9,442 matches
-
la sine sub forma atingerii extremelor. Evoluția picturii moderne ar putea fi descifrată, din acest punct de vedere, după modelul challenge and response. Ca o subconversație întinsă pe un secol, în genul: tu înregistrezi, reproducere mecanică, stupida realitate? Eu păstrez ficțiunea istorică, ce zici de marile mele mașinării, "intrarea cruciaților în Constantinopol" și "moartea lui Sardanapal"? Tu lucrezi cu alb și negru? Uită-te la coloritul meu (prima expoziție impresionistă are loc la Nadar, fals rival și adevărat complice, în 1874
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reciprocitate a punctelor de vedere. Planul bombardamentului filmat de sus din bombardier reprezintă o vedere economică. Planul bombardierului, văzut de jos de către cei bombardați și montat în alternanță cu primul, alcătuiește o vedere etică. E un lucru mai anevoios, dar ficțiunea îl permite (când turnează Coppola), deși costă scump. Va răsuna videosfera de zgomot și furoare? Ea va fremăta, fără îndoială, de războaiele din jur, dar evenimentul va putea fi altceva decât bruitaj? Însăși noțiunea de istorie, ca și cele de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scurtă pasiune, cel de-al doilea alunecă peste noi ca un acces de bună dispoziție. Simpatia noastră se îndreaptă către eroul televizat, dar romanul și filmul pot provoca empatie. Ca și cum nu ar fi același grad de individuare a tipurilor. În afara ficțiunii și a documentarului istoric (în care excelează și pe care totuși programatorii nu le mai vor în prime time), televiziunea, sau consensul devenit medium, este organul central al lui "noi", cu un prag de toleranță pentru originalitate foarte limitat. Cinematografia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de fapte diverse care sunt miraculosul erei video -, ubicuitatea fără geografie instaurează o falacioasă stare de lipsă a greutății și a gândirii fiindcă, dintotdeauna, a gândi a însemnat a cântări. Iar speculația, un calcul de distanță. * * Ficționalizând realul și materializând ficțiunile noastre, tinzând să confunde drama și docu-drama, accidentul real și reality-show-ul, televiziunea ne trimite o dată în plus de la teze la antiteze, de la "fereastra spre lume" la "zidul de imagini", de la muzică la zgomot și invers. Iar această oscilație indecisă este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
jurnal filmat" despre propria sa viață și efectele bolii, intitulat Pudoare și impudoare și difuzat la televiziunea franceză în ianuarie 1992 (n. trad.). 105 În Franța, în 1991: 3655,9 milioane de franci pentru cinema. 5521,7 milioane pentru audiovizual: ficțiune 3958,7; animații 899,1; documentar 601,9; magazin 32,4; spectacol 29,5 (C.N.C. Info, nr. 21, mai 1992). 106 Începând cu cea a lui Daniel Bougnoux, La Communication par la bande, La Découverte, paris, 1991. A se vedea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Conversația” (Arad, 1990-1994), „Istoria azi” (1993-1994), „Contemporanul - Ideea europeeană” (1993-2000), „Caietele Prodan” (1994-1995), „TV Satelit” (Cluj, 1994-1996) și la „East” (din 1998), prima revistă autohtonă pe internet. P. e un spirit proteic, pasionat egal de cercetarea istorică și politologică, de ficțiune și eseistică, de invenții SF, de viața de zi cu zi. Tocmai de aceea între cărțile lui nu există granițe. Dacă scrie o lucrare precum Arpadieni, angevini, români (2001), adică despre amestecul nobiliar de pe teritoriul Transilvaniei în secolele al XII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
idee în mers, Cluj-Napoca, 1997; Lumea lui Simion Dascălul, Cluj-Napoca, 1998; Troia, Veneția, Roma, Cluj-Napoca, 1998; Razzar (în colaborare cu Alexandru Pecican), București, 1999; Clipuri, Cluj-Napoca, 2001; Darul acestei veri, Cluj-Napoca, 2001; Arpadieni, angevini, români, Cluj-Napoca, 2001; Realități imaginate și ficțiuni adevărate în Evul Mediu românesc, Cluj-Napoca, 2002; Trecutul istoric și omul Evului Mediu, Cluj-Napoca, 2002; Hașdeenii, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Mircea Țicudean, Nimic de ascuns, APF, 1990, 3-4; Diana Adamek, Privirea lui Lancelot, TR, 1990, 43; Ion Simuț, Soarta debutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
prefațează volume antologice de texte confesive ale unor mari personalități ale culturii române: G. Călinescu, Fals jurnal (1999), Tudor Vianu, Cunoașterea de sine (1997). Un proiect mai vechi, proiect ambițios, realizat cu răbdare de-a lungul anilor, este masivul studiu Ficțiunea jurnalului intim (I-III, 2001), carte importantă nu numai în bibliografia autorului, ci și în peisajul general al criticii literare. Conținutul specific al fiecărui volum e semnificat sintetic de titlu. Primul tom, intitulat Există o poetică a jurnalului?, examinează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată, deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun concluziile cu tăria unei demonstrații. Ficțiunea jurnalului intim nu este (doar) un instrument de referință, un compendiu academic. E, în sensul cel mai deplin, o carte a unui critic-scriitor, excelent scrisă - și, în mod evident, scrisă cu plăcere -, oferind o lectură agreabilă, însoțită de bucuria intâlnirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
vol. III-IV, București, 1999-2000; ed. vol. I, București, 1998; Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, București, 1998; Mit, mitizare, mistificare, București, 1999; Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu, București, 2000; Clasici români, București, 2000; Ficțiunea jurnalului intim, I-III, București, 2001; Genurile biograficului, București, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Proză literară, introd. edit., București, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu), Poezii, pref. edit., București, 1991; E. Lovinescu, Scrieri, I-IX, introd. edit., București, 1969-1982; Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
C. Rogozanu, Despre jurnal în o mie de pagini, RL, 2001, 4; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 77-96; Cristea-Enache, Concert, 295-298; Grigor, Moromete, 85-95; Manolescu, Lista, III, 218-232; Petraș, Panorama, 574-577; Andrei Grigor, Eugen Simion, Brașov, 2001; Dan Mănucă, Ficțiunea și non-ficțiunea jurnalului, CL, 2002, 1; Iulian Boldea, Eugen Simion (Critica apolinică), CL, 2002, 4; Doina Curticăpeanu, Universul jurnalului intim, F, 2002, 4; Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, RL, 2002, 17, 18; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 219-226; Lidia Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Doina Curticăpeanu, Universul jurnalului intim, F, 2002, 4; Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, RL, 2002, 17, 18; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 219-226; Lidia Vianu, „Și criticul poate fi un desperado” (interviu cu Eugen Simion), RL, 2003, 20; Andrei Grigor, „Ficțiunea jurnalului intim”, CC, 2003, 3-8; Dan Mănucă, Pactul cu biografia, CL, 2003, 9; Manual de trudire a cuvântului. Eugen Simion - 70, București, 2003. M. Z., N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
cu gama următoare; pentru a ne imagina cât de minunat ar fi să putem trăi fără hotarele ridicate între noi. (De citit cu lingurița) Moto: "Istoria este fluidă, iar geografia fixă." (Lucian Boia, Jocul cu trecutul Istoria între adevăr și ficțiune, Humanitas, 2013, p. 49) Preliminarii 1. Cernăuți, orașul natal al fidelului cetățean Iosif B Pe Joseph B. l-am cunoscut în 1992 la Berlin. Avea 80 de ani. Sunteți ucrainean? l-am întrebat. Sunt un cetățean fidel până la capăt patriei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Inserarea voinței duce la subiectivitate și la eroare. 6. Intelectul este influențat și de slăbiciunea simțurilor. "de aceea știința încetează acolo unde încetează vederea lucrurile invizibile fiind observate puțin sau deloc"59. 7. Intelectul este îndreptat spre abstractizare așa apărând ficțiuni ale spiritului omenesc pierzându-se legătura cu realitatea. Prin identificarea acestor forme ale idolilor Bacon realizează un fel de psihologie a creației științifice pe care dorește să o folosească în cenzura imaginarului. El descrie modul în care imaginea se formează
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
el este creatorul, prin faptul de a crea lumea prin conștientizare. Rolul său este complex și de multe ori înțeles parțial. În întâmpinările culese de părintele Mersenne se precizează că: "Ideile tuturor corpurilor n-au fost înlăturate (...) decât printr-o ficțiune a spiritului, iar nu în chip actual și-n adevăr"121. Se poate observa că nu a fost înțeles rolul cogito-ului. El nu are rolul de a "imagina", ci de a crea, pur și simplu, o lume. Ea este pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este predicția ce se autorealizează și cum funcționează aceasta la nivelul științei? Este una dintre metodele cel mai des întâlnite prin care imaginarul se împlinește în real. Nu este necesar ca inițial o construcție să fie reală, ci doar o ficțiune, dar ulterior aceasta poate căpăta un suport în realitate atunci când se îndeplinesc anumite condiții. Predicția inițială este o formă ce există doar la nivelul fanteziei, neavând nici un suport în planul real. Ulterior, pe bază modului în care percepem lumea modificăm
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trebuie să modifice comportamentul persoanelor care intră în contact cu ea în direcția împlinirii acesteia; * Predicția trebuie să se împlinească. În cazul utopiei cele trei elemente sunt îndeplinite. După cum am văzut, în momentul lansării predicției, ea este considerată ca fiind ficțiune, după cum arată și numele. După ce a fost lansată, predicția intră în universul teoretic al epocii, făcându-se încercări de modificare a stărilor de fapt deja existente. Fiecare utopie încearcă să prezinte o altă lume și de aceea schimbările care se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de la început; un exemplu relevant este numele personajului Una din Întoarcerea din Rai care În curte la Dionis, se convertește în mitonim devine "fata verde", imagine a lui Orfeu. S-a demonstrat și argumentat prin exemple concrete că în spațiul ficțiunii actul de a da nume nu este întâmplător, că denominația funcționează motivat 28; numele propriu este cel care facilitează analogia dintre "omul fără măruntaie" (expresie prin care Paul Valéry definea personajul) și un anumit individ care împrumută astfel trăsăturile personajului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în toate lumile posibile") și designatorul nonrigid ("indivizi diferiți în lumi posibile diferite"), dar și trăsături comune: atât numele ficționale, cât și numele proprii sunt nestructurate și funcționează asemenea numelor proprii, "dar denotă presupuse persoane sau entități din lumi ale ficțiunii"4. Argumentul pentru care "numele de entități ficționale" și "descripțiile definite" sunt considerate designatori nonrigizi, este că ele "pot desemna lucruri diferite în lumi diferite"5, și se caracterizează prin absența denotației 6. Teoria Mill-Kripke sau teoria referinței directe consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru a-i da un aer mai puțin rustic, ba chiar unul mai "românesc" sau mai "latinesc", constituia, de altfel, un lucru destul de obișnuit în România celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea"21. În ce privește opera de ficțiune, Eliade e mai puțin generos în a mărturisi o intenționalitate în privința numelor personajelor. Astfel, în interviul intitulat "traducătorul este cel mai îngrozitor cititor"22, Alain Paruit relatează cum încercase să traducă numele de familie al personajului Dayan din nuvela cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
conțin seme inerente și dobândesc seme aferente, care adesea le neutralizează pe cele inerente (Jean-Louis Vaxelaire). Numele este un constituent posibil al lanțului referențial, astfel că obiectivul principal vizează felul în care se menține referința la personaj în textele de ficțiune (Francis Corblin). Sunt analizate componentele numelor succesive ale eroinei din O viață a lui Maupassant, văzute ca un rezumat al programului narativ (Marie-Thérèse Mathet), sunt clasificate numele literare după două categorii: familia numelor și tehnica de numire, se propune reunirea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propune o concepție clară a semnificatului numelui propriu. În sprijinul acestei idei, folosește sintagma lui Russel pentru a caracteriza numele proprii "fantome de substanțe", și observă că unul dintre principalele impasuri ale teoriei referinței directe se referă la numele de ficțiune pe care Kripke le-a numit "pretend names" (ideea că un nume propriu trebuie să aibă referent real pentru a fi un "adevărat" nume propriu fiind destul de răspândită în logică, și în acest sens sunt citați Reichenbach, Lejewski, Kenny, Marcus
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens decât numele comun (în acest sens este adusă în discuție poziția lui Bréal), nu are nimic magic și poate fi analizat lingvistic. În Noms et autres désignateurs dans la fiction, Francis Corblin își propune să confrunte cu texte de ficțiune, concepte elaborate pentru studiul referinței în discurs. Autorul se oprește asupra textelor literare și asupra folosirii numelui (prenume, patronim, prenume+patronim). Primul concept avut în vedere este cel de lanț referențial pe care-l preia de la Charles Chastain, concept definit
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dintr-un text sau dintr-un discurs, interpretate ca menționări ale unui singur și unic individ, numele fiind un constituent posibil al acestor lanțuri. Problema urmărită este menținerea referinței la un individ în dezvoltarea discursului, expresiile folosite de textele de ficțiune pentru a menține referința la personajele lor. Cel de al doilea concept este cel de comunitate epistemică înțeleasă ca un ansamblu de agenți care împărtășesc un anumit număr de referințe, cunoștințe și credințe, numele fiind tratat ca indice de apartenență
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]