3,215 matches
-
în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui Paraschița Cozma, căci despre tată ce pot să vă spun, era Dumitru B....ă. Cât a fost flăcău, că a fost cam mult, și-a petrecut nopțile cu Paraschița - ce o dezmierda Frumoasa și după ce s-a însurat se mai ducea la ea, spunându-i lui Agripina „Pinuța” căci așa o dezmierda el, eu mă duc la Frumoasa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
doi băieți, mai întâi pe Costache, zis Drăcosu, și apoi, la vreo doi-trei ani pe Vasile. Când au crescut mai mari, Drăcosu și cu Vasile se băteau aproape în fiecare zi de la nimica toată. Iar când un alt copil sau flăcău îl bătea pe unul dintre ei, celălalt sărea și își ajuta fratele. Erau ca doi frați adevărați și rareori îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și cu Vasile se băteau aproape în fiecare zi de la nimica toată. Iar când un alt copil sau flăcău îl bătea pe unul dintre ei, celălalt sărea și își ajuta fratele. Erau ca doi frați adevărați și rareori îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
neagră, așa era considerată până când au venit adevărații negri în România. În realitate, Catinca era mulatră și nu știa să vorbească în limba rromilor. În casă aveau două lavițe din scândură groasă, fiecare își avea lavița (patul) lui. Mai râdeau flăcăii pe seama Anghelinei: Adu troaca, măi, Catine! Troaca fiind o covată ceva mai mare, că pe atunci nu erau căzi ca acum pentru făcut baie, covata era din lemn de răchită sau de plop. Când a venit Colectivul amândoi s-au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se dădeau peste cap și tot aici aveau loc jocurile de Crăciun și de Paști, unde cântaU renumitele fanfare de la: Fistici, Mironiasa, Valea Mare și de la Zece Prăjini. În funcție de preț, care cânta mai ieftin, aceea era împăcată să cânte. Patru flăcăi unu și unu se aflau la învârtit scrânciobul, care era așa de înalt de aveai impresia că mai ai puțin și ajungi la Dumnezeu, ce-i drept, dacă cădeai din scaunul ce se afla în vârful scrânciobului, cu siguranță ajungeai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și s-a îmbolnăvit, mai întâi i-o murit baba, iar apoi s-a dus și el, lăsând un gol în sufletul familiei lui. Toader Cioabă S-a căsătorit cu Maria din satul vecin, fata lui Mocanu. Toader, când era flăcău, se lăuda că are 80 de Mării și 85 de Ilene, și până la urmă din cele 80 de Mării și-a ales pe Maria, fata lui Mocanu, frumoasă, focoasă, dar foarte veninoasă. Că pe Toader îl lăsa să doarmă în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mamă și sub protecția unchilor după tată, mai precis a lui Petrache și a lui Sava, ajutat de mătușa lui Maria, zis Cociocoaia. Astfel, Lucache a cunoscut greul de mic copil, fiind obligat să muncească. Ajuns de acum și el flăcău, semăna la statură leit cu tatăl lui, adică cu Dumitru B....ă, bărbat înalt la peste doi metri, având laba piciorului pe măsura înălțimii, că rar se întâmpla să găsească să și poată cumpăra încălțăminte. Fiind orfan, a învățat și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și el un ban, dar de la mă-sa nu cerea că era conștient că nu avea de unde să-i dea, mai având încă doi frați și două surori mai mici de cât el. Fiind voinic, s-a întovărășit cu alt flăcău de seama lui, tot orfan, adică cu Cocoloș, un bărbat scurt și gros, iar la față negricios. Și unde știau că oamenii au agoniseală mai din belșug, mergeau amândoi în miez de noapte și îi mai ușura de câte ceva. Așa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o zi, Petrache Cioabă a luat mai mulți oameni la prășit, printre care pe Gheorghe a lui Beșliagă, Toader a lui Biștiric și pe Hoaștea, printre care se afla și Lucache, că Cioabă avea fată de măritat pe Anica. Dintre flăcăi au mai fost Gâlbază plus feciorii lui Cioabă. Anica plăcea la mai mulți flăcăi, iar din aceasdtă cauză Lucache era mai mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Gheorghe a lui Beșliagă, Toader a lui Biștiric și pe Hoaștea, printre care se afla și Lucache, că Cioabă avea fată de măritat pe Anica. Dintre flăcăi au mai fost Gâlbază plus feciorii lui Cioabă. Anica plăcea la mai mulți flăcăi, iar din aceasdtă cauză Lucache era mai mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o tras o palmă lui Gălbază peste ureche de l-a amețit mai-mai să cadă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zilei de muncă, cei trei s-au sfătuit ca seara, la plecare, după ce acasă Cioabă le va face plata, să-l plătească și ei pe Lucache cu o ciolăneală de să-i țină minte. Se înserase bine când au plecat flăcăii de la Cioabă, aproape că era întuneric afară. Pe Lucache îl așteptau nu mai puțin de doisprezece inși ca să-l snopească. Lucache a mers pregătit la masă, având la el un băț lung și destul de gros din lemn de pădureț, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
măruntă și deasă pe când se afla la prășit la un chiabur în târgușorul de la Nicolina, al Iașilor. Oamenii au rămas să doarmă peste noapte într-un grajd cu mai multe persoane, bărbați și femei, printre care se afla și un flăcău, pe nume Toader Lupu, care, de cum a văzut-o pe Ioana, i-a căzut cu tronc și a dus tot felul de tratative cu ceilalți oameni să-l lase singur cu Ioana în grajd. Zis și făcut, planul i-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era cu mulți ani mai învârstă decât ea, fiind și mai brunet. El era din zona Iașilor, cu alte cuvinte, nu-l cunoscuse până atunci. Așadar, s-au stabilit în sat, în Glodenii-Gândului, unde au luat-o de la lingură. Mulți flăcăi au ochit-o pe Ioana, dar Lupu s-a purtat ca un lup, nu lăsa pe nimeni să-i facă ochi dulci. A rămas grea Ioana și a născut-o pe Maria, care nici pe departe nu a semănat cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
popi? Adică, oameni cu fustă ca a ta? Hhh? Apoi, fiule, se vede bine că ești stăpânit de cel rău și acum hai, spune ce ai pe suflet, fiule? Spun, părinte, spun, numai să mă asculți. Părinte, când eram eu flăcău am mers, părinte, am mers ... am mers la Tansa la vărul meu și și am stat de pândă câteva zile amândoi și ... și într-o zi l-am văzut pe Ciolac cum a intrat la ibovnica lui, la Ileana în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
despre Petrache, el era de statură mijlocie, fața de culoare șatenă spre brunet, ochii negri ca ca la un șarpe, păr negru, dinții albi ca laptele, la trup era nici prea gras, nici prea slab, era cum îi stă unui flăcău mai bine. Și fata și flăcăul erau de aceeași vârstă. S-a hotărât Petrache să meargă cu oameni, să ceară fata gospodarului. Zis și făcut. Într-o seară au mers la pețit. Și cum părinții fetei erau cam bolnavi, mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mijlocie, fața de culoare șatenă spre brunet, ochii negri ca ca la un șarpe, păr negru, dinții albi ca laptele, la trup era nici prea gras, nici prea slab, era cum îi stă unui flăcău mai bine. Și fata și flăcăul erau de aceeași vârstă. S-a hotărât Petrache să meargă cu oameni, să ceară fata gospodarului. Zis și făcut. Într-o seară au mers la pețit. Și cum părinții fetei erau cam bolnavi, mai cu seamă tatăl fetei, toată înțelegerea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
gospodarii care aveau de treierat grâu. Aceștia trebuiau să meargă cu 16 perechi de boi, uneori cu 20-25 de perechi, în funcție de starea drumului și de mărimea boilor. Când începeau să urce panta cu motorul tras de boi, se auzea strigătul flăcăilor, cale de câteva poște: Hăis, Joian! Cia, Duman! Aho, Bujor, bă, pune lemn la motor. Transportul motorului dura câteva zile, funcție de distanța de la care era adus. Motorul cu aburi era o locomotivă mai mică, care nu se deplasa pe șine
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ajung și sărjănt. Locotenentul a rămas pe gânduri: „De ce l-am lăsat eu pe sergentul Limbosu să-l tăvălească prin toate glodurile și mărăcinii câmpului de instrucție? Drept să spun, la început nici eu nu-l aveam la suflet pe flăcăul acesta. Prea te privea nu știu cum când îi făceai o observație. Îți arunca doar o privire care te plesnea ca o țandără de cremene drept în frunte. Încolo, un executant fără cusur. Și ce trăgător! Am să-l țin lângă mine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noroc că nu avem timp pentru a învăța tot ce nu știi tu. Da’ mai vedem noi... Când au intrat în pădure, și-au dat seama că șoseaua despre care era vorba în misiunea lor nu se afla prea departe. Flăcăi! De aici înainte ne desfășurăm în lanț de trăgători și înaintăm spre șosea cu ochii boldiți. Orice observați, îmi raportați pe dată. Nimeni nu acționează pe cont propriu. Sergent Limbosu! Vino lângă mine! Vei executa numai ce îți ordon eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul? Uitați-vă la el, un brad de flăcău. Cum ar arăta cu un singur picior? Hai să încercăm, căpitane! Cu mâna noastră și cu ajutorul lui Dumnezeu s ar putea să aibă noroc - vorbeau în șoaptă cei doi ofițeri chirurgi, în timp ce îl pregăteau pentru operație... Când a început să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar o cârjă. Hai, flăcăule! Nu te alinta! Fă pași mai cu nădejde! Mâine vei fi prezentat comisiei medicale, care îți va hotărî soarta: înapoi pe front sau... acasă. Toaibă a privit lung la căpitanul doctor și, fără să vrea, a întrebat: Dumneavoastră ce credeți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în satul dintre linii - că între noi și nemți se afla un sat - să vadă ce se întâmplă „dincolo”... 82 Printre cei cinci, m-am nimerit și eu. Ce zic eu m-am nimerit? Eram comandantul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mea: <Uite-l pe Toader șchiopul!Ă. Da’ poate că n-oi merge tot timpul așa ca cel din urmă cotonog... Nu mi-o spus mie doctorul și... sora ceea că am voință și am să merg drept ca un flăcău? Mi-o spus! Atunci de ce mă bocesc ca o babă?... Numai să îndrăznească unul să mă supere cu așa vorbe, că și-o găsit nașul! Da’ ce, eu am ajuns de râsul oricărui neisprăvit? Să îndrăznească numai!...Poate că l-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se putea desprinde de imaginea calului căzut... După o vreme a oftat și a vorbit ca din altă lume: Dusu-te-ai și te-ai tot dus... Unde ești, flăcăul tatii? Unde te-ai oprit? Ai scăpat de foc și îi muri de aprindere de plămâi. Maranda s-a ridicat și ea cu greu din tăciuni. Toaibă s-a întors cu fața spre ea și cuprinzându-i capul în palme
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe care încă nu le aude, dar parcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]