2,903 matches
-
a controlului sfincterian este pentru părinți un trofeu prețios pe drumul contorsionat al civilizării copilului. Practicile masturbatorii (onaniste) sunt destul de răspândite, în intervalul dintre 3-5/6 ani, denumit stadiu falic în vocabularul lui Freud (1991, 1994a), chiar dacă are unele premise firave în etapa anterioară, ceea ce a determinat o pe F. Dolto (1993) să opereze distincția dintre masturbația primară și cea secundară. în respectivul areal problematic, ne interesează aceasta din urmă, respectiv comportamentul masturbatoriu care se instalează după 3 ani. Așa cum menționam
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comportamentul altui segment de adolescenți, cei care și-au ales, să zicem, calea confesională, cei care, după căderea comunismului, fac parte obișnuită din noul peisaj. Imediat după '89 ca șoc vizual afluența de tineri, unii din ei deja cu bărbi firave, în zona Mitropoliei și mai cu seamă în preajma intrării în fostul hotel pecerist, trecut peste noapte în administrație ecleziastă, a putut să ne surprindă întrucîtva retina atît de opacizată de dictatura anilor, spectacolul părîndu-ni-se oarecum neconvingător, doar ca efect al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regăseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistențe. Sala de mese, înțesată, cu rezervări notorii, se oferea ca trapeză insolită a vorbelor în doi peri și a privirilor... codate. Mica terasă de-afară era suport al unei recuperatorii commedia dell'arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ora asta a dimineții, îl văd, pe fereastra atelierului, pe fostul eminent profesor, șarmantul conviv al briantelor libații, începîndu-și acum, de la poarta grea, de fier, marșul diurn al aprovizionării. Din bărbatul brun-chipeș de-al'dat' ce-a mai rămas? O firavă mașinărie pe două picioare, ca de patinator fricos, nasul rasat, de boier moldovean, lavaliera, ... sacoșa. Treaba asta, oarecum ignobilă, o făcea, pînă mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar în comerțul socialist (alternativ). Dar, iată că și la standurile sclipitoare ale particularilor frumoasele tot ciufute-s. Ce-i de făcut? Cea de a zecea ediție a Simpozionului Internațional
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de înrămat, de valorizat din toate punctele de vedere. Din cel al comodei noastre ierarhizări, întîi. Recursul acesta comparativ la trandafiriul răstimp e provocat, printre altele, de teribila devălmășie a momentului actual. În marginea căruia pare imposibilă pînă și o firavă aproximare de criterii. Pe de altă parte, ar trebui să lăsăm luciditatea să-și facă obligatoriul serviciu că să observăm ceea ce arta de-a lungul secolelor a cunoscut, indubitabil, ca normă autovalorizatoare. Chiar era totul atît de edenic în vremea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De ce Brâncuși și nu Paciurea? De ce iubim femeile. Cu un titlu ca ăsta (precum Cocoșul) ai dat lovitura marțială. 28 iunie E de-a dreptul năucitor cum acte grave ca mineriadele îmbracă peste noapte costume de carnaval. Ce nu poate firava democrație de după decembrie '89, adică să așeze faptele la locul lor (într-o istorie care oricum e scrisă, dar încă nerostită), o face invers, și cu urmări dintre cele mai nefaste forța obscură perpetuată după lovitura de stat din același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
motivat, în această lucrare că logos-ul (ca atare) trecut în logică (logos-ul formal) reglează totul în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești, în felul unei autorități "universale și necesare", desigur, a priori, chiar dacă el nu are decât o firavă îndreptățire istoric-naturală, nu trebuie să acceptăm, în consecință, că anumite rațiuni formale, dependente, desigur, de logos-ul formal însuși, așadar de mai mică extensie a valabilității lor decât acesta, s-ar putea "forma" pentru a justifica, să zicem, o anumită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sfârșitul primei părți a primei Introduceri. Cea de-a doua Introducere nu poate fi, în contextul acestui proiect, decât un exercițiu mai degrabă "poematic", care ține cu orice chip să capete semnificații non-analitice și non-dialectice. Probabil este forma cea mai firavă a unui discurs non-judicativ, prin constituția sa încă judicativă; dar, paradoxal, ea se poate arăta ca fiind instanța non-judicativă cea mai radicală, prin însăși "formula" non-judicativă a sensurilor ei. Este, cred, cea mai firavă și pentru că împrumută forma poematică, așadar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-dialectice. Probabil este forma cea mai firavă a unui discurs non-judicativ, prin constituția sa încă judicativă; dar, paradoxal, ea se poate arăta ca fiind instanța non-judicativă cea mai radicală, prin însăși "formula" non-judicativă a sensurilor ei. Este, cred, cea mai firavă și pentru că împrumută forma poematică, așadar o formă care se află în afara formelor posibile puse sub "critica" reducției judicative, acelea ale discursivității analitice și dialectice; de aici dificultatea de a se impune într-un orizont dominat sub toate aspectele de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sarcina sa principală: să așeze în sens elementele judecății, care, cu un asemenea rost determinat, participă, ca veritabile fundamente "constitutive", la dictatura judicativului. De asemenea, cele două aspecte ale judecății le-am socotit deja, e drept, pe un temei încă firav, și aspecte ale dictaturii judicativului -, care împerechează termenii enumerați mai sus (subiectul și predicatul, verbul și timpul), anume aspectul formal (S P) și aspectul alethic ("este" și timpul), trebuie socotite din aceeași perspectivă a timpului. În felul acesta, reducția judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa: tăcerea. Îndemnul wittgensteinian din Enunțarea a 7 a din Tractatus-ul său are toată îndreptățirea aici, lângă zidurile împrejmuitoare ale judicativului constitutiv, înlăuntrul cărora suntem noi înșine închiși, gândind, totuși, asupra unei putințe de a înțelege, printr-un gând firav măcar, ceea ce ar putea fi dincolo de ziduri. Tăcerea exprimării nu înseamnă, desigur, lipsa gândirii; dimpotrivă: gândirea are răgazul, în tăcerea noastră, de a-și găsi cadența proprie; judicativul însuși și-ar putea slăbi sau chiar retrage convențiile, lăsând un loc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății și judicativului. Acest fapt trebuie luat în linie semantică, pentru că subiectul-poziție-logică adună în sine doar sensurile celorlalte elemente judicative. De aici urmează că nu doar sensul filosofic al unor termeni, sau sensul metaforic al altora, ci și cele mai firave sensuri ale cuvintelor folosite în limbajul natural sunt condiționate de contextul judicativ, concentrat, acum, în poziția de subiect (logic). Fără îndoială, anumite cercetări vizează sensul (sensurile) în sine ale cuvintelor, însă orice studiu semantic ia ca premisă a sa ideea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor cu codiță să li se observe culorile. De departe, se aude glasul plăpând și firav al unui greieraș. Frunzele își șoptesc una celeilalte: despre ce oare ? Vorbesc despre concertul unei vrăbiuțe care, în timpul zilei, le chema pe puținele rămase cu dânsa printr-un semn: Cip-cirip ! Un vânt sălbatic ia tălpile de pe brațele arătărilor care rămân
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ele, stelele sunt pretutindeni, ca un omagiu adus mie, muritorului care s-a dezis de planeta lui, decis să locuiască printre aștri. Le numeam încetișor în gând: Frumușica, Zâna Mare, Zâna Mică, Crăiasa, Madona... Într-un târziu, apare albă și firavă cea din urmă stea, Luceafărul de zi, prevestind răsăritul soarelui și începutul unei noi zile. Luna cu întreg alaiul ei de stele pășește grăbită la culcare. Deșteptată ca dintr-un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
deține cel mai important rol în viața fiecărui copil. Deci, citiți, căci numai citind, creierul vostru va deveni un laborator de idei și de imagini ! Ana-Maria Prepeliță *** Când citesc, simt cum o adiere ușoară de vară se așterne pe paginile firave ale cărții. Paginile ei sunt podoabe de cuvinte și imagini, înduioșate de culori calde. Simt întotdeauna că mă aflu printre imaginile fiecărei cărți desenate cu podoabe ale naturii. Imaginația cutezătoare a scriitorilor aduce în fața noastră o adevărată lume. Cuvintele parcă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
a volumului Întregitorii <ref id="11"> 11 Idem, Istoria Românilor, vol. X, Întregitorii, București, 1939, p. 230-232. </ref>, cea de-a doua purtând, se Înțelege, titlul de Lupta pentru unitatea națională. Acea „strivire” ar putea fi văzută ca simptomatică pentru firavul reflex istoriografic „interbelic”, pe tema Regatului, prin comparație cu textul de presă ori cu polemicile politice. Și ar putea fi văzută, astfel, peste toate scrierile de omagiere a Zilei de 10 Mai, a personalităților regale, ori de cuprindere sociologică, chiar
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
nici acum nu știu dacă lașitatea sau trădarea erau chiar ceea ce spun numele lor..., nu știu dacă, încălcîndu-le, chiar le încălcam... Gh. P. unu: Ei, cum așa! Gh. P. doi: ...pentru că granița aceea, părinte, între bine și rău devenise extrem de firavă..., de ștearsă..., de intrată în ceață... Gh. P. unu: Fiule, da poate că nu granița era ștearsă..., poate că privirea ta era... în ceață... Gh. P. doi: Se poate, părinte... Gh. P. unu: Păi, fiule, la spovedanie nu vii să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
legată de această identitate care, din păcate, este presupusă ab initio. Dacă ne păstrăm o neutralitate ideologică necesară, observăm cu ușurință că identitatea sociologiei românești, ca și identitatea „altor” sociologii, dintr-un spațiu național sau altul, are o realitate din ce În ce mai firavă. De altfel, este un adevăr elementar: știința este universală și nu poate fi deci Închisă Într-un domeniu anume al existenței, fie chiar și unul atât de privilegiat de ideologii cum e câmpul național. Or, sociologia aspiră și ea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale semnificative. Imixtiunile politice și ideologice care s-au produs În țara noastră În domeniul sociologiei au fost, În vechiul regim, atât de dure și de Întinse, Încât imediat după 1989 doar tradițiile interbelice mai puteau legitima chiar și o firavă intenție de abordare sociologică. Conflictul latent, care, din fericire sau, poate, din nefericire, nu s-a declanșat, a avut, de asemenea, un rol important În Întreținerea unei „timidități” ușor vinovate. Unii sociologi s-au orientat imediat spre lucrări și cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
timp, partidele "tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate și să nu aibă sprijin popular. Mai mult, opoziția are tendința de a suferi de pe urma slabei organizări. Victoriile populiste survin aproape invariabil într-un context cu sisteme de partid firave sau decadente. Succesul electoral al unei persoane din afara sistemului adesea accelerează procesul de deteriorare a situației partidelor consacrate, slujind de semnal altor politicieni spre a evita asocierea cu "partidele tradiționale" (Levitsky și Cameron, 2003). Pe măsură ce partidele tradiționale se dezintegrează, opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de „U.Arta” prin paginarea originală a unui editorial, „U.Viața”, „U.Materia”, „U.Însemnări”, „Actualități”, „Răvășind revistele”, „Sport”, „Note” etc. Sumarul general al fiecărui număr este dat în două părți, pe prima coperta și pe a patra. Cea mai firava rubrică este „U.Arta”. Aici publică poezii Ioanichie Olteanu (Balada înecaților, Imn sublunar, Nocturnă), Ștefan Aug. Doinaș (Poem, Sub stea de aur, Terminus, Oră târzie), Ilie Bâlea și traduceri Ion Oana (Le Sylphe, La Ceinture de Paul Valéry, Tête de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
-i spunem prăpastie, Întrucît sună cam sinistru. Oricum, o emigrație firească, dinspre România către America și Canada, nu a funcționat, astfel Încît numărul românilor americani a scăzut Într-o măsură Îngrijorătoare. În plus, a dispărut aproape total vechea legătură, așa firavă cum era, Între România și foștii cetățeni români sau cei născuți din părinți proveniți din această țară și ajunși americani. O asemenea circumstanță s-a repercutat, negativ, desigur, asupra mentalității românilor americani, care s-au Îndepărtat de țara lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este una a cutremurelor și a dezastrelor ideologico-discursive. Departe de democrație, departe de libertate, departe de prosperitate... Societatea modernă este departe de democrație atunci când se manifestă în termeni "de stânga", "de dreapta". Societatea modernă este departe de libertate atunci când acele firave condiții de libertate (dacă nu cumva de îndoctrinare liberă!) sunt monopolizate intelectual și politic. Societatea modernă este departe de prosperitate atunci când nu avem capitalism (definit prin posibilități multiple de a alege în cadrul aceleiași societăți), ci o Formă sălbăticită de economie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]