3,053 matches
-
au decât să se Împiedice. Și bucuria cea mai mare a senzației de atemporalitate - Într-un peisaj ales la Întâmplare - o am atunci când mă aflu printre fluturi rari și uzinele lor de hrană. Pentru mine este un extaz și În spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan În care năvălește tot ce iubesc. O senzație de unicitate cu soare și piatră. Un fior de recunoștință față de tot ce Îl produce - față de geniul contrapunctic al destinului uman
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de tenis; deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul parcului; și apoi, cuprins de un extaz melancolic de libertate, goneam pe marginile din pământ bătătorit, plăcut cleios, ale lungilor drumuri de țară. În vara aceea treceam Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina soarelui ce apunea, În pragul căreia stătea rezemată de ușorul ușii Polenka, o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu viclenie și cu dragoste pentru a deruta potențiala persoană care o va rezolva. Dar orice aș spune despre chestiunea compunerii de probleme, nu izbutesc să transmit În mod satisfăcător extazul pe care-l produce nucleul acestui proces și să relev punctele sale de tangență cu diverse alte operațiuni ale minții creatoare, mai evidente și mai fructuoase, Începând de la cartografierea mărilor periculoase, până la scrierea unuia dintre acele romane incredibile În care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu brațele către cer, în extaz, cu glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge! Hoituri! Jaf! Moarte! Puterea și setea vărsătorilor de sânge nu mai are margini nici rușâne! Și-aveau putere de la diavol, să ia pacea de pe pământ și să pună în loc, moartea, și foametea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului. Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz. E un adolescent blond, cu ochi albaștri, copie și vlăstar din flori al Domnului Ștefan. Unde vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă Ștefan. Războiul e o afacere murdară, în care cei mai buni, pier... Desigur, fără aiasta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu capul ușor dat pe spate ca atunci când privești spre înălțimi; or, în tablou, el tocmai asta face, privește în sus, spre Ceva sau Cineva anume, cu mâinile încrucișate pe piept, în dreptul inimii, cu chipul transfigurat, în ochi cu un extaz am spune măsurat, ca și cum minunea pe care o contemplă îl fericește, dar nu-l uimește, căci a crezut și crede și va crede în ea; ce vede oare acest Sf. Petru al lui Van Dyck? Cum se deschid cerurile? Înălțarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Apoi „perdeaua” a fost dată la o parte, azvârlită, și mătușa s-a ridicat în capul oaselor (de aceea nu era ea așezată în vis în sicriu, ca să poată sta acum direct pe masă!). „Taanti draaagă”, am strigat eu în extaz în timp ce tanti cobora de pe masă; a trecut apoi pe lângă mine și s-a dus în altă cameră, de unde, nu peste mult, a apărut „aranjată”, ca o fată tânără și frumoasă. „Trebuie să-l anunțăm pe unchiul (soțul ei, rămas acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o eliberare de toată tensiunea acumulată în acele zile a pus stăpânire pe noi. Inima mi s a umplut brusc de căldură și din ochi îmi curgeau lacrimi de fericire. Am privit-o pe colega mea. Și ea era în extaz. De ce ne bucurăm, mi-a trecut pentru o secundă prin gând? Am alungat acest gând și am continuat să trăiesc acea stare unică de bucurie, amestecată cu hohote de râs și cu lacrimi. Mă simțeam de parcă aș fi avut în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sinceritate. În Bucovina, Dumnezeu pare a fi întârziat printre oameni. * Am asistat ieri la un fapt cu totul deosebit. Când am luat "în primire", printre bolnavi am găsit o fată, un "caz" (nu-mi place termenul, am depășit de mult extazul în fața cazuisticii). Anorexie mintală, perioadă finală. Toți indicii metabolici erau afectați, starea generală "depășită", casexie, leziuni trofice pe coate și călcâi. Aceasta înseamnă moarte inevitabilă, într-un viitor foarte apropiat, două, trei zile, poate ceva mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tabu pe care ni l-am impus, în copilărie, sensibilitatea noastră elementară. * Prietenia ne-a deschis o lume în care, altfel, nu cred că am fi avut acces. Am trecut, împreună, prin micile necazuri inerente ale adolescenței ca și prin extazele pe care numai această vârstă le poate trăi. Erau anii premergători războiului. Într-un mic oraș, fie el și o capitală de județ, cu care ne mândream, se presimțea totuși furtuna care avea să ne cuprindă ca un vârtej, schimbându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mele, să nu i se întâmple ceva, să nu-l fure cineva. Era, într-adevăr, extraordinară comunicarea secretă cu lumea nevăzută, prin semnele luminoase, fosforescente, prin care îmi scrisese Dumnezeu un soi de scrisoare cifrată, era extraordinară această complicitate... Dar extazul s-a transformat, brusc, în cea mai cumplită tragedie: scuturându-mi hainele (după obiceiul bunicii), ceasul a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la Ernii (furia furiilor) și, în sfârșit: R: ruyne (ruina regatelor). În aceeași operă de referință sunt invocate celelalte păcate muierești capitale: ispita, necredința, minciuna. Mi-am amintit acut, citind execuția simbolică intitulată „Talentata doamnă Muscă sau despre minciuna în extaz” (păstrând proporțiile și sesizând doar analogia), povestea reală a Juanei de la Cruz, călugăriță mexicană, excelentă teologă, dramaturgă, poetă, mai strălucitoare decât tot ce avea Mexicul catolic al veacului ei (secolul al XVII-lea). Ea se afla în competiție intelectuală cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu glonțul, ea cu bazooka. Ea este mincinoasa mincinoșilor. Minciuna este trăsătură psihologică, nu doar morală. A jucat un teatru dezgustător și o făcea pe mironosița, fraierind inclusiv oamenii deștepți. A adus pe scena politică românească noutatea absolută: minciuna în extaz. Ea este ruina politicii, căzătura căzăturilor. A jucat tare sub mantia purității, făcând praf și puritatea și politica. Din cauza ei, lumea crede că România nu poate să fie condusă decât de către căzături și tinerii vor pleca din țară, scuipând în urma
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sugerează altundeva, tema i-a fost sugerată de celebrul tablou Insula morților (1880) de Arnold Böcklin; golful și chiparoșii zugrăviți de pictorul elvețian îi oferă șansa de a revedea, în imaginație, locurile natale: "Dintr-o dată, ies din această stare de extaz printr-o vie emoție erotică. Ea se datorează întâlnirii dintre privirea mea toropită și poarta pe jumătate deschisă a grajdului pe care îl recunosc, fără nici cea mai mică îndoială, ca fiind cel din vis. Dar această emoție se accentuează
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe caldarâmuri, iar pasul meu a devenit mereu un salt peste câte un astfel de trup. Auzul meu este invadat de murmurul și șoaptele de suferință ale unei lumi în care toți au fost egalizați întru boală. Epidemia intră în extazul plenitudinii sale și devine pandemie. Termenul de pandemie este, deasemenea, rezultanta a fuziunii dintre doi termeni grecești pan care înseamnă tot și același demos care semnifică ideea de popor. Astfel, cuvântul pandemie indică cucerirea fără rezerve, fără opreliști, a unei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Aici, mărturisind ființei pe care o iubesc și căreia îi privesc chipul adorat te iubesc, eu trebuie să-mi aud nu glasul integrării mele lumești, ci vocea de eros a dragostei ce mă poartă spre delirul unei alte vieți, spre extazul unei existențe întru amor edenic. Așadar, această dragoste, ce plutește numai într-un timp al ei, îmi poruncește imperial clipa deschiderii mele afective întru cuvânt și nu eu impun momentul de apariție al unei astfel de convulsive deschideri. A nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Cadrele din Palatul Dogilor le măsoară cu stânjenul, Domnul din Milano e evaluat la "240 stînjini". Din pricina simplității, Golescu e în stare de simțiri mai proaspete în fața priveliștii lumii occidentale. Cu incapacitatea lui de a se analiza, el cade în extaze profunde la cele mai neînsemnate lucruri. Sunetul unor clopote se propagă în sufletul lui cu mari dureri lirice. "Au noao clopote - zice el de catedrala din Berna - pe care trăgîndu-le cu meșteșug, nu fac numai sunete de clopote mari sau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
selbă etc. Și muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și din Gil Vicente), dar în fond e un petrarchist, și, cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul erotic, estetismul pictural, mai mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii despică Și vulturii-n creieri palate-și ridică Ș-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inima mea toată, Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut - Clar azur și soare de-aur este inima mea toată. Apropierea morții îi dă extaze, cu sentimentul confuziei între viață și neființă: Sub a soarelui lumină Șoapte umblă prin grădină, Fluturi zboară sub cais, Bătrânețea e un vis. Ca Horațiu, Macedonski își face testamentul, atribuind poeziilor lui trăinicia nestematelor: Sfidând a dușmăniei pornire omenească, Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tuturor însușirilor umane, față de o clasă nouă simbolizată în bețiva coană Profiră. Țăranii, care sunt îmbrățișați cu ochi bun, vorbesc însă totdeauna autentic. Latura cea mai originală a romanelor este intenția de a nota intimitatea dintre sufletele fine, clipele de extaz erotic. Apare pentru întîia oară pagina analitică, oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și germinației materiei cosmice. Nu mai încape îndoială că elogiul florilor din În grădină de D. Anghel (1872-1914) e un ecou (prin Samain) al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur și urmărește pe poet cu chemarea lui dureroasă: hau-hau. Dimpotrivă în momente euforice, clopotele duminicale își propagă pe cer sonoritatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de sociologie. ideile de bază ale animismului sunt, în esență, următoarele: a) Originea credinței în spirite se află în anumite experiențe speciale, de limită, ale trupului omenesc. Omul descoperă în propriul trup, aflat în stare de inactivitate, alte realități: visul, extazul, transa. „asemenea fenomene conduc la afirmarea existenței sufletului, fapt care-l determină să creadă în existența spiritelor morților, pe care foarte curând le consideră ca pe niște ființe benefice sau primejdioase”; b) Există un dublu al omului; c) Există sufletele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
aerul primordial 3 - apa 4 - focul 5-10 - cele șase direcții spațiale; i) Kabbala (Cabala) (rădăcina kbl înseamnă „a primi”). Cea mai veche expunere a cabalei apare în Bahir, redactat după „Marele Mister” (Raza Rabba), o importantă scriere ezoterică. În cabala, extazul este pus în valoare de Abraham Abulafia (născut la Zaragoza, în 1240). Abulafia dezvoltă o tehnică meditativă în jurul numelui lui Dumnezeu, aplicându-i știința combinatorie a literelor alfabetului ebraic. autorul se referă și la practici de tip yoga: ritmarea respirației
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]