5,981 matches
-
MIHĂILESCU, Călin Andrei (16.XII.1956, București), eseist și teoretician literar. Este fiul Mariei Casandra Mihăilescu (n. Theodorescu), profesoară, și al lui Sebastian-Mihai Mihăilescu, antrenor de volei. A absolvit Liceul „Iulia Hasdeu” din București (1975) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1981), secția română-spaniolă. Până în 1984 este profesor la o școală din județul Giurgiu. Debutează cu articole și note de critică literară în „Viața studențească” (1977) și continuă să publice studii, eseuri, cronici în „Amfiteatru”, „Caiete critice
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
și al lui Luca Mihăilescu, jurist. Crescut de tatăl său, urmează școala primară și liceul în Slatina. În 1954 intră la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1959. În 1971 își ia doctoratul în filologie cu o teză despre E. Lovinescu. Între 1959 și 1962 este metodist cultural în județul Olt și profesor la Drăgășani. Din 1962 își începe cariera universitară: asistent la Institutul Pedagogic din București (1962-1972), lector la Facultatea de Limba și Literatura
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
28.VI.1951, Cluj), poet și eseist. Este fiul Lucreției Mihaiu (n. Gaja), profesoară, și al lui Virgil Mihaiu, medic. A făcut școala elementară în limba germană la Cluj, tot aici a urmat Liceul „Emil Racoviță”(1962-1970) și Facultatea de Filologie, secția germană-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai”, luându-și licența în 1974. Elev, apoi student, frecventează cenaclul „Lucian Blaga” și pe cel din jurul revistei „Echinox” ori cenaclul bucureștean condus de Tudor Opriș, precum și cluburile de jazz. Devine redactor la „Echinox” (1971-1983), revistă
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
, Mihai (22.II.1936, Câmpulung), slavist. Este fiul Ecaterinei (n. Eugeniu) și al lui Ion Mitu, contabil. După absolvirea Facultății de Filologie din București (1959) este angajat cadru didactic la Catedra de limbi slave, devenind profesor în 1999. În 1961-1962 este bursier UNESCO la Varșovia, iar între 1969 și 1976 predă limba și literatura română la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Își susține
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
literar. Este fiul Friedei Mendelovici (n. Langhaus), educatoare, și al lui Iosif Mendelovici, tipograf. M. (al cărui prenume la naștere era Lewis) învață în București, unde urmează Liceul „Cultura” (1940-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie (1945-1949). Devine doctor în filologie în 1972. Este redactor la „Tinerețea” (1945-1946), unde și debutează în 1946, la „Tânărul muncitor” (1947-1949) și la „Scânteia tineretului” (1949-1951), redactor-șef la Editura Tineretului (1952-1954), redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” (1955-1962) și, în paralel, cadru didactic la
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
apoi Școala Normală de Învățători, luându-și diploma în 1945. Își completează studiile liceale și obține diploma de bacalaureat la Liceul „Inocențiu Micu” din Cluj (1946). Începe în paralel teologia la Blaj. Face studii universitare la Cluj, absolvind Facultatea de Filologie (1950), cu specializarea română - franceză. Lucrează la Cluj, la Muzeul Limbii Române și la Facultatea de Filologie, ca preparator (1948-1950). Frecventează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1950-1951), unde concomitent e și cadru didactic. Va funcționa ca redactor la
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
de bacalaureat la Liceul „Inocențiu Micu” din Cluj (1946). Începe în paralel teologia la Blaj. Face studii universitare la Cluj, absolvind Facultatea de Filologie (1950), cu specializarea română - franceză. Lucrează la Cluj, la Muzeul Limbii Române și la Facultatea de Filologie, ca preparator (1948-1950). Frecventează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1950-1951), unde concomitent e și cadru didactic. Va funcționa ca redactor la „Viața românească” (1951-1953), corespondent special la „Scânteia tineretului” (1953-1954), redactor la „Gazeta literară” (1954- 1957). În 1957
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
MIRCEA, Ion (1.IX.1947, Sărmașu, j. Mureș), poet. Este fiul Susanei (n. Mureșean) și al lui Ioan Mircea, maistru. Urmează școala generală și liceul în Sărmașu (1954-1965) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-italiană, absolvită în 1971. Este unul din fondatorii grupului și ai revistei studențești „Echinox” (1968). În 1971-1972 este profesor-îndrumător la Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea, din 1973 e redactor la revista „Transilvania” din Sibiu
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
oraș care îi va inspira monografia sentimentală Fălticeni - mon amour (1996), semnată împreună cu Grigore Ilisei. Ulterior urmează cursurile Liceului Militar din Iași. După război face studii filologice la universitățile din Bonn (1947-1949) și Paris (1949-1951). În 1954 devine doctor în filologie la Universitatea din Bonn, cu o teză despre structura tipologică a limbii române în comparație cu latina clasică și populară. Este fondatorul lectoratelor de limba română din Köln (1952), Bonn (1954) și Freiburg im Breisgau (1964). În 1967 înființează la Freiburg Societatea
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
la Bârsa și Jibou, frecventând cursurile secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare română (1941-1944), la liceele „Gh. Barițiu” (1944-1945) și „Inochentie Micu-Klein” (1945-1948). Studiile universitare, începute la Cluj, la Facultatea de Filologie (1948-1950), sunt continuate și terminate la București (1950-1952). Urmează și Școala de Literatură „Mihai Eminescu” (1950-1951), unde e scurtă vreme cadru didactic și concomitent inspector-șef în Comitetul pentru Cultură și Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri. A fost redactor la
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
de pe lângă Consiliul de Miniștri. A fost redactor la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj (1947 și 1948, în timpul vacanțelor școlare), ulterior la revista clujeană „Almanahul literar” (1949-1950), la „Contemporanul” (1952-1953) și „Scânteia” (1957-1960). Din 1954 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde predă literatura română; din 1962 devine conferențiar, iar din 1969 profesor. Din 1956 este doctor în științe filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan. În 1990-1991 a funcționat ca director al Editurii Minerva. De-
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
, Nicolae (8.VII.1946, Scărișoara, j. Alba), poet și traducător. Este fiul Paraschivei (n. Petrușe) și al lui Gheorghe Mocanu, țărani. A absolvit în 1964 Liceul „Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud, iar în 1969 - Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română. După absolvire funcționează în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj. Din 1990 conduce Editura Clusium din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în 1969 în paginile
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
Viața românească”, „Convorbiri literare” ș.a. Este coautor la Atlasul lingvistic român pe regiuni. Banat (I, 1980). Adevăratul său debut editorial îl constituie cartea de poezii Alarhos, apărută în 1975. În 1993 beneficiază de o bursă de specializare la Istituto di Filologia din Udine, Italia. Poezia lui M. se așază de la început sub semnul întrebărilor esențiale, filtrând propria-i existență prin cuvânt („De unde am venit nu-și aduce nimeni aminte/ Unii spun că din aer, alții că din pământ/ Eu cred c-
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
Serbia - 15.XII.2004, Koblenz, Germania), istoric literar și editor. Este fiica Floarei și a lui Ion Molcuț, țărani. Urmează școala primară la Harmalâc, județul Caliacra (1937-1942), iar liceul la Constanța (1943-1945) și la Timișoara (1945-1951). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1955), unde în ultimii ani de studenție coordonează Cercul de literatură universală. Este angajată preparator la Catedra de istoria literaturii române a Filologiei bucureștene. În 1972 obține doctoratul cu o teză despre viața și opera lui
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
iar liceul la Constanța (1943-1945) și la Timișoara (1945-1951). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1955), unde în ultimii ani de studenție coordonează Cercul de literatură universală. Este angajată preparator la Catedra de istoria literaturii române a Filologiei bucureștene. În 1972 obține doctoratul cu o teză despre viața și opera lui Ștefan Petică. Din 1992 până în 1997 va fi conferențiar la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Debutând în 1959 la „Analele Universității București” cu studiul Concepția lui Delavrancea despre
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
, Constantin (21.VIII.1933, Boișoara, j. Vâlcea), istoric literar, editor și folclorist. Este fiul Marioarei (n. Nasture) și al lui Ionel Mohanu (Vălceleanu), învățător. Urmează Școala Pedagogică din Sibiu (1949-1953) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958). Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1958-1959), Editura pentru Literatură (1959-1970) și la Editura Minerva (1970-1973, 1981-1996), ca instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1975), lector la Centrala Editorială
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1958-1959), Editura pentru Literatură (1959-1970) și la Editura Minerva (1970-1973, 1981-1996), ca instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1975), lector la Centrala Editorială (1976-1981). Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Jean Bart. Viața și opera (1989). Debutează la „Luceafărul” în 1962. Colaborează la „Almanah literar”, „Argeș”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor”, „Revista de etnografie și folclor”, „România literară”, „România pitorească”, „Academica”, „Adevărul
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
28.VIII.1944, Slatina - 4.XII.2009, București), critic și teoretician literar, poet, prozator și traducător. Este fiul Anicăi (n. Voica) și al lui Duță Mincu, muncitor. Urmează în Slatina școala primară și Liceul „Radu Greceanu” (1958-1962), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1962-1967). Frecventează cenaclul Junimea, fiind unul dintre studenții care militează pentru înființarea revistei „Amfiteatru” (1966), la care va avea o rubrică permanentă de critică. Din 1968 va funcționa la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
1958-1962), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1962-1967). Frecventează cenaclul Junimea, fiind unul dintre studenții care militează pentru înființarea revistei „Amfiteatru” (1966), la care va avea o rubrică permanentă de critică. Din 1968 va funcționa la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanța. În 1971 își ia doctoratul la Universitatea din București, cu teza Opera literară a lui Ion Barbu. În 1974 obține prin concurs postul de lector la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Torino
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
1949, Copru, j. Cluj), prozator, critic literar și eseist. Este fiul Mariei (n. Macavei) și al lui Simion Mocean, țăran, apoi zidar. Face școala elementară în satul natal și la Budeni, iar liceul la Lupeni (1962-1966). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1971), fiind repartizat ca profesor în Brașov. Din 1990 devine consilier la Inspectoratul pentru Cultură al județului Brașov. Va mai fi redactor la revista „Interval”, secretar al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor (1990-1994), cadru didactic
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
1971), fiind repartizat ca profesor în Brașov. Din 1990 devine consilier la Inspectoratul pentru Cultură al județului Brașov. Va mai fi redactor la revista „Interval”, secretar al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor (1990-1994), cadru didactic la Facultatea de Științe, secția filologie, a Universității „Transilvania”. Între 1997 și 2002 este student al Facultății de Teologie din Sibiu. Este doctor în filologie cu teza Literatura și visul. Paradigme ale unei teme literare europene. Debutează în revista „Tribuna” (1969), iar editorial, cu volumul de
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
mai fi redactor la revista „Interval”, secretar al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor (1990-1994), cadru didactic la Facultatea de Științe, secția filologie, a Universității „Transilvania”. Între 1997 și 2002 este student al Facultății de Teologie din Sibiu. Este doctor în filologie cu teza Literatura și visul. Paradigme ale unei teme literare europene. Debutează în revista „Tribuna” (1969), iar editorial, cu volumul de proză scurtă O privire spre Ioan, apărut în 1983. Colaborează (semnând și Octavian Manard, David C. Oprean) cu proză
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
lecturii (1997) este o culegere de studii, cronici și eseuri referitoare la scriitori clasici și contemporani. M. și-a încercat disponibilitățile analitice și în chestiuni cum ar fi polemica dintre I. Heliade-Rădulescu și Andrei Șaguna în privința traducerii Bibliei (Teologie și filologie, 2003), în timp ce Literă și duh (2003) oferă o suită de meditații la Evangheliile duminicilor de peste an. În proza din O privire spre Ioan, M. experimentează echilibrat, pornind de la formele clasice, în căutarea unui unghi vizual și de reflecție capabil să
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
lecturii, Brașov, 1997; Visul și Împărăția, București, 1998; Visul și Literatura, Pitești, 1999; Sensuri fundamentale, Pitești, 2001; Literatura română veche, Brașov, 2002; Literatura română la începutul secolului al XX-lea (1900-1918). Reviste, curente și direcții literare, Brașov, 2002; Teologie și filologie. Andrei Șaguna vs. Ion Heliade-Rădulescu, Pitești, 2003; Literă și duh, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, 9..., RL, 1983, 36; A.I. Brumaru, Privire spre celălalt, AST, 1983, 10; Mihai Zaharia, „O privire spre Ioan”, TR, 1984, 7; Ioan Holban, Recursul
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
, Doina (7.I.1947, Cluj), critic de teatru și teatrolog. Este fiica Doinei Modola (n. Giurgiu) și a lui Ioan Modola, avocați. La Cluj urmează clasele primare (1953-1957), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie în 1981, cu teza Modalități și forme în dramaturgia românească. Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]