2,936 matches
-
treacă la creștinism. Nu este exclus să asistam în curând la un răspuns de natură fanatică și din partea creștinilor, mai ales a celor din țările în curs de dezvoltare. Europa ar putea să devină și ea un câmp de luptă. Emigranții musulmani din vestul Europei nu dau nici un semn că se adaptează societății seculare, ci dimpotrivă. Generații întregi de musulmani care s-au născut și au trăit în țări ca Germania, Franța, Olanda, sau Italia nu s-au schimbat aproape deloc
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
2000 și orașele cu mai mult de 150 000 locuitori: Anvers, Gand, Liège, Charleroi); în Suedia unde au fost puse în act (în 1999) contracte de dezvoltare locală cofinanțate de orașe; în atenție au stat mai ales cartierele pline de emigranți; programe (în Germania, Olanda, Italia, Danemarca, Portugalia) bazate pe definirea în parteneriat a obiectivelor comune și pe logica cofinanțării. În Germania, de pildă, programul "oraș social" a chemat orașele să se angajeze într-o politică de dezvoltare urbană integrată, pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
milioane de hl și un consum per capita de 8,76 l de vin. Primii butuci de viță de vie, provenind de la Capul Bunei-Speranțe și din Rio de Janeiro, în Brazilia, au apărut în Australia în regiunea Sydney odată cu primii emigranți englezi în 1788. Imediat s-a observat faptul că regiunea de coastă nu era cel mai bun loc pentru cultivarea viței de vie. Astfel, noile plantații au fost amplasate în interiorul țării. Vița de vie s-a dezvoltat, cu sprijinul guvernului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Brown Brothers (1888). Astăzi există peste 800 de întreprinderi în acest sector agricol. După aceste începuturi foarte promițătoare, viticultura australiană a cunoscut momente dificile. La câțiva ani după Europa, Australia a fost și ea lovită de filoxeră. În afară de aceasta, numeroși emigranți, de multe ori originari din Anglia, preferau berea sau se mărgineau la consumul vinurilor dulci. Între 1930 și 1950, în ciuda condițiilor dificile, mai mulți producători au continuat să elaboreze vinuri de calitate, Australia păstrând-uși astfel locul printre cei mari. În
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
periferia extinsă a Tunisului (ruinele sunt la 16 km). 49 H. Monteilhet, Néropolis. Roman des temps néroniens, Julliard/Pauvert, Paris, 1984, p. 156. 50 Termenul roman "colonie" traduce termenul grec apoikia: fondarea unui nou oraș independent de către un grup de emigranți. Acesta este derivat din latină din verbul colere (a cultiva, a locui un loc) prin intermediul numelui colonus (cultivator, țăran). Colonia era un grup de cetățeni romani care populau un loc, pustiu sau cucerit în dauna locuitorilor săi inițiali. Cuvântul "colonie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
la Viena, hărțuit ca militant pentru emanciparea națională a românilor ardeleni, el se va refugia în Moldova, terminându-și studiile la Iași. Mai târziu, se stabilește la Adjud, fiind medic la Căile Ferate Române. Din căsătoria cu Aglaia Francisc (Franceschi), fiica unui emigrant corsican, are doi copii, Dan Botta și Emil Botta, viitorul poet și actor. B. va face școala primară la Adjud, trecând apoi la Liceul „Unirea” din Focșani și, din 1921, la Colegiul „Sf. Sava” din București. În octombrie 1927, își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
s-a măritat cu primul ei bărbat, Frank Charles Wisdom, cu care a avut foarte curând un fiu și o fiică. Și-a păsit familia după doar câțiva ani și după încă un an s-a măritat cu Gottfired Lessing, emigrant evreu din Germania, cu simpatii marxiste, ca și ea de altfel politica fiind mediul în care s-au cunoscut. Autoarea a intrat în Partidul Laburist Rodezian, a avut un fiu (Peter care locuiește la Londra cu ea) cu Gottfried Lessing
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
multicultural? Te-ai integrat ușor sau te-ai simțit străină acolo? RF. Copil fiind la New York îmi dădeam seama că locuiesc într-un oraș multicultural. Mama a venit acolo cu familia când avea șase ani, odată cu zecile de mii de emigranți care au venit în SUA la începutul secolului XX. S-a născut într-un oraș care se afla atunci în Imperiul Austro-Ungar, apoi a devenit românesc, polonez iar acum e în Ucraina. Uneori cei ce ne vizitau familia la vremea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și cea mai bună prietenă a mamei era o italiancă, și de multe ori eram în bucătăria ei când stăteau de vorbă și râdeau. Așa că eram obișnuită să fiu cu oameni de peste tot. New York a fost dintotdeauna un oraș de emigranți. LV. Cum a fost mai târziu viața ta culturală în New York? Teatre? Cinema? Ce reviste citeai? Când a început să te intereseze viața culturală a orașului? RF. Mama, fratele meu și cu mine ne-am întors la New York în iunie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns la o situație materială decentă după ani de trudă și economie crâncenă. Casele pe care au izbutit ei să le cumpere și-au sporit ulterior valoarea. Bunicul meu avea șapte frați și surori; toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zbate să se întoarcă la Budapesta, la o familie pierdută. Unde te simți acasă, de fapt? GS. Iată un răspuns pe care nu-l am. Încerc să răspund, mai mult pentru mine. Următorul volum încearcă același lucru. Am patriotismul tipic emigrantului. Sar oricând în apărarea Angliei. Recunosc totuși că nu-i aparțin și nici nu-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rivale Sparta și Atena (431-404 î.H.). Atena a fost înfrântă, Sparta și-a extins hegemonia în Grecia continentală și sudică. Aspasia, o tânără frumoasă, inteligentă și cultivată, cu talent oratoric deosebit, a venit în Atena, odată cu un val de emigranți, după războaiele persane ce secătuiseră resursele orașului-stat. Printre aceștia se aflau și: arhitectul Hippodamos, istoricul Herodot din Halicarnas, filosoful Anaxagoras. Toți erau meteci, străini sau greci necetățeni. Conducătorul cetății, Pericle, luase măsuri de apărare a cetățenilor atenieni prin legi ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după război, un teatru angajat. Gatti, Césaire, Yacine, Planchon tratează, în piesele lor, despre evenimente politice contemporane. Teatrul lui Armand Gatti (născut în 1924) se face ecoul experienței sale din lagărele de concentrare (L'Enfant rat). Acest fiu al unor emigranți italieni se ridică cu virulență împotriva fascismului (La Passion du Général Franco), bombei atomice (La Cigogne), războiul din Vietnam (V. comme Vietnam). Aimé Césaire (născut în 1913), poet martinichez de limbă franceză, apare, în întreaga sa operă, drept poetul celor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la schimbările care afectează ritmurile sociopolitice și economice ale cetăților grecești, dobândind noi conotații față de diferitele experiențe ale popoarelor cu care trebuie să se măsoare acum mai direct, fie chiar și În interiorul comunității cetățenești, fie - În persoana soldaților, negustorilor, a emigranților În general - În vasta oikoumène a statelor elenistice. Două tendințe fundamentale străbat cultura elenistică, definindu-i la toate nivelele consistența istorică specifică: deschiderea cosmopolită și primatul individului - adică depășirea barierelor particularizării, fie cele restrânse ale polisului, fie cele ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această necesară și vitală învățare este astăzi sabotată, constant și eficient, de ceea ce autorii cărții numesc a fi ,,entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan lumea, grație Internetului și new media. Mai precis, în condițiile creșterii valului de emigranți (cel puțin în anumite zone ale Occidentului), a globalizării tehnologiei și mondializării stilului de viață occidental, nu mai suntem cei care am fost, dar nici nu avem clare reperele profunde și temeinice ale propriei identități. Viețuim deseori larvar sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
ca să scape. Grădinarul aruncă vulpea într-un colț și o înfometează pînă cînd slăbește suficient de mult ca să poată ieși prin spărtură. "Este exact ceea ce facem noi cu evreii noștri", spunea Brătianu 29. Prin 1910, din totalul de 70 217 emigranți care plecaseră din vechiul regat al României în Lumea Nouă, 67 301 erau evrei 30. Dar dacă evreii erau brutalizați, nu trebuie să uităm că, în România, viața era în general despotică și brutală nu numai pentru evrei, care nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perioada sa antisemită, ziarul lui anunțase triumfător că Dreyfus era nevinovat: Nici vorbă de trădare", și îl considera pe colonelul Piquart drept "un caracter nobil"35. Lui Iorga îi plăceau cel mai mult evreii sefarzi. Avea totuși cuvinte aspre despre emigranți, pe care îi numea Mahalaua (un cuvînt de origine turcă cu sensul de "pleava cea mai de jos"). Asuprirea demoralizează, dar nu numai evreii erau demoralizați. Dacă un evreu manifesta cel mai mic interes față de cultura românească, Iorga îl prezenta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
patru categorii: 1) istorice; 2) contemporane; 3) teme pentru "oamenii simpli" și 4) "scene din viață", accentuînd pe elementul educativ din cadrul naționalismului său cultural. A scris chiar și alegorii politice: Împotriva Patriei, scrisă la începutul anilor '20, îi zugrăvește pe emigranții francezi care fugeau de armata de ocupație a învingătorilor (după înfrîngerea lui Napoleon). Alegoria lui Iorga îi înfierează pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici și Arghezi. A scris și multe romans à clef și piese alegorice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acasă” și că ar prefera să rămână În... Germania. Nu toți au reușit: Între 1945 și 1947, aliații au returnat 2.272.000 de cetățeni sovietici. În primele luni de după război au avut loc scene sfâșietoare, când partizanii ucraineni și emigranții ruși care nu trăiseră niciodată În URSS au fost adunați de trupele britanice sau americane și Împinși (uneori chiar la propriu) peste graniță, În brațele NKVD7. Odată ajunși pe mâinile sovieticilor, ei au Îngroșat rândurile celorlalți repatriați, alături de unguri, germani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceea ce aveau deja, inclusiv partea estică a Germaniei și teritoriile ex-germane care aparțineau acum Poloniei, Cehoslovaciei și Uniunii Sovietice 9. La puțin timp după ce Kennedy s-a Întors la Washington, autoritățile est-germane au Început să restricționeze libera circulație a posibililor emigranți. În replică, președintele american a reafirmat public angajamentul occidental În Berlinul de Vest, admițând astfel implicit că jumătatea estică a orașului se afla În sfera de influență sovietică. Rata exodului prin Berlin a crescut spectaculos: până În iulie au trecut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui de origine franceză sosiseră foarte recent În Algeria. Franța nu avusese de multă vreme un excedent de populație. și spre deosebire de Rusia, Polonia, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Scandinavia, Germania, Irlanda, Scoția (și chiar Anglia), Franța nu fusese o țară de emigranți. Francezii nu erau defel colonizatori. Cu toate acestea, dacă exista o Franță În afara Franței, aceasta era Algeria - fapt confirmat, cum am văzut, de prezența sa Înăuntrul Franței, ca parte a structurii administrative metropolitane. Cea mai apropiată analogie este Ulsterul, o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei slujbe; cei care reveneau În Italia erau, pentru prima oară În memoria modernă, mai numeroși decât cei care plecau; același lucru avea să se Întâmple curând În Grecia și Portugalia. În prima jumătate a deceniului, peste 300.000 de emigranți iugoslavi au fost nevoiți să se Întoarcă În Balcani, unde șansele lor de a găsi un loc de muncă nu erau mai mari decât În Franța sau Germania. Criza slujbelor nord-europene era pur și simplu exportată În zona mediteraneană. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franco nu trebuie exagerat. Spania nu era Împovărată de rămășițele unui imperiu și nu a avut de suportat costurile sociale și economice ale decolonizării. Afluxul de capital străin nu provenea din exportul de bunuri spaniole, ci din venitul repatriat al emigranților spanioli și din cheltuielile turiștilor sosiți din nordul Europei: pe scurt, modernizarea economică a Spaniei era efectul prosperității altor națiuni. În afară de Barcelona, Costa Brava, părți din țara Bascilor și (În mai mică măsură) Madrid, transportul, educația, infrastructura medicală și serviciile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și demografice, precum și lipsa de resurse naturale care au făcut Scoția dependentă de Regatul Unit sunt neschimbate; iar la sfârșitul anilor ’90, În Scoția, ca peste tot, naționalismul și-a pierdut suflul. Nu același lucru se poate spune despre descendenții emigranților scoțieni care au trecut În Irlanda. Canalul ce separă Scoția de Irlanda de Nord nu are nici 70 de kilometri, dar Între sensibilitățile celor două comunități există un abis. Dacă naționalismul scoțian derivă mai presus de orice din dorința de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relativ sigure și multe dintre beneficiile și garanțiile lor tradiționale Încă intacte. Al treilea nivel era format din firme mici - prăvălii, agenții de voiaj, croitorii, ateliere de reparații electronice - cu proprietari și angajați proveniți cel mai adesea din comunități de emigranți sau descendenți ai acestora (arabi În Franța, turci sau kurzi În Germania, sud-asiatici În Marea Britanie). La acestea trebuie adăugată economia „gri” din sudul Europei, apreciabilă ca pondere și bazată, de obicei, pe legături de familie. În Italia, unde totul, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]