4,829 matches
-
pe frunte mâna mamei, Găsesc pe frunte mâna mamei. 310 O mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A- mbătrânit la mine‐n creștet, A- mbătrânit la mine‐n creștet, A- mbătrânit la mine‐n creștet. FĂPTURA MAMEI Ușoară, maică, ușoară, C‐ ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară Între ceruri și pământ. În priviri c‐ un fel de teamă, Fericită totuși ești - Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești. (Din «Luceafărul», culese
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
timp ce-și dăscălea copilul, știa că acela era sfârșitul și nu se putu opri să nu verse o lacrimă nestăpânită. În sfârșit, se ridică și-i ordonă ferm să pornească în direcția lui Kanbei, ca și cum ar fi alungat biata făptură. — Iwanosuke, ar trebui să ceri și tu favoarea Seniorului Kanbei. — Fii cât se poate de liniștit, îl încurajă Kanbei, în timp ce lua copilul de mână. Îi ordonă unui vasal să-l ducă înapoi la tabără. Pentru prima oară în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Întrebându-se ce s-o fi întâmplat, oamenii care umpleau sala deveniră imediat serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Faptul de a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea, probabil, că Hideyoshi devenea împăciuitor și-și luă rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura îi înțepeni într-un amestec de demnitate și antipatie, înfățișând o expresie prin care-și manifesta maxima neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o cale în care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea înduioșătoarea făptură a lui Samboshi, n-aveau cum să nu fie adânc mișcați. Acest sentiment era susținut de un argument solid și nobil. Chiar dacă păstrau tăcerea, era firesc ca generalii să fie influențați de afirmația lui Hideyoshi. Prin contrast, deși argumentația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și el, în fața sufletului tatălui său. Dar, asistând la precedentul cu Nobuo și nedorind să ajungă de râsul celorlalți generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unul după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre intrarea principală, pentru a-l primi pe Katsuie. Acesta sosise la poarta castelului și încă mai era pe cal. Ținea într-o mână coada unei lănci rupte, dar nu părea a fi rănit, și avea fața - ba chiar întreaga făptură - pătrunsă de deznădejde. Căpăstrul calului său era ținut de Toshinaga, care-i alergase în întâmpinare. Cei opt oameni care-l însoțeau rămăseseră dincolo de poartă. Prin urmare, Katsuie era singur. — Îți sunt nespus de îndatorat. Cu aceste curtenitoare cuvinte adresate lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a consolidat autoritatea asupra națiunii, frângând, pentru totdeauna, puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arătat celor unsprezece, cînd ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Apoi le-a zis: "Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. 16. Cine va crede și se va boteza, va fi mîntuit, dar cine nu va crede, va fi osîndit. 17. Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi. 16. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: 17. "În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrînii voștri vor visa visuri! 18. Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor prooroci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu are să-ți destăinuie ceva numai de el știut...Întreaga lui făptură revarsă bunătate și răbdare. Tot timpul ai credința că te îmbie să-l urmezi...Și pașii mă poartă cu grăbire spre culme. Merg ca purtat pe aripile unei păsări măiastre care nu are hodină. Urc, urc, dar ceva mi se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mire faptul că țiganca ne-a ieșit în cale. Trebuie să știi...dar... Nu mă lăsa să mă gândesc la cine știe ce vrăji. Limpezește-mi mintea, sfințite părinte! Cred că ai dreptate. łiganca nu este ceea ce se vede. Ea este o făptură ce vine din altă lume...Ea se află tot timpul pe urmele noastre. Ale tale mai bine zis, pentru că așteaptă să îndeplinești porunca Celui de Sus... „Parcă am mai auzit aceste vorbe, chiar din gura țigăncii, la primele noastre întâlniri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sufletelor. Alteori, oasele craniului împungeau ostentativ scalpul... După o muncă de sisif, piei și trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E lumina de dincolo!... șopteau jalnicele... ascunzându-se una în spatele celeilalte. Dar acea lumină a făcut ca obositele „făpturi” să-și găsească grabnic pielea pregătită de Providență. Numai că unele piei erau ciuruite... și... când simți că ți se scurge sufletul, e pentru că ai nimerit într-o astfel de piele. Lumina orbitoare s-a stins. Moartea ți-a luat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și se vedea de la marginile întregului pămînt. 12. Frunza lui era frumoasă, și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele cîmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. 13. În vedeniile care-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, și iată că s-a coborît din ceruri un străjer sfînt. 14. El a strigat cu putere și a vorbit așa: Tăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau joc amăgitor, Dar singur eu iubit-am cel suflet călător, Și tot ce-ncet cu timpul față îți negúră. Și-acolo aplecata, privind printre zabrele, Să murmuri un pic tristă, cum zeul sfînt Amor De
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
se lovi de cineva din spatele ei. Mă scuzați, vă rog, spuse ea, întorcându-se, și se trezi că privește o pereche de ochi negri. — Nu-i nevoie să vă cereți scuze, îi răspunse femeia, cu un accent american. Era o făptură micuță și îmbrăcată cu o neglijență simplă, ce depășea venitul moderat al Evei Wilt. — Eu sunt Eva Wilt, spuse Eva, care fusese odinioară la un curs despre cum să ajungi să-i cunoști pe oameni, ținut la Colegiul Rural Oakrington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
într-o altercație cu un bărbat dintr-o dubiță. Ca de obicei, reuși să iasă pe locul al doilea. — După părerea mea, problema lui Wilt e că-i lipsește motivația, spuse șeful Catedrei de Engleză, care era el însuși o făptură lipsită de vlagă, înclinată să evalueze și să rezolve problemele cu un grad de echivoc ce justifica în bună măsură lipsa lui de autoritate. Comisia de evaluare a promovărilor dădu aprobatoare din capul ei multiplu pentru al cincilea an la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de-a lungul căruia călătoriseră creații ale imaginației - Nostromo, Jack și Piggy, Shane -, creaturi care acționau și ale căror acțiuni aveau un efect oarecare. Și, în tot acest timp, Wilt se văzuse pe el însuși reflectat în ochii lor: o făptură incapabilă și pasivă, care reacționa exclusiv la condițiile dictate de împrejurări. Clătină din cap. Și, ca urmare a tuturor acestor împrejurări și a traumelor suferite în ultimele două zile, se născuse acest acte gratuit, această semi-crimă, uciderea simbolică a Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi vreuna, e greu de crezut că la ora actuală ar mai fi vie. Inspectorul îl studie într-un mod dezagreabil. — N-am nevoie să-mi explici dumneata asta! zise el. Dacă ar fi existat cea mai vagă posibilitate ca făptura aia sau orice-ar fi acolo jos să fie în viață, n-aș mai sta aici, cu dumneata, nu crezi? — Ba da, zise Wilt. — Exact. Așadar, acum ajungem la următoarea problemă. Cum se face că lucrul pe care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de știință popularizată. Parcă recita, scârbită, un text, vedeta Veta. Auzi, Veta!... „Un câine mut, dar care aude foarte bine. Inițial, un câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-a putut n-a putut. Și glasul era împrumutat... era chiar glasul lui, propriul lui glas! Escrocherie drăcească! Greu să-ți recunoști propria voce, de ce de ce de ce. A mai apucat să vadă cum îndreaptă spre el gigantica ei gingașă făptură. Dintr-un salt scurt, coborâse de pe birou. Se înălțase. Întreagă, întreagă, în sfârșit... Cu picioarele acelea lungi lungi și coama aspră, strânsă cuminte la ceafă. Își împreunase mâinile subțiri, delicate, ca pentru a-i cere iertare sau pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]