, să scrie poezii etc. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor francez; el Împlinea idealurile Renașterii și umanismului prin viața sa de moșier, primar, consilier politic, birocrat, umanist Învățat, literat educat, catolic evlavios etc. În spirit umanist, a căutat rădăcinile Antichității, Încrezându-se În valoarea și calitățile intrinseci ale omului și În gândirea rațională. Renașterea a cunoscut „oameni ai Renașterii”, dar nici unul nu se compara cu Leonardo da Vinci (1452-1519), matematician
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
socială au facilitat, astfel, dezvoltarea unor medii corupte, devenind imediat produsul acestora. Revenind la diferențele dintre Estul ex-comunist și restul Europei, este puțin probabil ca pe viitor situația să se modifice substanțial în absența unor transformări profunde. Cei mai puțin educați și, totodată, cei mai săraci tind să dezvolte moduri de viață tradiționale, în bună măsură agrare, cu relații întreținute mai ales - dacă nu exclusiv - în interiorul grupurilor primare de apartenență. Capitalul social relațional tip bridging se dezvoltă mai ales la vârful
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
preponderent la sumele trimise în țară. Migrația pentru muncă în segmentul secundar (fie că este bazată pe plecare cu contract, fie că e clandestină) nu implică indivizi cu niveluri ridicate de școlarizare (chiar dacă ei au tendința de a fi mai educați, în medie, decât cei care rămân) și nu are cum să fie asociată cu acumularea unor sume foarte mari de bani (migranții lucrează în slujbe prost plătite, nesigure, statutul clandestin presupune suportarea costurilor perioadelor de șomaj din propriile resurse etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru generațiile viitoare de romi, încheierea prematură a traseelor școlare, creșterea incidenței analfabetismului funcțional. Acest eșec educațional previzibil în condițiile menținerii școlilor segregate reduce oportunitățile sociale, financiare și relaționale ale viitoarelor generații de romi. Crearea unui segment de romi slab educat, deși școlarizat, este de natură să adâncească și să transmită intergenerațional prejudecățile și stereotipurile la adresa populației de romi. Păstrarea sistemului dual în educație (școli roma și școli neroma) prejudiciază imaginea de sine a elevilor romi și, mai târziu, a adulților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]