660,692 matches
-
aplică obiectelor sau actelor, el vizînd fapte intermitente, sau survenite fortuit, în afara voinței contribuabilului. Este cazul tuturor taxelor pe consumație și, de asemenea, al taxelor vamale, timbre fiscale și drepturi de succesiune. Contrar celui de-al treilea principiu de echitate fiscală enunțat mai sus, se întîmplă rar ca taxele să corespundă unui drept proporționat în utilizarea unui bun public. Este totuși cazul taxelor pentru ridicarea gunoaielor menajere, al cheltuielilor de concesiune în cimitire, sau al taxei interne asupra produselor petroliere. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
oamenilor politici. În România există această particularitate de apelare slabă la impozitele directe asupra veniturilor și profiturilor (cota unică). În contra-partidă, crește importanța impozitelor indirecte asupra cheltuielilor și cotizațiilor sociale. Putem vedea aici o concretizare a ceea ce economiștii numesc "translație fiscală", adică acea capacitate de a reporta greutatea impozitelor asupra terților. Astfel TVA-ul este virat la Stat de către întreprinderi, dar ele sunt suportate de către consumatori. În mod simetric, cotizațiile sociale apasă în principal asupra întreprinderilor, sub forma cotizațiilor patronale. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adică acea capacitate de a reporta greutatea impozitelor asupra terților. Astfel TVA-ul este virat la Stat de către întreprinderi, dar ele sunt suportate de către consumatori. În mod simetric, cotizațiile sociale apasă în principal asupra întreprinderilor, sub forma cotizațiilor patronale. Sistemul fiscal românesc este prea stufos și asta contribuie la o rată mare a evaziunii fiscale, devenită sport național. Apoi, dacă s-ar reduce ponderea cotizațiilor sociale, cu scopul de a reduce costul muncii, ar fi stimulată crearea de noi locuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
virat la Stat de către întreprinderi, dar ele sunt suportate de către consumatori. În mod simetric, cotizațiile sociale apasă în principal asupra întreprinderilor, sub forma cotizațiilor patronale. Sistemul fiscal românesc este prea stufos și asta contribuie la o rată mare a evaziunii fiscale, devenită sport național. Apoi, dacă s-ar reduce ponderea cotizațiilor sociale, cu scopul de a reduce costul muncii, ar fi stimulată crearea de noi locuri de muncă. O reformă este cert necesară, dar e greu de găsit sistemul fiscal optimal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evaziunii fiscale, devenită sport național. Apoi, dacă s-ar reduce ponderea cotizațiilor sociale, cu scopul de a reduce costul muncii, ar fi stimulată crearea de noi locuri de muncă. O reformă este cert necesară, dar e greu de găsit sistemul fiscal optimal, trebuind luate în calcule variabilele politice, cele aduse de schimburile cu partenerii noștri comerciali, de apartenența la Uniunea Europeană, de deschiderea economiilor, de creșterea gradului de îndatorare ș.a. CAPITOLUL 4 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ÎN MEDIUL POLITIC Administrația publică, economia și finanțele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și administrației. Principalele decizii adoptate, privind de exemplu gestionarea patrimoniului, veniturile alternative sau prioritățile în materie de cheltuieli, sunt determinate de procesul politic. În țările postcomuniste, aflate în ceea ce s-a denumit tranziție, procesele politice și cele de descentralizare administrativă, fiscală, sunt legate în mod intim. Mai mult, acolo unde a existat voința politică necesară, aceste procese au reușit, iar tranziția s-a sfârșit. Aceasta este, pe de altă parte, una din explicațiile întârzierilor noastre: remanența structurilor și mentalităților politice. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
tranziția s-a sfârșit. Aceasta este, pe de altă parte, una din explicațiile întârzierilor noastre: remanența structurilor și mentalităților politice. Astăzi, exemplele unor țări ca Polonia, sau Ungaria, ne demonstrează că se poate. Cerințele de descentralizare a autorității și răspunderii fiscale s-au impus prin conferirea de autoritate directă consiliilor locale și eliberarea lor de sub dominația centrului, consfințirea drepturilor de proprietate ale entităților economice și administrative locale, dereglementarea sau limitarea directivelor puterii centrale, înființarea de asociații ale autorităților locale, legiferarea condițiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fiind mai mult sterile. Astfel, procesul politic și cel de adoptare a deciziilor economice, nu pot fi disociate. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate este cea a finanțelor publice și, în special, chestiu-nea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă în perioada de tranzi-ție, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale sunt, în acest domeniu, foarte complicate, cu atât mai mult cu cât nu se operează cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
administrațiile locale sunt, în acest domeniu, foarte complicate, cu atât mai mult cu cât nu se operează cu necesara distincție dintre valorile politice și cele economice. Deși autorităților locale li s-au oferit puteri sporite, acestea nu au încă capacitatea fiscală de a-și asuma noile responsabilități. Funcțiile de bază ale administrațiilor locale sunt astfel afectate, iar scopurile sau obiectivele nu pot fi decât limitate. Totuși, în democrațiile consolidate, nucleul dur al sistemului administrativ este reprezentat de guvernările locale. Acestea au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
infrastructurii ș.a. Setul politicilor locale, calitatea acestora reprezintă o condiție a stabilității și a eficienței la nivel macroeconomic. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate, este cea a finanțelor publi-ce și, în special, chestiunea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale sunt, în acest domeniu, foarte complicate, cu atât mai mult cu cât nu se operează cu necesara distincție dintre valorile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
administrațiile locale sunt, în acest domeniu, foarte complicate, cu atât mai mult cu cât nu se operează cu necesara distincție dintre valorile politice și cele economice. Deși autorităților locale li s-au oferit puteri sporite, acestea nu au încă capacitatea fiscală de a-și asuma noile responsabilități. Funcțiile de bază ale administrațiilor locale sunt astfel afectate, iar scopurile sau obiectivele nu pot fi decât limitate. Și totuși, în continuare, guvernele încearcă să rezolve deficitele la nivel macroeconomic prin transferarea responsabilităților către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
teritoriu, sau o alocare geografică echilibrată a resurselor. Restricțiile sau facilitățile financiare și dezvoltarea indusă a localităților, distribuția patrimoniilor și veniturilor determină funcțiile serviciilor publice și afectează structurile sociale și funcționarea instituțională. Oricum, descentralizarea politică este strâns legată de independența fiscală. Totul se reduce, în ultimă instanță, la capacitatea sau incapacitatea de guvernare a autorităților locale și, în primul rând, la capacitatea lor fiscală. Numărul acestora, organizarea, drepturile și obligațiile lor depind de sistemele de guvernare politică. Nivelurile administrative intermediare (state
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
serviciilor publice și afectează structurile sociale și funcționarea instituțională. Oricum, descentralizarea politică este strâns legată de independența fiscală. Totul se reduce, în ultimă instanță, la capacitatea sau incapacitatea de guvernare a autorităților locale și, în primul rând, la capacitatea lor fiscală. Numărul acestora, organizarea, drepturile și obligațiile lor depind de sistemele de guvernare politică. Nivelurile administrative intermediare (state în țările federale, regiuni sau departamente în cele unitare) au o importanță deosebită în articularea unui sistem administrativ eficient. În politica financiară, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ajustate continuu la evoluția structurilor politice. Într-un sistem politic unitar, autoritățile locale sunt răspunzătoare, într-o anumită măsură, în acțiunile lor în fața guvernului central, a cărui politică o suportă, în limitele constituționale date. În aceste sisteme există o unitate fiscală la nivel național, o uniformitate ce face ca toți cetățenii să contribuie la finanțarea necesităților naționale. Impactul externalităților este foarte important. Cooperarea dintre autorități, la toate nivelurile, și coordonarea politicilor la nivel regional și național, sunt importante de asemenea, avantajele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o participare democratică superioară și, prin aceasta, o putere sporită a cetățenilor. Dar un număr prea mare al acestora creează dificultăți și obligă sistemul interadministrativ să furnizeze resurse suplimentare, foarte multe din micile unități nefiind viabile din punct de vedere fiscal. În Occident, unitățile mici s-au contopit, în cursul unei evoluții normale, în autoguvernări mai mari, granițele lor politice nefiind identice cu cele geografice, din rațiunea realizării unor sisteme optime de furnizare a serviciilor. Filosofia e simplă dar, așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la stabilirea priorităților. În concluzie, influența politicului în adoptarea deciziilor din economia și administrația locală este foarte mare, mai cu seamă în țările în tranziție, structurile de guvernare își pun amprenta, influențând sursele de venit, deciziile referitoare la cheltuieli, capacitatea fiscală și eficiența serviciilor publice. Dificultățile articulării unor noi relații administrative, după perioada comunistă, bazate pe valorile democrației, în condițiile unor constrângeri majore, în special de natură economică, constituie una dintre cele mai mari probleme ale tranziției. Soluțiile ne sunt, însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politică de flexibilizare a pieței muncii. Potrivit teoreticienilor economiei ofertei, cum este A. Laffer, "prea multă impozitare distruge impozitarea". Creșterea ratei prelevărilor obligatorii pînă la un anumit prag generează o creștere a încasărilor, dar depășirea acestui prag duce la rețete fiscale descrescătoare, pentru că agenții economici vor prefera să se odihnească decît să muncească. Oferta de muncă și capitalul scade odată cu creșterea ratei marginale de impozitare (Curba Laffer). Rezultă că trebuie prioritizate cheltuielile publice și redusă rata prelevărilor obligatorii. Anumite critici au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și redusă rata prelevărilor obligatorii. Anumite critici au fost totuși formulate împotriva acestei teorii. În primul rînd, nu ne este indicat cu precizie acel prag critic al impozitării dincolo de care încasările scad. În concluzie, nu poate fi determinat nici un optim fiscal plecînd de la aceste analize. În al doilea rînd, această teză are un caracter prea general, ea nu ține seama de specificitățile fiscale naționale și nici de diferențele de apreciere a sistemelor fiscale de către populațiile naționale. 5.1.2. Amenajarea teritoriului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
precizie acel prag critic al impozitării dincolo de care încasările scad. În concluzie, nu poate fi determinat nici un optim fiscal plecînd de la aceste analize. În al doilea rînd, această teză are un caracter prea general, ea nu ține seama de specificitățile fiscale naționale și nici de diferențele de apreciere a sistemelor fiscale de către populațiile naționale. 5.1.2. Amenajarea teritoriului național O dezvoltare spațială de succes are nevoie de o infrastructură teritorială adecvată. Pentru aceasta trebuie să existe un Plan național de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
În concluzie, nu poate fi determinat nici un optim fiscal plecînd de la aceste analize. În al doilea rînd, această teză are un caracter prea general, ea nu ține seama de specificitățile fiscale naționale și nici de diferențele de apreciere a sistemelor fiscale de către populațiile naționale. 5.1.2. Amenajarea teritoriului național O dezvoltare spațială de succes are nevoie de o infrastructură teritorială adecvată. Pentru aceasta trebuie să existe un Plan național de amenajare a teritoriului și planuri județene, pe termen scurt, mediu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se-cundar, terțiar). Există două tipuri de politici industriale. Primul se bazează pe instrumente directe de intervenție, cum ar fi: naționalizări sau privatizări; sprijinirea sectoarelor motor, sau a celor aflate în declin (prin acordarea de subvenții și/sau reduceri de sarcini fiscale și sociale). Al doilea tip, de inspirație mai liberală, vizează ameliorarea condițiilor generale de exercitare a activității productive prin: reglementarea sau dereglementarea activităților economi-ce vizînd creșterea ocupării, protecția mediului, legislație privind concurența, piețele publice ș.a. o anumită politică în materie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
industriale constă deci în capacitatea de a atrage întreprinderi prin calitatea mediului oferit (proximitatea piețelor, raportul cost-calitate a mîinii de lucru, resurse tehnologice, securitatea investițiilor, calitatea infrastructurilor de transport, a telecomunicațiilor și serviciilor publice), evitînd, în același timp, creșterea sarcinilor fiscale și sociale. 5.1.3.4. Politica industrială a Uniunii Europene O cooperare în materie de politică industrială pare să se impună la ni-vel european. Noțiunea însăși de politică industrială este în mod explicit recunoscută la Bruxelles. Ea se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
veniturilor în acestea din urmă, trebuie să conducă cu timpul la o lărgire a bazei de impozitare, la dezvoltare și înlăturarea disparităților. De multe ori, însă, se întîmplă exact contrariul, iar continuarea intervenției statale va spori tot mai mult sarcina fiscală a regiunilor bogate, putînd destructura și aici mecanismele dezvoltării. Deci, o politică și un sistem fiscal discriminatoriu. Prin urmare, intervenția puterii centrale pentru armonizarea dezvoltării teritoriale nu constituie deloc o garanție a succesului, după cum nici sistemul piețelor în funcționarea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
impozitare, la dezvoltare și înlăturarea disparităților. De multe ori, însă, se întîmplă exact contrariul, iar continuarea intervenției statale va spori tot mai mult sarcina fiscală a regiunilor bogate, putînd destructura și aici mecanismele dezvoltării. Deci, o politică și un sistem fiscal discriminatoriu. Prin urmare, intervenția puterii centrale pentru armonizarea dezvoltării teritoriale nu constituie deloc o garanție a succesului, după cum nici sistemul piețelor în funcționarea sa nu poate oferi singur o astfel de garanție. Soluția constă, deci într-o intervenție mixtă: piață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dintre regiuni sunt lipsa de cultură antreprenorială a unora și intervențiile excesive ale Statului. Rețetarul propus se concentrează, deci, pe dereglementare, funcționarea liberă a piețelor, începînd cu piața muncii, privatizarea întreprinderilor publice ș.a. O recomandare importantă este practicarea unei politici fiscale diferențiate regional. La polul opus, abordarea intervenționistă, keynesiană, consideră drept cauze ale decalajelor insuficiențele pieței și concentrarea capitalurilor. Soluția ar consta, în acest caz, în reabilitarea bazei economice a zonelor mai puțin dezvoltate prin intervenția autorităților publice naționale, regionale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]