3,224 matches
-
și că sclavii persoanelor care susțin rebeliunea vor fi eliberați. Frémont era deja rău văzut, fiind acuzat de neglijență în serviciul de comandant al , coroborat cu acuzații de fraudă și corupție. Lincoln a anulat proclamația lui Frémont. Lincoln credea că emanciparea lui Fremont este motivată politic, nu militar, și că era ilegală. După intervenția lui Lincoln, înrolările în Armata Uniunii din Maryland, Kentucky și Missouri au crescut cu peste 40.000 de oameni. Pentru a învăța termenii militari tehnici, Lincoln a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
trecut râul Potomac în Maryland, ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln a așteptat o victorie militară pentru a o face publică, pentru a evita percepția că este o declarație dată în disperare de cauză. McClellan s-a opus apoi cererii
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a adus un sfârșit rapid al războiului, din cauza inflației în creștere, a noilor taxe ridicate, a zvonurilor de corupție, a suspendării "habeas corpus," a recrutărilor forțate în armată, și a temerilor că sclavii eliberați vor submina piața muncii. Proclamația de emancipare anunțată în septembrie a adus republicanilor voturi în zonele rurale din New England și din Midwestul superior, dar le-a pierdut voturi în orașe și în Midwestul inferior. În timp ce republicanii erau descurajați, democrații erau pe val și au obținut rezultate
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
să convingă statele să accepte eliberarea cu despăgubire în schimbul interzicerii sclaviei. Lincoln credea că limitarea sclaviei în aceste moduri o va elimina prin mijloace economice, așa cum prevedeau Părinții Fondatori, în conformitatea cu Constituția. Președintele Lincoln a respins două tentative de emancipare limitate geografic ale general-maiorului John C. Frémont în august 1861 și a general-maiorului în mai 1862, cu argumentul că nu le stă lor în putere, și că va deranja statele de graniță loiale Uniunii. La 19 iunie 1862, cu susținerea
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în timp de război, atribuții care îi revin prin Constituție președintelui, iar Lincoln plănuia să acționeze și el în același sens. În acea lună, Lincoln a discutat cu cabinetul o variantă a proclamației de emancipare. În ea, el declara: „ca măsură militară potrivită și necesară, începând cu 1 ianuarie 1863, toate persoanele deținute ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere”. În particular, Lincoln ajunsese în acest moment la concluzia că baza de
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
începând cu 1 ianuarie 1863, toate persoanele deținute ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere”. În particular, Lincoln ajunsese în acest moment la concluzia că baza de sclavi a Confederației trebuie eliminată. Politicienii Copperheads susțineau însă că emanciparea este o piedică la adresa păcii și reunificării. Redactorul republican de la foarte influentul "New York Tribune" a căzut în capcană, iar Lincoln a negat direct aceasta într-o abilă scrisoare din 22 august 1862. Președintele a spus că principalul scop al acțiunilor
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Lincoln a negat direct aceasta într-o abilă scrisoare din 22 august 1862. Președintele a spus că principalul scop al acțiunilor sale ca președinte (folosind pronumele personal de persoana întâi și termenul de „îndatorire oficială”) era conservarea Uniunii: Proclamația de emancipare, emisă la 22 septembrie 1862, și intrată în vigoare la 1 ianuarie 1863, îi declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln a petrecut
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
la 1 ianuarie 1863, îi declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln a petrecut următoarele 100 de zile pregătind armata și națiunea pentru emancipare, în timp ce democrații și-au raliat alegătorii de la alegerile legislative din 1862 avertizând privind amenințarea pe care o reprezintă sclavii eliberați pentru albii din Nord. Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
nu m-am simțit mai sigur că fac ceea ce trebuie, decât acum când semnez această hârtie.” O vreme, Lincoln a continuat planurile mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați. El comenta favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare, dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați. El comenta favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare, dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii. După emiterea Proclamației de emancipare, înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii. După emiterea Proclamației de emancipare, înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică oficială a guvernului. Până în primăvara lui 1863, Lincoln era gata să recruteze soldați negri în numere mai mari decât cele modice de până atunci. Într-o scrisoare adresată lui Andrew Johnson, guvernatorul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a afirmat că națiunea nu se născuse în 1789, ci în 1776, „concepută întru libertate, și dedicată ideii că toți oamenii sunt creați egali”. El a definit războiul ca un efort dedicat acestor principii ale libertății și egalității pentru toți. Emanciparea sclavilor devenise acum parte din efortul național de război. El a declarat că morțile atâtor bravi soldați nu vor fi în van, că sclavia va lua sfârșit în urma sacrificiului lor, și că viitorul democrației în lume va fi asigurat, că
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în septembrie și cucerirea Mobile-ului de către au pus capăt agitațiilor defetiste; Partidul Democrat era profund divizat, unii lideri și majoritatea militarilor susținându-l deschis pe Lincoln. Prin contrast, Partidul Național Unionist era unit și energic după ce Lincoln făcuse din emancipare chestiunea centrală, iar Partidele Republicane din state demonstrau perfidia Copperheads. La 8 noiembrie, Lincoln a fost reales detașat, câștigând toate statele cu excepția a trei, și obținând 78% din voturile soldaților unioniști. La 4 martie 1865, Lincoln a ținut , în care
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
așa fel încât să țină în frâu facțiunile moderată și radicală. Pentru a ocupa locul eliberat de judecătorul-șef al Curții Supreme, Taney, el l-a numit pe cel ales de radicali, Salmon P. Chase, care, credea Lincoln, va susține emanciparea și politicile banilor de hârtie. După punerea în aplicare a Proclamației de emancipare, care nu era în vigoare în toate statele, Lincoln a crescut presiunea pe Congres să interzică sclavia în toată țara printr-un amendament constituțional. Lincoln a declarat
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ocupa locul eliberat de judecătorul-șef al Curții Supreme, Taney, el l-a numit pe cel ales de radicali, Salmon P. Chase, care, credea Lincoln, va susține emanciparea și politicile banilor de hârtie. După punerea în aplicare a Proclamației de emancipare, care nu era în vigoare în toate statele, Lincoln a crescut presiunea pe Congres să interzică sclavia în toată țara printr-un amendament constituțional. Lincoln a declarat că un astfel de amendment va „închide toată chestiunea”. Până în decembrie 1863, o
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
din el trebuia să fie de acord toate părțile), și apoi în termeni de datorie națională de a garanta forma republicană de guvernământ în toate statele. Burton (2008) afirmă că republicanismul lui Lincoln a fost preluat de sclavii eliberați după emancipare. În martie 1861, în , el explora natura democrației, denunțând secesiunea ca anarhie, și explicând că domnia majorității trebuie să fie echilibrată de restricții constituționale în sistemul american. El spunea: „o majoritate ținută în frâu de frâne și limitări constituționale, schimbându
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
capăt sclaviei în aceste țări. În 1926, Societatea a asigurat o obligație din partea Etiopiei să pună capăt sclaviei ca o condiție de aderare, iar împreună cu Liberia au lucrat să desființeze munca silită și sclavia inter-tribală. Aceasta a reușit să câștige emanciparea de 200.000 de sclavi în Sierra Leone și în raidurile organizate împotriva comercianților de sclavi în speranța că va opri practicarea de muncă forțată din Africa. De asemenea, a reușit să reducă de la 55% la 4% rata de deces a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista "Literatura și Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - "Glasul națiunii" (1988-2003). s-a aflat printre fruntașii "Mișcării de emancipare națională din Basarabia" în anii 1988-1991. A fost Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]
-
Deltei Dunării și Sestlav, în zona Vicinei: Nicolae Iorga socotește că acești trei conducători ar putea să fi fost români „dicieni”, sau, dacă erau pecenegi, că stăpâneau cnezate de români „dicieni” iar acțiunea lor ar fi reprezentat o încercare de emancipare de sub tutela bizantină. Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi și Seneslau. Alți istorici, îndeosebi bulgari, contestă, uneori în limbaj polemic, caracterul românesc
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
egalei îndreptățiri a rutenilor cu polonezii: "daß die Söhne des ruthenischen Adels und der Geistlichkeit nach Maßgabe ihrer Befähigung gleich den Polen zu öffentlichen Ämtern befördert werden." Înlocuirea denumirii de „unit” cu aceea de „catolic” a fost menită a facilita emanciparea socio-culturală a românilor transilvăneni și a rutenilor. După ridicarea Episcopiei de Făgăraș și Albă Iulia la rang de mitropolie, așa cum a fost până la unirea cu Romă, Biserica Română Unită a revenit la această titulatura oficială, căutând astfel să-și sublinieze
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
Nicolae Costin (n. 7 aprilie 1936, Peciște, județul Orhei, Regatul României, astăzi în raionul Rezina, Republica Moldova - d. 16 februarie 1995, Chișinău, Republica Moldova) a fost un om politic moldovean și unul din fruntașii mișcării de emancipare națională din RSS Moldovenească. A fost profesor universitar, președinte executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament ales (1990-1994) al Republicii Moldova, coautorul Declarației de Independență a Republicii Moldova (27 august 1991), președinte al Consiliului municipal și Primar general al
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
sau să se emancipeze față de orice normă coercitivă. Ordinea politică seculară stabilită de Hobbes aspira la neutralizarea atacurile perene ale judeo-creștinismului împotriva legitimității suveranilor tereștri. Schmitt considera că diaspora evreiască este o agentură care întreține fermentarea în această mișcare de emancipare, iar simbolul lui Hobbes nu era răspunsul corespunzător intensității și perversității conflictului. Schmitt a făcut numeroase analogii între evreii convertiți din Spania, Marranos și evreii din Germania și Europa în general, cu privire la expulzarea și exterminarea lor. Schmitt a ajuns la
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
este necunoscută. Metodă de abordare a acestei probleme a inclus investigarea a trei aspecte ale vieții adolescențelor: O altă carte extrem de discutată a fost "Sex and Temperament în Three Primitive Societies". Această a devenit „piatră de temelie” a mișcării de emancipare a femeilor. Ea a declarat că „nimeni nu știe în ce măsură temperamentul este biologic determinat de sex”. Ea a sperat să poată observa dacă factorii sociali sau culturali afectează temperamentul. Sunt bărbații inevitabil agresivi? Sunt femeile inevitabil „mobile”? Ea a urmărit
Margaret Mead () [Corola-website/Science/302650_a_303979]
-
Din a doua jumătate a sec. XVIII și mai ales în prima parte a sec. XIX, datorită înăspririi situației evreilor din Galiția, un nou val de evrei se refugiază în Moldova și Transilvania, unde autoritățile erau mai tolerante. Calea spre emanciparea evreilor din Moldova și Valahia a fost lungă și plină de obstacole. Încurajați de promisiunile pașoptiștilor, care au importat idealuri liberale vest-europene, de soluționare umanistă a problemei minorităților și a emancipării evreiești - „...emanciparea israeliților și drepturi egale pentru toți locuitorii
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
și Transilvania, unde autoritățile erau mai tolerante. Calea spre emanciparea evreilor din Moldova și Valahia a fost lungă și plină de obstacole. Încurajați de promisiunile pașoptiștilor, care au importat idealuri liberale vest-europene, de soluționare umanistă a problemei minorităților și a emancipării evreiești - „...emanciparea israeliților și drepturi egale pentru toți locuitorii...” în Țara Românească și respectiv, „...emanciparea treptată a israeliților...” în Moldova - promisiuni care urmau să le deschidă porțile spre prosperitate economică și socială, spre modernizare și libertate - evreii au sprijinit cu
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]