4,010 matches
-
gură, toate astea nu prevestesc nimic bun. Mai ales, să nu speri. Speranța este preludiul disperării. Păstrează-ți calmul și citește ziarele. E instructiv, e distractiv. Erau considerați mari prieteni, socotiți simbolul însuși al prieteniei dintre două țări. S-au fotografiat mână în mână, ca doi ibovnici pederaști, pretinzând, avant la lettre, să-și legalizeze relația, la 21 septembrie 1984, pe câmpul de luptă franco-german de la Verdun, pecetluind pe vecie reconcilierea și prietenia dintre cele două popoare. Fotografie istorică, fotografie simbolică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
decît dacă scandau lozinci și fluturau steaguri. Fenomenul "steagului uman" ți-a făcut apariția în San Diego 30.000 de oameni au apărut în tricouri roșii, albe și albastre, pe 25 ianuarie, ca să formeze cel mai mare steag uman mondial, fotografiat dintr-un aeroplan și transmis fără comentarii de către rețelele de televiziune. Pe 2 februarie, un steag uman și mai mare a fost format la Virginia Beach, Virginia, cu 40.000 de oameni scandînd "USA, USA", în timp ce deveneau una cu țara
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
directorului Pinacotecei din București următoarea scrisoare: „Domnule director, Constantin Daniel Rosenthal a iubit România ca cel mai adevărat român, și chiar viața-i a jertfit-o. La 1848 a făcut o schiță prin care, în câteva trăsături de penel, a fotografiat România de la 1848 oferind tuturor ramura de măslin. În exil a făcut un tablou prin care reprezinta România în ziua de 13/25 septembrie 1848 (bătălia pompierilor cu turcii) printr-o femeie țărancă care scapă din luptă drapelul naționalității, al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Atunci unul din admiratorii artistei avu prezența de spirit să strige în limba franceză: — Pentru întâia oară se vede luna eclipsându-se în fața unei stele. Râsete și aplauze unanime subliniară acest cuvânt de duh. și la epoca pe care o fotografiez acum, politica erea singura îndeletnicire, singura preocupare, singura îndatorire morală de stil mare. De aceea altă viață publică nu erea. Omul care vrea să descrie Bucureștiul de altădată, de la 1877, nu poate vorbi decât de viața politicii de partid. La
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sărmani în general, dar suntem indulgenți ori poate ne prefacem că nu vedem sau nu auzim dezordinile, destrăbălările, modul de a vorbi și de a se comporta al categoriilor înstărite? Nu este adevărat că textul Scrisorii Sfântului Iacob (2,1-9) fotografiază prin detaliile sale modul nostru de a proceda, pe care încă nu ne-am gândit încă să-l corectăm? De câte ori poporul nostru nu ne-a auzit repetând spusele Domnului nostru Isus Cristos împotriva folosirii nelegiuite a bogățiilor; împotriva vieții stricate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sub asemănările pâinii? Și cine ar putea spune că Răstignitul de pe altare ne oferă contururile Sale, dacă artistul se abandonează geniului său personal? Și cu toate acestea El este; dacă nu este exact ca Om, este precis ca Dumnezeu. El fotografiat pe patul de moarte (n.n. cruce). Acel cap înclinat spre noi, acei ochi plini de sânge și de iubire, acele brațe neîncetat deschise pentru a ne primi pe toți, acel piept sfâșiat ca să deschidă cărarea spre Inima Sa rănită, acea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
regi, Mihai al României și Petru (Dușan) al Iugoslaviei. Vineri, 26 octombrie. La Palatul Regal din Belgrad vine o femeie „să le facă poze iubiților Mihai și Dușan (Petru - n.n.) împreună cu mamele lor (Sitta și Mignon). Nu este ușor să fotografiezi copii. Este nevoie de răbdare”. Sâmbătă, 26 octombrie. La Belgrad, „vremea este caniculară ca niciodată, absolut fenomenală. Excelentă pentru cei doi copii, care pot sta permanent afară”. După amiază, când Regina Maria lua ceaiul cu dr. Zdravcovici (medicul sârb, care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de Mihai și de Mignon cu fiul ei, Dușan (Petru). Vineri, 16 noiembrie. La Sinaia, Mignon și Sitta primesc vizita doamnei Gugenberger, venită de la Sibiu, „ca să le facă fotografii prețioșilor lor fii și moștenitori (Mihai și Petru - n.n.). M-am fotografiat și eu (Regina Maria - n.n.) cu acele ființe dragi. Mihai este absolut adorabil și Ileana (fiica Reginei Maria - n.n.) mi-l aduce devreme în fiecare dimineață, pentru că avem anumite ritualuri pe care le respectăm, aceleași lucruri mărunte, care sunt etern
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
oaspetelui japonez. În tribună, alături de Regina Maria și Sitta, s-a aflat și Mihai. „A fost prima lui paradă”, nota cu mândrie augusta bunică. Alteța Sa Imperială Naruhito Higashiguni, viitor prim-minstru al Japoniei (august-octombrie 1945), aflat în vizită în România, se fotografiază cu câțiva membri ai Dinastiei, între care se afla și Principele Mihai. Principele Mihai începe să-și îndeplinească obligațiile ce decurg din rangul primit la naștere. Duminică, 6 aprilie. Regele Ferdinand și Regina Maria, însoțiți de numeroase oficialități, pleacă în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ruși. „Mihai și Boiky au fost marile atracții”. Marți, 29 aprilie. Vegetația din parcul Castelului Fabron proteja copiii, pe Mihai și Boiky, de aerul fierbinte și de praful purtat din Sahara de vântul sirocco. Șederea le priește. Regina Maria îi fotografiază, extaziindu-se: „Mihai era atât de adorabil, toți sunt îndrăgostiți de el. Fața lui, trupul lui, buclele, zâmbetul și gropițele din obraji sunt irezistibile, la fel și vorbirea lui lentă”. Chiar vizitele sunt scurtate, Regina Maria și Ducky se întorc
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
chinezesc. Iar când am ajuns la „grajdurile regale”, sub poala acoperișului, am zărit cele „ trei maimuțe înțelepte”, considerate sacre. Ochii mi-au fost încântați de atâtea gravuri minunate încât nu mai știu care și unde se află, dar le-am fotografiat spre a le avea ca amintire. Printre acestea se numără: „Cei trei chinezi”, „Pisica adormită”(„ Nemurineko”) în spatele căreia sunt gravate câteva rândunele. Miau mai fermecat privirea :păunii, butoaiele cu sake (în templu), muzeul cu obiecte vechi și „Maimuțele sacre” care
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Traseul se termină la Templul „Senso-ji” unde tinerii se roagă și-și scriu dorințele pe bilețele ce le agață pe o creangă de bambus. Din întâmplare, am ajuns și noi la Asakusa Jinjia unde am văzut o mulțime de turiști fotografiind o creangă de bambus ornată cu tot felul de bilețele colorate pe care fiecare își scrisese dorințele. La rândul nostru, ne-am scris dorințele pe câte un bilețel pe care l-am agățat în creanga de bambus, alături de celelalte. A
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Am tresărit când cineva mi-a atins umărul. Era o frunză! Prezența ei mi-a reamintit că a sosit „toamna”! Când le-am expus băieților ideea unui „jurnal de bord” m-au aprobat, astfel au devenit colaboratorii mei, filmând sau fotografiind ceea ce le-a plăcut în mod deosebit. Cristina a fost călăuza și traducătorul nostru, la fel și Dimi, nepoțelul meu din Japonia. Soțul Cristinei, Shinya, era cel care ne povestea despre legendele și tradițiile japoneze. Părinții lui au lucrat într-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fost deosebit de gustoasă, la fel și micul dejun. Fără pic de întârziere, am ajuns la destinație, aterizarea fiind, iarăși, impecabilă și aplaudată. În Narita eram așteptați de Shinya și Cristina. La vamă am urmat protocolul obișnuit. În plus, am fost fotografiați și ni s-a amprentat indexul. Acestor operațiuni au fost supuși toți cei care au trecut prin vamă, indiferent de naționalitate. Vameșii s-au comportat politicos. Deși erau mulți călători, totul a decurs repede, fiind puse la dispoziție mai multe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu drag aeroportul, și observ că Narita are altă înfățișare, una care se potrivește cu sezonul de vacanțe, impresionându-mă ca de fiecare dată. Arată superb cu florile exotice și cu fântânile arteziene pe care, de data aceasta, le-am fotografiat După un drum așa de lung și obositor pentru băieți mai ales(scaunele fiind prea strâmte pentru ei), ne-am „tras” sufletul într-un bar romantic. În afară de Alex, care a preferat ceai rece cu lapte (ice milk tea), ceilalți au
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de naștere, respectiv luna noiembrie. „Frumoasă floare” zice el! După o mică pauză, cu un surâs în colțul gurii, a adăugat : “și cei mai frumoși trandafiri au spini!” Nam înțeles aluzia; probabil făcea referire la „calitățile” mele de scorpion. Am fotografiat plăcuța pe care scria în kanji: „limbajul florilor”. În cele din urmă am reușit să ieșim la liman deși n-am avut la îndemână pajura din poveste... Tot în acest perimetru, dar în afara grădinii botanice, în zona muntoasă, este un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o fântână arteziană de forma unui crin, al cărui pistil îl reprezenta o femeie cu o cofă pe umăr. Intr-alt loc, se afla o carte uriașă din metal. Pe filele deschise era gravat un text scris în japoneză. Am fotografiat cartea uriașă, dar și femeia. Asakusa Sâmbătă, 30. 08. 2008 La această dată, Asakusa devine scena unui faimos festival Samba, inspirat din festivalul brazilian. Asakusa Duminică, 31. 08. 08 Ora 11, 00: mi-am rătăcit „jurnalul” de călătorie. Am venit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
privește și se distrează, indiferent de vârstă. În puținele cuvinte pe care le cunosc în japoneză, am rugat două „personaje” să facă o fotografie cu mine. Erau un băiat și o fată, frumos costumați, dar și amabili. După ce m-am fotografiat cu acele frumoase „personaje”, am avut senzația unei victorii. Copiii mei se îndoiau că acea pereche va accepta să se fotografieze cu mine. La urma urmei, toți suntem oameni și, pretutindeni există, oameni și oameni. Samba a fost foarte bine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
facă o fotografie cu mine. Erau un băiat și o fată, frumos costumați, dar și amabili. După ce m-am fotografiat cu acele frumoase „personaje”, am avut senzația unei victorii. Copiii mei se îndoiau că acea pereche va accepta să se fotografieze cu mine. La urma urmei, toți suntem oameni și, pretutindeni există, oameni și oameni. Samba a fost foarte bine organizată, în ciuda timpului schimbător. Din senin venea câte o răpăială de ploaie, care ținea câte 10-15 minute, apoi apărea soarele. Participanții
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de la înălțimi destul de mari. Cea mai spectaculoasă probă este considerată ultima „cădere”, dat fiind faptul că aceasta se produce de la o înălțime de aproximativ zece metri. Pentru a imortaliza momentul, organizatorii au montat senzori care declanșează o cameră foto ce fotografiază barca în care te afli. Bărcile „cad” la intervale regulate de timp, astfel, fiecare barcă este fotografiată surprinzând și reacția ocupanților din acel moment. La sfârșit cumperi pozele în numărul pe care l-ai comandat încă de la urcarea în barcă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se produce de la o înălțime de aproximativ zece metri. Pentru a imortaliza momentul, organizatorii au montat senzori care declanșează o cameră foto ce fotografiază barca în care te afli. Bărcile „cad” la intervale regulate de timp, astfel, fiecare barcă este fotografiată surprinzând și reacția ocupanților din acel moment. La sfârșit cumperi pozele în numărul pe care l-ai comandat încă de la urcarea în barcă. Totul e foarte bine pus la punct. După înregistrarea momentului, la doar câteva secunde, un val uriaș
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
față de religie), s-a putut construi în timpul lui Ceaușescu. Ca mai toate lăcașurile de cult catolice, impresionează prin modernism, dimensiuni și, de ce nu, prin bun gust și bogăție. Văzându-mă înarmat cu aparate, un bătrânel mi-a sugerat să fotografiez mănăstirea de maici și o capelă din cimitir. I-am mulțumit, dar aveam alte planuri. Mă zorea vremea închisă, însă în Șcheia, oamenii cărora le cerusem câteva lămuriri s-au arătat tare binevoitori. Subliniez asta fiindcă uneori, fiind văzut cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Oare nu cumva ar fi trebuit să țin cont de piedicile de dimineță? Se pare că da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez ce s-o putea, prin ferestruica deschisă din poartă. Doar aleea îngrijită s-a arătat obiectivului aparatului meu. Inutil m-am învârtit în jurul curții cu ziduri înalte, care nu permiteau
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
piedicile de dimineță? Se pare că da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez ce s-o putea, prin ferestruica deschisă din poartă. Doar aleea îngrijită s-a arătat obiectivului aparatului meu. Inutil m-am învârtit în jurul curții cu ziduri înalte, care nu permiteau nici măcar privirii să ajungă la castel. Cineva mi-a sugerat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
portiță am pornit-o spre castelul care se zărea printre schele, materiale de construcție și... câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat. Ajunsesem suficient de aproape de castel și-i vedeam zidurile proaspăt văruite într-un galben potolit. Doar pentru câteva fotografii am venit de la Roman (bicicleta o plasasem strategic între mine și câini), dacă se poate. Speram să-l impresionez cu performanța
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]