3,224 matches
-
Advisory Board of the International Federation of Multiple Sclerosis Societies" (New York), în "Medical Academy of New York", "European Society of Neurochemistry", membru de onoare în "Curatorium of the Neurological Danubian Symposia" (Viena), membru asociat în "The International Society of Neuropediatry". În calitate de fotograf artistic amator, a fost ales, la începutul anului 2007, vice-președinte al noului Club de artă fotografică al medicilor din România. A fost membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România.
Arcadiu Petrescu () [Corola-website/Science/306429_a_307758]
-
Fabian E. Anton (n. 14 iulie 1975, Ploiești) este un scriitor român. De profesie scenograf și regizor, s-a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă cu ocazia înăbușirii rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941. Studii de arte plastice (secția Scenografie
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
opuneau cu încăpățînare unei asemenea propuneri. Speer și-a executat întreaga pedeapsă și a fost eliberat precis la miezul nopții de 1 Octombrie 1966. Eliberarea din închisoare a lui Speer a fost un eveniment cunoscut în întreaga lume, reporterii și fotografii înghesuindu-se pe strada de la Spandau precum și în holul hotelului din Berlin unde Speer și-a petrecut primele ore de libertate după douăzeci de ani de detenție. Speer a declarat puține lucruri păstrînd majoritatea comentariilor pentru un interviu extins publicat
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
vitejie, nepotul de frate omonim, tatăl generalului Magheru, construiește la 1800 biserica "din deal" a satului Bârzești, monument astăzi dispărut, trecând printre ctitori pe porojnicul Șerban, chipul său din pictura murală păstrându-se într-o imagine din 1894 a unui fotograf neamț din Târgu Jiu. Protopopul Ioan moare după 5 martie 1779 când apare ultima oară într-un act de cumpărare a unei săliști la marginea moșiilor sale. Din căsătoria cu Stanca rezultă doi copii: armașul Șerban și popa Ion, tatăl
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
din New York, unde au fost cunoscut sub numele de Morgan-Tiffany, precum și colecțiile Morgan-Bement.În 1911, Kunz a numit un nou tip de bijuterie găsită după cel mai bun client al său:. Morganite. Morgan a fost, de asemenea, un patron al fotografului Edward S. Curtis, oferind 75.000 dolari în 1906, pentru a crea o serie de poze cu americanii nativi. Curtis a publicat o lucrare în cele din urmă în 20 de volume cu titlul: Indienii din America de Nord. Curtis a continuat
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
lui "Endurance" era compusă din doi chirurgi, Alexander Macklin și James McIlroy; geologul James Wordie; biologul Robert Clark; fizicianul Reginald James; și meteorologul Leonard Hussey, care mai târziu aveau să editeze cartea lui Shackleton bazată pe expediție și intitulată "Sud". Fotograful Frank Hurley și artistul George Marston aveau să se asigure că se obțin imagini din expediție. Compoziția finală a grupului de la Marea Ross a fost alcătuită în grabă. Unii care au plecat din Anglia spre Australia pentru a urca pe
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
suprem, posturile necesare au fost înființate, la intervale egale de-a lungul barierei de gheață Ross până la ghețarul Beardmore. Pe drumul de întoarcere, întregul grup a fost atacat de scorbut. În timpul eforturilor de întoarcere la bază Arnold Spencer-Smith, preotul și fotograful grupului, s-a prăbușit și a murit pe gheață. Restul au ajuns la Peninsula Hut Point și s-au refăcut acolo. La 8 mai 1916, Mackintosh și Hayward au horărât să meargă peste gheața instabilă de pe mare până la Capul Evans
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de o serie de expoziții interanționale la Londra, Veneția, New York și Paris. Începe o serie de studii asupra picturii lui Velázquez, inspirate de "Portretul Papei Innocențiu X". Stilizarea pictorului este rezultatul unui proces complex în care el ia ca model fotografi de oameni și animale, fotograme din filme celebre sau imagini din documente medicale. Este influențat în special de Cimabue ("Crucifixion"), Edgar Degas ("După scăldat"), Eadweard Muybridge (mișcări fotografice), Chaïm Soutine și mai ales de Vincent van Gogh, care îi inspiră
Francis Bacon (pictor) () [Corola-website/Science/313068_a_314397]
-
fost director de știri pentru postul de radio Pacifica Radio. Bunicul său, Michael Gordon, a fost regizor de film la Hollywood între anii 1940 și 1970, fiind cunoscut pentru filmul Pillow Talk. Gordon-Levitt a avut un frate, Dan, care era fotograf, născut în anul 1974 și decedat în octombrie 2010. Gordon-Levitt s-a alăturat unui grup de teatru muzical la vârsta de patru ani, jucând rolul unei sperietoare, într-o producție de Vrăjitorul din Oz. Ulterior el a fost abordat de către
Joseph Gordon-Levitt () [Corola-website/Science/314509_a_315838]
-
(pseudonimul lui Gyula Halász jr.; 9 septembrie 1899, Brașov - 8 iulie 1984, Èze, Alpes-Maritimes) a fost un artist fotograf, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară transilvăneană. A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930 și a fost supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului”. Gyula Halász a crescut în
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
lui Jacques Prévert. Acesta din urma și scriitorul american Henry Miller au devenit unii dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. A frecventat împreună cu ei cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse. Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
unii dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. A frecventat împreună cu ei cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse. Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
la nivelul gâtului. Între timp, televiziunea columbiană a ajuns la locul dezastrului și au început să filmeze oamenii afectați și în mod special pe Omayra. Tot după ceva timp au ajuns și mai mulți jurnaliști de la posturile de televiziune columbiene, fotografi și mai mulți medici. Toți aceștia nu au putut face altceva decât să o ajute pe fetiță să reziste cu încurajări și cu încercarea de a-I oferi puțin confort, absolut imposibil în situația în care aceasta se afișa. Frank
Omayra Sánchez () [Corola-website/Science/314620_a_315949]
-
mulți medici. Toți aceștia nu au putut face altceva decât să o ajute pe fetiță să reziste cu încurajări și cu încercarea de a-I oferi puțin confort, absolut imposibil în situația în care aceasta se afișa. Frank Fournier este fotograful care a surprins-o pe micuța columbiană în această ipostază dramatică și a fotografiat-o inclusiv în momentul în care trecea în neființă. Fotografia sa capturată chiar înaintea morții sale, denumită ulterior “Tragedy of Omayra Sanchez “, a câștigat premiul Pulitzer
Omayra Sánchez () [Corola-website/Science/314620_a_315949]
-
dimensiunea mortii a 20.000 de oameni si nu ar fi pus problema metodelor prin care autoritatile de la Bogota au gestionat criza (se pare că se știa încă). Această întâmplare a marcat un moment de cotitură în istoria presei. Chiar dacă fotograful Frank Fournier a insistat să sublinieze că fără fotografia lui nimănui nu i-ar fi păsat de această moarte, oamenii nu ar fi dat importanță catastrofei din Columbia și nu ar fi pus problema metodelor prin care autoritățile de la Bogota
Omayra Sánchez () [Corola-website/Science/314620_a_315949]
-
oamenii nu ar fi dat importanță catastrofei din Columbia și nu ar fi pus problema metodelor prin care autoritățile de la Bogota au gestionat criza, nimic nu avea cum să justifice fotografierea sau filmarea în direct a unei persoane care moare. Fotograful a mai spus că a ales să trimită fotografia agenției lui ca să arate lumii întregi că fetița putea fi salvată, dacă autoritățile s-ar fi mobilizat mai repede. Pe un site celebru unde este postată atât fotografia cât și filmarea
Omayra Sánchez () [Corola-website/Science/314620_a_315949]
-
întreaga lume au început să dezbată subiectul. Unii au criticat întru totul pe cel care a fotografiat-o, precum și pe cei care au fost în stare să afișeze astfel de imagini pe post. Critici peste critici fondate pe afirmația că fotograful și nu numai au făcut orice numai ca să obțină un subiect. Audiența este pe primul loc și alteceva nu mai contează. Sociologilor le-a fost cerută și lor părerea și au spus că oamenii nu sunt simple "icoane ale durerii
Omayra Sánchez () [Corola-website/Science/314620_a_315949]
-
avut șansa de a vedea cele mai vechi sate din piatră, care rămân un secret pentru un alt secol. Că un adevărat vânător de locuri, John Moss, face publice observațiile cunoscute în anul1873. În anul următor el a condus eminent fotograful William Henry Jackson prin Mancos Canyon, din acea regiune. Totuși nu Jackson publică fotografiile făcute unei locuințe tipice din piatră. În 1875 geologul William H. Holmes reface traseul lui Jackson. Rapoartele celori doi, Jackson și Holmes, au fost incluse într-
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
un ziarist pe nume Virginia McClurg, ale căror eforturi, într-o perioadă de câțiva ani, a ajutat în cele din urmă la statutul de parc pentru Mesa Verde. Un altul care s-a implicat, în 1889 și 1890, a fost fotograful , totodată și scriitor, Frederick H. Chapin. El a făcut descrierea peisajului și structurilor din 1890 într-un articol de carte , al căror fotografii excelente au fost expuse la prima vedere din Mesa Verde la dispoziția publicului. Că și alți vizitatori
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
Ansel Easton Adams (n. 20 februarie 1902 - d. 22 aprilie 1984) a fost unul dintre cei mai apreciați fotografi ai tuturor timpurilor. Fotografiile sale alb-negru cu peisajele Americii sunt cunoscute în toată lumea. El a dezvoltat și elaborat un sistem complex numit "Zone System" pentru controlul vizualizării și al expunerii cu scopul de a ajuta fotograful să previzualizeze și să
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
dintre cei mai apreciați fotografi ai tuturor timpurilor. Fotografiile sale alb-negru cu peisajele Americii sunt cunoscute în toată lumea. El a dezvoltat și elaborat un sistem complex numit "Zone System" pentru controlul vizualizării și al expunerii cu scopul de a ajuta fotograful să previzualizeze și să obțină o fotografie care să redea exact starea și atmosfera dorită. Împreună cu alți fotografi, printre care Edward Weston și Imogen Cunningham, a fondat Grupul f/64 în anul 1932. Fiu al lui Charles Hitchcock Adams, un
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
El a dezvoltat și elaborat un sistem complex numit "Zone System" pentru controlul vizualizării și al expunerii cu scopul de a ajuta fotograful să previzualizeze și să obțină o fotografie care să redea exact starea și atmosfera dorită. Împreună cu alți fotografi, printre care Edward Weston și Imogen Cunningham, a fondat Grupul f/64 în anul 1932. Fiu al lui Charles Hitchcock Adams, un om de afaceri, și al lui Olive Bray și născut în Sân Francisco, California, Ansel a crescut într-
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
o posibilă profesie. Chiar dacă a renunțat la muzică pentru fotografie, pianul i-a oferit disciplină, structura și substanță vieții frustrante și singuratice pe care a dus-o. Parcul National Yosemite, Sierra Nevada, a jucat un rol important în viață marelui fotograf; viața i-a fost „colorată și modulata de marele gest al pământului”, spune . El și-a petrecut mult timp acolo, în fiecare an începând din anul 1916 și până la moartea sa. Încă de la prima sa vizită în parcul national, Ansel
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
-o pe Virginia Best, cu care s-a căsătorit în anul 1928. Cuplul a avut doi copii: Michael (născut în august 1933) și Anne (născută în 1935). Clubul Sierra a fost vital pentru succesul timpuriu al lui Ansel că și fotograf. Acesta și-a publicat fotografiile și scrierile pentru prima data in Buletinul clubului, în anul 1922. Prima sa expoziție a avut loc în anul 1928 la sediul central al clubului, în Sân Francisco. În fiecare vară clubul organiza expediții în
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
data in Buletinul clubului, în anul 1922. Prima sa expoziție a avut loc în anul 1928 la sediul central al clubului, în Sân Francisco. În fiecare vară clubul organiza expediții în parcul Yosemite care atrăgeau până la două sute de participanți. Că fotograf al acestor minunații ale naturii, pe la sfârșitul anilor 20 a început să realizeze că poate câștiga mai mult din fotografie decât din concertele de pian. Până în anul 1934 Ansel a fost ales în forul directorilor clubului, fiind recunoscut ca artist
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]