3,070 matches
-
Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerita de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestina au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și întemeierea în Țară Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
de evrei au fost întemnițați în Turnul Londrei în 1278 sub acuzația de tăiere de monezi. Persecuțiile asupra populației evreiești a țării au început sub domnia lui Edward în 1276 și au culminat în 1290 când a emis Edictul de Expulzare, prin care obliga evreii să părăsească țara. În timpul domniei lui Edward al II-lea (1307-1327) a existat relativ puțină activitate la Turnul Londrei. În această perioadă însă a fost înființată Privy Wardrobe. Instituția își avea sediul în Turn și era
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
reglementările privind schimbările climatice, cum ar fi Planul pentru o Energie Nepoluantă ("Clean Power Plan") promulgat de administrația președintelui american Barack Obama și retragerea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, o aplicare mai strictă a legilor privind imigrația, expulzarea a 2-3 milioane de imigranți ilegali, construirea unui zid de-a lungul frontierei SUA-Mexic, abrogarea noului program școlar american numit "Norme Educaționale Esențiale Comune de Stat" ("Common Core State Standards"), reforma asistenței sociale și medicale a veteranilor, abrogarea și înlocuirea
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
lupte pentru „eliberearea popoarelor baltice sovietice”. Aceste lupte au continuat până la capitularea forțelor germano-letone din punga din Curlanda din mai 1945. Statele baltice au fost reabsorbite treptat în URSS. Pe 12 ianuarie 1949, guvernul sovietic a emis un decret „cu privire la expulzarea și deportarea” din statele baltice a „tuturor culacilor și a familiilor lor, a familiilor bandiților și naționaliștilor” și a altor categorii. Mai mult de 200.000 de oameni au fost deportați din statele baltice în 1940 - 1953. Aproximativ 10% din
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
catolici au instaurat o politică de „curățire religioasă”. Deși Isabela s-a opus măsurilor drastice luate împotriva evreilor pe considerente economice, Torquemada a reușit să-l convingă pe Ferdinand. Pe 31 martie 1492, a fost emis Decretul de la Alhambra privind expulzarea evreilor, care aveau la dispoziție patru luni (31 martie-31 iulie) ca să plece definitiv, cu intedicția de a-și lua cu sine bunurile imobile, precum și aurul și argintul. În caz contrar, erau condamnați la moarte, și toate bunurile lor erau confiscate
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
dar aceia au devenit apoi ținta predilectă a persecuțiilor Inchiziției spaniole. Inițial musulmanilor din Granada li s-a promis libertate religioasă, dar în scurt timp presiunea pentru a se converti la catolicism a crescut, și până la urmă o politică de expulzare sau convertire a fost instaurată în 1502. Isabela a primit împreună cu soțul său titlul de Reyes Católicos din partea Papei Alexandru al VI-lea, papă al cărui secularism Isabela nu îl aproba. Pe lângă unificarea fizică a Spaniei, Ferdinand și Isabela au
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
ministrul de origine italiană a fost demis. Regele s-a retras atunci la Aranjuez, lăsând guvernarea în mâinile ministrului Aranda. Carol s-a dovedit a fi intransigent în privința presupusei participări a Ordinului Iezuit în cadrul revoltei din 1766. A consimțit atunci expulzarea ordinului, și a susținut de atunci eliminarea lui definitivă. Conflictul cu iezuiții, și unul mai vechi cu Papa, pe când era rege al Napoli, i-au determinat politica de limitare a puterii Bisericii. Numărul clericilor, în special din cadrul ordinelor monastice, a
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
intrat în contact cu curtea spaniolă instaurând un raport amical de alianță cu regele Filip al IV-lea al Spaniei, adversar al Franței lui Ludovic al XIV-lea și al primului său ministru, Jules Mazarin. Acest comportament a dus la expulzarea lui Carol al II-lea din Franța, urmat la scurt timp de fratele Iacob, care a părăsit armata franceză. Cei doi frați, în exil și săraci, au găsit azil la curtea din Madrid. Șederea la Madrid a durat câteva luni
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : "Fernando VII de Borbón"; n. 14 octombrie 1784, San Lorenzo de El Escorial, - d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808. În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței. Fiu și moștenitor al lui Carol al IV-lea al Spaniei
Ferdinand al VII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310399_a_311728]
-
se stabilise de altfel la Conferința de la Potsdam), a fost de aproximativ 15 milioane de oameni, din care cam 11 milioane din fostele teritoriii germane și cam 3,5 milioane din zona Sudeților. Se estimează că în cursul procesulului de expulzare - strămutare, între 1 și 2 milioane de germani și-au pierdut viața. În Europa Răsăriteană, 4 milioane de polonezi au fost expulzați de Uniunea Sovietică din regiunea de răsărit a Poloniei care a fost cedată URSS, care se afla cu
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
bibliotecii muzeului și arhivei istorice a Templului Coral" (1936-1939). Era rabin reformist și în cadrul studiului istoric despre Templul Coral din București a avut cuvinte de satisfacție față de reforma modernizării vieții comunitare evreiești în România și a apreciat retrospectiv ca întemeiată expulzarea în urmă cu 70-80 ani de către conducerea comunității evreiești din București a renumitului rabin Meir Leibuș Malbim, criticând drumul închistat al ortodoxiei evreiești.. În vremea regimului comunist, a cunoscut numeroase șicane. Între anii 1950-1963 a lucrat ca cercetător în domeniul
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
dorinței lor de către autoritățile aliate în URSS. Profitând de această hotărâre, guvernul polonez, dornic să rezolve odată pentru totdeauna problemele minorităților belorusă și ucrainiană, a retras în 1947 cetățenia mai multor membri ai acestelor etnii și a colaborat activ la expulzarea lor din regiunile sud-estice ale țării în Uniunea Sovietică (Operațiunea Vistula). În Polonia postbelică, singura minoritate semnificativă a rămas cea evreiască. Lista conducătorilor polonezi
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
clădirile Parlamentului și Președinției. În cursul zilei de 8 aprilie, Vladimir Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului român la Chișinău, Filip Teodorescu și introducerea sistemului de vize pentru cetățenii români. În urma alegerilor anticipate din iulie 2009, Partidul Comuniștilor a pierdut majoritatea în Parlament, în favoarea partidelor de opoziție PL, PLDM, AMN și PDM. Acestea au constituit o
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Kibbutz-urilor, Giva'at Haim Meuchad, până la sfârșitul vieții. Între anii 1932-1938, este secretar al Consiliului Muncitorilor din orașul Tel Aviv. În vara anului 1935, îndeplinește timp de câteva luni funcția de trimis al Organizației Halutz în Germania nazistă până la expulzarea sa de către Gestapo. În perioada 1938-1939, este secretar al Partidului Mapai. În anul 1940, a fost înrolat în Brigada Evreiască din Armata Britanică pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
au fost condamnati la ardere pe rug doi evrei și șase convertiți pentru presupusul ritual criminal cu caracter blasfemic . În 31 martie 1492 , la doar 3 luni după cucerirea regatului de Granada , Regii Catolici au promulgat Decretul de la Alhambra despre expulzarea evreilor din toate regatele lor . Se dădea vasalilor evrei termen pana la 31 iulie din același an să aleagă între a accepta botezul sau a abandona definitiv țara , chiar dacă li se permitea să își ia toate bunurile și proprietățile , atâta timp cât
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
a dat năvală în sală și a azvârlit pe masă treizeci de monede de argint , întrebând care ar fi de această dată prețul pentru care Isus va fi vândut evreilor . La marginea adevărului de această anecdotă , se pare că ideea expulzării a pornit de la Inchiziție . Nu se cunosc cifrele privind câți evrei au ieșit din Spania , nici măcar cu aproximație . Istoricii epocii dădeau cifre inexacte ( Juan de Mariana vorbea de 800.000 de persoane , iar Isaac Abravanel de 300.000 ) . Și totuși
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
3 luni s-au produs numeroase conversiuni - aproape 40.000 ,și dacă se acceptă cifrele lui Kamen , se poate presupune logic că o mare parte dintre acestea nu erau sincere , ci doar se supuneau necesității de a evita decretul de expulzare . Perioada cu cea mai intensă persecuție a evreilor convertiți a durat până în 1530 ; din 1531 până în 1560 , procentajul de cazuri evreoconvertiți în procesele inchizitoriale a scăzut semnificativ , până la a ajunge a fi doar 3% din total . A avut loc o
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
a avut, de asemenea, ambiții expansioniste. Cavour, cu toate acestea, a văzut că Piemontul nu ar fi capabil de a adăuga, de unul singur, nimic la teritoriul său. În schimb, el spera să obțină ajutor de la Marea Britanie și Franța în expulzarea austriecilor, din peninsula italică. O încercare de a câștiga favoruri britanice și franceze prin sprijinirea acestora în războiul Crimeei, în care a intrat Piemontul în 1855. Cu toate acestea, războiul a atins un obiectiv util - a izolat Austria, care a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
să pătrundă în sfera publică incipientă a secolului al nouăsprezecelea. Mișcarea de reformă religioasă a evreilor germani a reflectat acest efort. Înainte de unificare, evreii germani au jucat un rol important în formarea bazei intelectuale a vieții profesionale și sociale germane. Expulzarea evreilor din Rusia în anii 1880 și 1890 a complicat integrarea în sfera publică germană. Acești evrei au sosit în orașele germane nordice cu miile; considerabil mai puțin educați, sărăcia lor i-a întristat pe mulți evrei germani; multe dintre
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
se plânsese de abuzuri ale guvernului român, la 4 ianuarie 1941 cele două guverne și-au dat acordul pentru constituirea unor comisii mixte germano-italiene, una pe teritoriul român și una pe teritoriul maghiar. Sarcina acestor comisii era "cercetarea cazurilor de expulzări și a actelor de teroare" comise de o parte și alta a liniei de demarcație, membrii lor bucurându-se de extrateritorialitate și libertate de trecere a "graniței" româno-maghiare. Cele două comisii, erau formate din câte un ofițer german și unul
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
și Martinica în 1635, o altă colonie fiind fondată în 1650 pe Saint Lucia. Plantațiile agricole din aceste colonii au fost construite și exploatate cu munca sclavilor aduși aici prin comerțul cu sclavi africani. Rezistența triburilor indigene a dus la expulzarea caribilor din 1660. Cea mai importantă posesiune colonială Caraibiană a fost Saint-Domingue (azi Haiti ), înființată în 1664 în jumătatea vestică a insulei spaniole Hispaniola. În secolul al XVII-lea, Saint-Domingue devenise cea mai bogată colonie producătoare de zahăr din trestie
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
legilor din 4 ianuarie 1926, dar a ridicat din nou problema renunțării la relația cu Elena Lupescu. Cei doi nu au ajuns la niciun acord, dar Maniu nu s-a hotărât nici să facă aplicarea legilor în vigoare, care cereau expulzarea pretendentului la tron. În orele următoare, la palat s-au perindat o sumedenie de oameni politici, unii invitați, alții apăruți din proprie inițiativă. Astfel, din Partidul Național Țărănesc au venit Ion Mihalache, Grigore Iunian și Aurel Leucuția, care, spre deosebire de Maniu
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
catolică care dorea păstrarea loialității față de protectorul țării () și față de guvernul Țărilor de Jos, subordonat acestuia. Între cele două exista o mare majoritate de olandezi (catolici) care nu aveau o motivație specială, dar doreau restaurarea privilegiilor Țărilor de Jos și expulzarea armatelor de mercenari ale Spaniei. Aceasta explică de ce revolta s-ar fi stins mai târziu. Wilhelm de Orania a fost figura centrală care a condus aceste grupuri către un țel comun. În cele din urmă el a fost silit să
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
etnografice distincte, Țara Oltului și Mărginimea Sibiului, și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor, anterioare înființării graniței militare. Expulzarea localnicilor în 1765 și popularea satului pe parcursul a mai multor decenii cu elemente aduse de pe întreg teritoriul Transilvaniei, a atras după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou venit a adus cu sine
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
după cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a situției interetnice postbelice, politicile interne din Cehoslovacia și din Polonia au avut un caracter agresiv, implicând deportări masive de populații și procese intensive de asimilare. În 1945 au avut loc expulzări masive ale etnicilor germani atât din Polonia cât și din Cehoslovacia. Zonele din vestul Poloniei din care au fost expulzați germanii au fost ocupate de polonezi fugiți din regiunea orașului Lvov, regiune anexată de URSS. În 1946, în Cehoslovacia a
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]