3,227 matches
-
fotografice, Editura Tehnică, București, 1989. Boicescu, Șerban, Fotografia la mică distanță și macrofotografia, Editura Tehnică, București, 1969. Crawford, Mike, The Essential Black & White Photography Manual, Rotovision, Mies, Elveția, 2005. Dicu, Alexandru, Manualul fotografului amator, Editura Științifică, București, 1961. Feininger, Andreas, Fotograful creator, Editura Meridiane, București, 1967. FNAC, Photo Numérique, Paris, 2003. Freeman, Michael, The Digital SLR Handbook, ILEX, Cambridge, 2005. Galer, Mark; Horvat, Les, Imaginea digitală, Editura Ad Libri, București, 2004. Gernsheim, Helmut, Fotografia artistică, Editura Meridiane, București, 1970. Göpel, Norbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
este ceva cale și de aceea am insistat mai departe și am citit următorul titlu: Raluca, fata cu fundul perfect „Raluca Olariu, sau 'fata cu fundul perfect', este una dintre cele mai sexy clujence ale momentului. Într-un timp record, fotograful Dan Oprea, de la studioul MirageDO, a realizat nu mai puțin de cinci pictoriale cu acest model neconvențional, plin de viață și dispus la orice.” Se vede că orașul acesta Cluj are rezerve inepuizabile, ca spre mândria țării noastre în lume
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu un brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul felinar. Fotografia format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
reflect în ochii tăi. Numai când sunt cu tine știu să mă port, sunt fericită și fiecare clipă o savurez ca pe o felie interminabilă de tort... Trebuie să-mi dai ceva în schimb pentru fotografie. Eu sunt certat cu fotograful, doar știi. Nu de o hârtie am eu nevoie acum... Vreau să mă pupi. Îți cer prea mult? Știu că nu mai ai o relație serioasă și mă gândeam că pot să profit... Uneori mi-e un dor nebun de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
s-a terminat, l-au și aruncat în luptă. Atunci s-a născut din nou viața, așa că doar cei din cercurile înalte nu s-au mirat că a primit pașaport. Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
va trebui să urmărești timpul. De pildă, trenul tău va pleca în curând. Priveam cu suspiciune obiectele alea străine. Aveam senzația că nu erau niște cadouri adevărate. — L-am căutat pe Engelhard. — Cine e Engelhard? - am întrebat-o eu. — E fotograf într-o stațiune balneară. Fratele bunicului tău. A semnat hârtiile. Te scoate de aici. Îl vei ajuta în atelier. — Și de ce mă scoate de aici? Ce înseamnă că e ziua mea? Ce înseamnă să urmăresc timpul? De ce m-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o vreme, apoi, după primele canale, n-am mai auzit-o decât sub pavaj, cât timp am mai ascultat-o. Dar indicatoarele mi-au abătut atenția. Mă înștiințau că atelierul fotografului era aproape și că voi ajunge în curând. Piața, Piața Moartă, unde am trăit eu, și-a primit numele de la lac. Iar lacul, de la o mie de miei de Paști. S-au înecat cu vreo două sute de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu bineînțeles. Asta e o copie.“ „Dar priviți textul, vă rog. Eu am scris textul.“ „E o copie“ - a spus el. „Hârtie cartonată, supraexpusă. Cine nu se pricepe la fotografii, să nu fotografieze. Deocamdată țara noastră nu are nevoie de fotografi nepricepuți. Comisia va hotărî peste cât timp va avea nevoie.“ Comisia a hotărât că-mi vor da de lucru peste treizeci de ani, iar până atunci să mă gândesc la asta. Mă gândeam deja de șapte ani, iar între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a decolorat. Eu fixez bine.“ Speram că mă vor chema să lucrez, de aceea am fost atât de exact. Dar se vedea limpede că n-a înțeles nici un cuvânt din tot ce i-am spus. „Păi dumneata ești fixator sau fotograf?“ - m-a întrebat el. La care eu i-am răspuns că și una, și alta, mai degrabă fotograf, dar că accept cu plăcere orice, numai să scap de aici. Până la urmă adevărul tot a ieșit la lumină și asta ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
exact. Dar se vedea limpede că n-a înțeles nici un cuvânt din tot ce i-am spus. „Păi dumneata ești fixator sau fotograf?“ - m-a întrebat el. La care eu i-am răspuns că și una, și alta, mai degrabă fotograf, dar că accept cu plăcere orice, numai să scap de aici. Până la urmă adevărul tot a ieșit la lumină și asta ne-a apropiat unul de celălalt. Ne-am dat mâna, mi-a mulțumit pentru munca depusă pentru el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta ne-a apropiat unul de celălalt. Ne-am dat mâna, mi-a mulțumit pentru munca depusă pentru el în ilegalitate, apoi m-a întrebat unde aș vrea să trăiesc. Căci, din păcate, lui nu-i trebuia absolut deloc un fotograf de curte. În preajma lui, fotografiatul era interzis. Nu era fotogenic, iar situația politică era pe muchie de cuțit. Așadar am urcat în biroul lui și am primit o farfurie cu fasole, ca să mă îngraș. N-ar fi fost frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să mă furișez în întuneric, alături de Eugelhard. Așa oscilam eu pe vremea aceea între copilărie și bibliotecă. Mă lăsa să pun întrebări sau să trag cu ochiul. Nu m-a învățat nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă înfuriam dacă expuneam prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și dumneata seama în curând că n-a meritat -, dar el nu s-ar atinge cu nici un preț de numele lui. Oriunde ar poposi, oamenii locului ar crede că e muzician, scriitor, poate lăcătuș, eventual brutar. Dar eu am rămas fotograf chiar și așa. Și nimănui nu i-ar trece prin minte că, acolo de unde a venit, a pictat treisprezece tablouri. „Vedeți că doar mâzgălește prin praf, nu-i așa?; toți copiii pe care-i fugărește desenează mai bine ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și document mărturisitor, o operează neîncetat. În majoritatea cazurilor, subiectul (ori factorul declanșator al acestuia) pare destul de simplu și este obiectivat printr-o reducție la esențial. Ne aflăm în fața unor instantanee ale intimității, cu toate anatemele ei, surprinse de un fotograf la fel de iscusit precum fusese în secolul XX Marguerite Yourcenar, cea din ampla trilogie dedicată Labirintului lumii. Așa, de pildă, în textul de deschidere, un copil își însoțește mama în vizitele întreprinse de aceasta din urmă la prietenele ei aparținând vremurilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
una din mâini care își găsise de lucru în sectorul central, cu o privire în care se citea o groază extatică pe fața ținută într-o parte. „Îți dai seama cât de mult ofer aici, John? Asta îmi spunea Rod, fotograful, John. Așa îmi tot spunea: «Dăruiește, Vron, dăruiește!»“... Am plecat o jumătate de oră mai târziu. În momentul acela Vron și Barry plângeau din nou, era un plâns fericit, consolator, dăruit unul în brațele celuilalt. Și să ții minte asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fizică pe scenă și a ieșit un dezastru. Mulțumesc, Emma, iubito, ajunge. — Următoarea! — Ce s-a întâmplat miercurea trecută? A oftat din greu cu ochii îndreptați spre scenă. — Toată chestia s-a făcut sub coregrafia fătălăului de Rod, spuse el. Fotograful. Ascultă ce-ți spun eu, că e spre binele lui să fie curist, altfel îi bag pe amândoi în spital. El a asigurat, cică, luminile. Era așa de întuneric aici, că e izbea lumea de pereți și-și vărsa băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec tivă, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, toată seara... — Cum era la conferințele de presă? am iscodit-o mai departe. — Erau prezenți câte trei sute de oameni de cultură, ziariști, fotografi. Îi puneau lui Sergiu tot felul de întrebări, iar el, muzician, filozof și matematician, venea cu niște răspunsuri de-i îngheța pe toți cei care își luau aere de superioritate în fața lui. Ca și cum aș veni eu să-i vorbesc lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în așezare: nici meșteșugurile, nici negoțul, nici creșterea vitelor, care se tot îmbolnăveau; livezile doar mai aduceau câștig. Multă lume a plecat pribeagă; unele familii au ajuns în America. Și Tim a pornit într-acolo. Donna Iulia - așa-i zisese fotograful în ziua nunții și, de atunci, așa i-au spus și târgoveții - a rămas acasă. Nu a ținut să plece și nici Tim nu a îndemnat-o: fiecare a vrut să rămână singur. Stătuseră împreună doi ani. Până să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Acum, sfidând cu nerușinare sărăcia generală, Voiau să-și acorde și pensie preferențială. Statui Metoda imortalizării în bronz s-a-ntins Și chiar persoane-n viață a cuprins. S-ar cuveni statui și campioanelor, cu blazon, Așa cum au pozat unui fotograf nipon. Șarade O practică a guvernului, cu mare frecvență, Este abuzul de Ordonanțe de urgență. Care, amendate apoi prin alte ordonanțe sau lege, Devin niște șarade legislative betege. Unui fost prefect Gafând ca prefect, a fost exonerat Și, peste noapte
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ai chemat aici? întrebă Catherine. Cred că niciuna dintre noi nu vrea să mai vadă o mașină vreodată. - Cu siguranță nu pe asta, doamnă Ballard. - Te urmărește Vaughan? întrebă Catherine. Ai vorbit cu el la spital. - A spus că e fotograful poliției. Ce vrea? Ochii lui Karen se uitară în treacăt la scapul meu cicatrizat. - E greu de crezut c-a apărut cândva la televizor. Cu puțin efort, am constrâns-o pe Karen să coboare ochii prima. Mă privea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l din nou pe Vaughan. A vorbit cu tine la spital. - E fotograf? - De un fel special. - Credeam că face un fel de studiu asupra accidentelor rutiere. L-au interesat toate detaliile posibile și imposibile ale ciocnirii noastre. Rolul lui Vaughan în arenă părea să fie, în momentul de față, acela al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înconjurate de privitori și polițiști, și prim-planuri cu grilaje de radiator îndoite și parbrize sparte. Multe fuseseră făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare, arătând contururile defocalizate ale polițiștilor și infirmierilor iritați, certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]